joi, 31 decembrie 2009

Petru Efros: „Dan Petrescu NU este copt pentru campionatul Rusiei”

Agentul moldovean Petru Efros spune că Dan Petrescu va eşua la Kuban Krasnodar, pentru că nu este încă un antrenor destul de matur. Efros afirmă că Ioan Andone sau Mihai Stoichiţă s-ar fi descurcat mult mai bine în Rusia.

„Petrescu a avut rezultate doar lângă MM Stoica, care ştie să organizeze perfect un club de fotbal. Fără Meme îi va fi foarte greu. Mai ales în Rusia, unde va fi „mâncat” de sistem. Aţi văzut ce a păţit Redic la Vladikavkaz. Iar Rednic, ca antrenor, nu este mai slab decât Dan Petrescu”, a declarat Efros în exclusivitate pentru acest blog.

Singurul antrenor care a calificat o naţională moldovenească la turneul final al campionatului european, Petru Efros, a analizat deciziile lui Petrescu din timpul meciului Unirea Urziceni – Stuttgart la care a fost prezent în tribune:

„Unirea a încasat un gol în debutul meciului, pe teren propriu. În loc să atace, Petrescu a retras toată echipa în propriul careu. E un antrenor fricos. Iar în Rusia, fără un om puternic alături, îi va fi foarte greu. Doar valizele îl pot salva”, a încheiat Efros.

Testimiţanu vrea antrenor străin la naţională



Reporter: Ion David, Publika TV
Preluat de pe www.unimedia.md

miercuri, 30 decembrie 2009

EXCLUSIV: Dan Petrescu şi Emil Caras au făcut programul la Publika TV (video)

Dan Petrescu a revenit astăzi la Chişinău pentru a stabili cu secundul său, Emil Caras, programul de pregătire a echipei Kuban pentru noul sezon. Bursucul a declarat în exclusivitate pentru Publika TV că la echipa din Krasnodar ar putea să evolueze şi un fotbalist moldovean.



Emil Caras este impresionat că va lucra în tandem cu Dan Petrescu, cel mai bun antrenor român din ultimii doi ani. Cei doi tehnicieni sunt pregătiţi pentru a cuceri Rusia. După ce împreună au stabilit programul echipei Kuban, "Bursucul" l-a lăudat pe Caras.

marți, 29 decembrie 2009

EXCLUSIV. Dan Petrescu a semnat la Moscova acum 10 zile!

Antrenorul român aşteaptă la intrarea VIP din aeroportul Chişinău avionul particular al patronului echipei Kuban Krasnodar, care trebuie să vină de la Doneţk

Iniţial, Petrescu trebuia să plece la Krasnodar cu un alt avion, care a rămas blocat la Kiev din cauza condiţiilor meteo nefavorabile (în capitala Ucrainei ninge abundent). Din această cauză fostul tehnician al Unirii s-a reţinut câteva ore în plus la Chişinău.
În niciun caz Petrescu NU a semnat la Chişinău, cum scria GSP. Sau şi mai rău, exclusivul celor de la Pro Sport, care spuneau la ora 13.18 că Petrescu a semnat în urmă cu câteva momente. La acea oră românul se afla în sauna hotelului Nobil, pe care o comandase la ora 12.23 pentru o oră şi jumătate. Reporterii Publika TV chiar l-au văzut cum a coborît îmbrăcat într-un halat de baie.

Avionul de la Doneţk va ateriza la Chişinău în jurul orei 15.30. Petrescu va pleca spre Krasnodar pentru a fi prezentat oficial presei ruse.

Adevărul este că Dan Petrescu a semnat cu ruşii încă acum 10 zile, la Moscova! Exact în acea perioadă toată presa din România anunţa cu trâmbeţe că Petrescu rămâne la Urziceni! Tehnicianul român a semnat cu Kuban un contract valabil pe 3 ani, având un salariu anual de UN MILION DE EURO! În cazul în care Kuban va promova în prima ligă valorică, condiţiile contractului se vor renegocia, iar Petrescu va putea cere mai mulţi bani.

EXCLUSIV: Dan Petrescu la Chişinău

Dan Petrescu a stat în ultimele 24 de ore la Chişinău! Antrenorul român a făcut o escală în capitala Moldovei în drumul spre Krasnodar. Petrescu a fost cazat la hotelul Nobil, de 5 stele, şi şi-a petrecut seara de ieri în compania agentului Nicolae Pîrnău.

Dan Petrescu a plecat în urmă cu câteva minute spre Krasnodar cu un avion particular. El va semna mâine un contract cu echipa Kuban valabil pentru o perioadă de 3 ani. Secundul lui Petrescu la clubul din divizia a doua rusească va fi moldoveanul Emil Caras.

luni, 28 decembrie 2009

EXCLUSIV: Emil Caras secundul lui Dan Petrescu!

Emil Caras va fi secundul lui Dan Petrescu la Kuban Krasnodar


Spiridon - secundul şi translatorul lui Mircea Lucescu la Doneţk. Emil Caras - acelaşi rol pentru Rednic la Vladikavkaz. Ultima noutate în materie este... acelaşi Emil Caras (foto), care este aproape de a semna cu formaţia rusă de liga secundă, Kuban Krasnodar şi-l va asista pe cel mai bun antrenor român din ultimii doi ani, Dan Petrescu.


Impresarul Nicolae Pârnău a declarat în exclusivitate pentru Publika TV că Emil Caras va pleca la Krasnodar în cazul în care Alania Vladikavkaz nu-i va prelungi contractul, scadent în această iarnă. Sau dacă Mircea Rednic, actualul tehnician al Alaniei, nu va reveni la Vladikavkaz. Cum formaţia rusă are mari probleme financiare este foarte posibil ca tandemul Rednic - Caras să se destrame.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

EXCLUSIV. Un fotbalist moldovean la Chelsea Londra!

Jan Botnari (16 ani) este primul fotbalist moldovean care a semnat cu echipa lui Roman Abramovici


Descoperit de antrenorul lui David Beckham


Povestea a început acum un an. Fiind elev la un liceu din Londra, Jan Botnari a fost observat la o miuță de către unul dintre antrenorii de la Leiton Orient, formație din divizia a 3-a engleză, unde s-au format ca jucători celebrii David Beckham și Peter Shillton. A doua zi a fost chemat să participe la un antrenament cu prima echipă. Puștiul de doar 15 ani a impresionat tot staful tehnic. Înalt de peste 190 cm, puternic, cu un șut nimicitor, Jan le-a arătat britanicilor că știe și cu mingea, doar suntem un popor latin. Pe scurt, a fost păstrat în lot, fără însă a fi legitimat. Tata i-a ordonat: ”Mai întâi de toate școala, pe urmă fotbalul”.


Căutat de Chelsea la Chișinău


Într-o zi de mai, echipa de tineret a lui Leiton Orient a jucat un amical cu formația similară a celebrului club englez Chelsea Londra. La meci a fost prezent și unul dintre antrenorii Academiei de fotbal Chelsea, ucraineanul Serghei Baltacea. Fosta mare vedetă de la Dinamo Kiev a rămas încântat de jocul basarabeanului. A urmat, normal, o propunere de a susține un test la gruparea patronată de rusul Abramovici. Numai că, surpriză! Tatăl fotbalistului a refuzat să-l lase! Cel care l-a convins a fost tot Baltacea, care suna cu insistență la Chișinău zile în șir. Acordul de principiu s-a stabilit la începutul verii.


Urmașul lui Lobanovski


Serghei Baltacia (52 ani) este antrenor la ”Bacons Chelsea Football Academy”. Are licența de antrenor Pro UEFA (cea mai mare) și a mai antrenat în Anglia la Charlton, în prima divizie. Ca jucător are 45 meciuri, și 2 goluri pentru selecționata URSS. De 4 ori campion cu Dinamo Kiev. Câștigător al Cupei Cupelor în 1986 cu Dinamo Kiev. A fost cel care l-a descoperit pe actualul capitan al lui Dinamo Kiev, atacantul Artiom Milevski. Baltacea este considerat în Albion urmașul lui Valerii Lobanovski – cel mai mare antrenor ucrainean din toate timpurile.


Prieten cu familia regală


Jan Botnari a semnat cu "BACON’S CHELSEA FOOTBAL ACADEMY" în toamnă, la insistențele lui Serghei Baltacea. În vârstă de doar 16 ani, moldoveanul are 193 cm. În cadrul Academiei sunt mai multe grupe de copii de la 12 până la 18 ani. Instituția este amplasată în centrul Londrei, pe teritoriul celebrului Bacons College, cunoscut pentru relațiile strânse de prietenie cu familia regală. Terenurile Academiei sunt dotate cu acoperire ultramodernă 3G. Jan este primul basarabean care a ajuns la Chelsea.


Semnat de Chelsea, ignorat de naționala Moldovei


Jan Botnari este discipol al Școlii de fotbal Buiucani. Primul antrenor i-a fost Mihai Andronic. Acum un an a fost invitat la un trial organizat de FMF cu scopul de a selecta jucători pentru naționala Under 16. Inițial a fost păstrat în lot, dar după un turneu amical, selecționerii moldoveni nu l-au mai vrut… Jan joacă acum la Academia Chelsea pe post de mijlocaș defensiv. În scurt timp moldoveanul nostru ar putea ajunge coechipier cu Lampard sau Drogba.

joi, 24 decembrie 2009

Clounada de la Ministerul Tineretului și Sportului

MTS a călcat în picioare toate principiile sportive. Ministrul Ciobanu a demonstrat că nu cunoaște fenomenul sportiv și că poate fi manipulat.

Faptul cum s-au împărțit premiile la Gala Sportului organizată de MTS depășește orice limită a bunului simț. Deși am crezut că s-a instalat democrația, am ajuns să trăim un adevărat circ. Cel puțin în sport. Partidul Liberal a ajuns să-și bage în top inclusiv sportivii pe care îi protejază. Sau poate de care sunt protejați.

Igor Grabucea (haltere) – loc 3 CE - sportivul anului 2009
Cristina Iovu (haltere) – loc 2 CE - sportiva anului 2009
Sergiu Crețu (haltere) – antrenorul anului 2009

MTS a decis: cei mai buni performeri (sportiv, sportivă și antrenor) ai anului 2009 sunt toți halterofili! Asta în condițiile în care Ionică Ciobanu – ministrul tineretului și sportului - este membru al PL, la fel ca și fostul campion mondial, halterofilul Vadim Vacarciuc (nr.8 pe lista PL în Parlament). Vă reamintesc că Mihai Ghimpu, președintele interimar al țării, este și el din PL.

Faptul că Vacarciuc își promovează elevii e un lucru de înțeles. Numai că ministrul și cei care sunt responsabili de sport la MTS ar fi trebuit să se sesizeze și să ia în calcul că cel puți alți 3 sportivi ar fi meritat distincția: Ion Luchianov (locul 1 în topul jurnaliștilor sportivi – medaliat cu aur la Universiada Mondială, atletism), Marcel Trudov (loc 3 CE judo) sau Alexandru Pliușchin (loc 2 și 3 la CE ciclism). Și asta nu e tot. Este inadmisibil ca antrenorul Petru Caduc să fie devansat de un necunoscut, chiar dacă eleva acestuia a adus o medalie. Caduc, cel care în condiții improprii, într-un sat din nordul Moldovei, pregătește an de an boxeri de clasă, reușind să urce boxul pe primul loc printre sporturile din țară!

Am scăpat de dictatură și am trecut la cumătrism. Asta e fața clasei politice de la noi.

P.S. Și Doinița Sulac a cântat la Gala MTS. Mai mult decât atât, distinsa cântăreață a ținut să-l felicite din scenă pe ”colegul meu de partid, ministrul Ion Ciobanu, pentru această gală frumoasă...”.

foto: http://www.presasportiva.com/

luni, 21 decembrie 2009

Mihai Viteazu – debut în Campionatul României (continuare)

3 iulie 1927. Mihai Viteazu debutează în primul meci din seria finală a Campionatului României, la Chişinău, contra formaţiei Maccabi Cernăuţi.

“Mihai Viteazu”: Jucovschi – Perpeliuc, Svetcovschi - Lăpuşner, Vîlcov V., Murea – Vasilevschi, Antoniuc, N. Vîlcov, P. Vîlcov, Dranker.

“Maccabi”: Epellbaum – Blum-I, Greif - Cula, Gratter, Rublinger - Drescher, Freid, Goldchmicht, Pfeffer, Blum-II.

Gazdele au reușit deschiderea scorului deja în minutul 1 prin Colea Vîlcov. În minutul 5 Dranker dublează avantajul, iar în minutul 18 tabela arăta un neverosimil 3-0 pentru viteji, marcator Antoniuc!.. Meciul era ca și jucat, dar chişinăuenii nu se opresc aici. După pauză marchează din nou Antoniuc, ca apoi Petea Vîlcov să stabilească scorul final cu o dublă realizată în minutele 60 şi 66. Viteaz a bătut cu 6-0, reușind un debut de senzație în campionatul României!

Următoarea adversară, în sferturile de finală, a fost una dintre cele mai tari echipe din România – Unirea Tricolor /Dinamo Bucureşti/.

Meciul s-a disputat pe 10 iulie, la Bucureşti. Învingătoarea se califica în semifinalele campionatului României. A fost o partidă dramatică, încheiată la egalitate, 4-4. A doua zi a mai urmat un meci, pentru că în acea perioadă încă nu se inventaseră seria penalty-urilor. Jucătorii din Chișinău au deschis scorul prin Petea Vîlcov, însă bucureștenii au egalat rapid. Scorul de 1-1 s-a păstrat până la final. Au urmat prelungirile, care au fost cu ghinion pentru Mihai Viteazu. Niculescu și Maior au dus scorul la 3-1 pentru gazde. Vitejii au fost eliminați din turneu. De partea cealaltă, Unirea Tricolor a pierdut în semifinale în fața formației Colțea Brașov, 1-4.

Mihai Viteazu a reprezentat Basarabia 5 sezoane la rând în etapa finală a campionatului României, ajungând de două ori în semifinale. Pe atunci, campionatul se desfăşura după sistemul olimpic.

În sezonul 1927-28, ”vitejii” au stabilit scorul campionatului, devastând în preliminarii gruparea Concordia Iaşi cu 9:1! În sferturi au trecut de Polonia Cernăuţi cu 5:2, iar în semifinale au cedat în faţa viitoarei campioane, Colţea Braşov, cu 4:6.

Un an mai târziu, în sezonul 1928-29, Mihai Viteazu pierde din primul tur la Cernăuţi, cu 0:1, duelul cu Dragoş Vodă.

În sezonul următor, 1929-30, chişinăuienii ajung din nou în semifinale, după 4:2 cu ieşenii de la Concordia şi revanşa cu Dragoş Vodă, 6:4. În semifinale Mihai Viteazu se împiedică din nou de viitoarea campioană. De această dată, Juventus Bucureşti, care câştigă cu 4:2.

Ultima participare a echipei Mihai Viteazu Chişinău în campionatul României, sistemul eliminator, campionatele districtuale apoi etapa finală, datează cu sezonul 1930-31. Fără fraţii Vâlcov, transferaţi la Venus Bucureşti, Mihai Viteazu este eliminată încă din etapa regională, la Iaşi, de către formaţia Concordia, scor 3:1...

(va urma)

joi, 17 decembrie 2009

Pokerista Elmira

80 de mii de dolari în doar patru zile – aceasta este suma câștigată de Elmira Scripcenco la un turneu de poker din Las Vegas!

Elmira Scripcenco s-a apucat de poker! Fosta campioană europeană a renunţat temporar la şah pentru a câştiga bani din turneele de poker, o “reprofilare “ la modă în rândul şahiştilor.

Cea mai mare realizare de până acum a Elmirei s-a înregistrat în octombrie curent la un turneu din Las Vegas, care face parte din seria celor peste 50 de turnee ale campionatului mondial de poker. Elmira a câștigat 80 de mii de dolari.

Almira, cu ”A” în loc de ”E” (încă o noutate), locuieşte de 7 ani la Paris. Moldoveanca este casatorită cu şahistul francez Laurent Fressinet (al doilea mariaj). Fata lui Tudor Scripcenco, omul care conduce șahul moldovenesc, reprezintă Franţa la toate competiţiile încă din anul 2002, imediat după prima căsătorie cu şahistul francez Joel Lautier.

Elmira Scripcenco: “Pokerul este un joc unde trebuie să uiți absolut tot ce știi despre șah. A trebuit să învăț cum să blufez sau cum să joc teatru. Este ca în psihanaliză, deoarece am descoperit că îmi place foarte mult – pot să blufez și pot să joc teatru.

Într-un an prietenul meu, Manuel Bevand, îmi spune că mă va face o mașină. Nu sunt sigură că mi se potrivește, dar, voi încerca să devin o mașină, ăsta este țelul meu”.

luni, 14 decembrie 2009

Iuran: ”Vreau să antrenez naționala Moldovei!”

Chiar dacă presa sportivă de la noi este în creștere, mai cu seamă media online, încă mai apar știri preluate de pe alte site-uri și date drept veridice, fără a fi verificate. Când am auzit acum două zile că Iuran a refuzat naționala Moldovei, nu m-a mirat dezinteresul fostei vedete de la Dinamo Kiev pentru naționala noastră. Mai dergabă m-a interesat cu cine a negociat Iuran sau de la cine a venit oferta? Asta în condițiile în care conducerea FMF a declarat oficial că nu va aborda niciun antrenor până la 31 decembrie.

Nu că i-aș fi crezut pe cei de la FMF, dar nici varianta Iuran nu-mi suna bine atâta timp cât acesta este bun prieten cu Dobrovolski. Primul gând a fost că ar fi o combinație în trei... Răspunsul l-am primit de la reporterul Publica TV, Vitalie Maistru, care l-a sunat și a vorbit personal cu Serghei Iuran. Ce a aflat?..

Iuran a declarat că nu l-a contactat nimeni din Moldova și că nu s-a pus niciodata întrebarea ca el să antreneze naționala Moldovei. Fostul mare atacant a mai spus că presa din Rusia a inventat interviul în care el se referea la naționala noastră. Mai mult decât atât, Iuran a declarat în exclusivitate pentru Publica TV că I-AR FACE MARE PLĂCERE SĂ ANTRENEZE NAȚIONALA MOLDOVEI, CHIAR ȘI PE BANI PUȚINI!!! ”Pentru orice antrenor este o onoare să antreneze o echipă națională”, a încheiat Iuran.

duminică, 13 decembrie 2009

Un nume de club, un nume de Viteaz

Din istoria fotbalului moldovenesc…

Istoria celui mai titrat club de fotbal basarabean din perioada interbelică – ”Mihai Viteazu”

”Mihai Viteazu” – cel mai titrat club de fotbal din Basarabia interbelică - este una dintre cele două echipe basarabene care au jucat vreodată în semifinalele campionatului României (prima dată acest lucru l-a reuşit formaţia ”Fulgerul” în anul 1925). ”Mihai Viteazu” este succesoarea echipei ”Viteaz” fondată de fraţii Vâlcov în anul 1920. De fapt, este vorba de una şi aceeaşi formaţie, care în 1925 îşi schimbă denumirea.

Anii 20 ai secolului trecut s-au evidenţiat prin rivalitatea celor 3 cluburi chişinăuiene: Mihai Viteazu, Sporting şi Fulgerul. Şi dacă prima decadă a fost dominată mai mult de Sporting şi Fulgerul, în a doua jumătate a anilor 20 legea în Chişinău era făcută de către echipa fraţilor Vâlcov. Rivalitatea lor antrena numeroşi susţinători, grupaţi în mai multe tabere. Mihai Viteazu era o formaţie susţinută în special de funcţionari şi militari.
Meciurile din Chişinău se jucau pe ”Terenul nemţesc” de lângă Parcul Carol. Cei care nu iubeau fotbalul îi numeau pe fotbalişti ”nebuni”.

Regretatul Sergiu Cornilov spunea că ”în acea perioadă fotbalul se juca din plăcere. Echipe precum Mihai Viteazu, Fulgerul sau Sporting aveau foarte buni jucători, dar cu foarte modeste echipamente şi condiţii de pregătire. Fotbalul se practica pe bază de pasiune pură. Câte o primă ocazională sau câte o masă plătită de către susţinătorii (suporteri) echipei după vreun meci, constituiau "plata" fotbaliştilor de atunci…”

Primul campionat al Basarabiei

În toamna lui 1924 îşi ia începutul istoria campionatelor Basarabiei. În meciul de debut pe teren au ieşit două echipe care aveau cu timpul să scrie istoria fotbalului Basarabean: Sporting şi Viteaz. După prima repriză tabela de marcaj indica un scor alb, 0-0. În repriza secundă echipele au marcat cîte un gol, terminînd partida la egalitate. Între aceste două formaţii s-a dus o luptă acerbă pentru supremaţie.

În meciul decisiv Viteaz a ratat titlul, după egalul cu viitoarea campioană regională – Fulgerul, în componenţa căreia jucau mulţi fotbalişti de peste Prut. Scorul final a fost de 2-2. Viteaz chiar a condus după prima repriză cu scorul de 2-0, dar a fost egalată pînă la final. Chiar dacă în retur vitejii obţinuseră la 30 şi 31 mai două victorii consecutive cu 6-0 şi 5-2, ei nu mai reuşesc să se califice pentru următoarea etapă. Clasamentul final nu este cunoscut. Însă se presupune că Viteaz ar fi ocupat locul doi, după Fulgerul, care a finisat prima şi a reprezentat Basarabia în jocurile play off din Campionatul României.

În următorul campionat /1925-26/,după tur, Mihai Viteazu ocupa locul trei în clasament cu 2 victorii şi 2 înfrîngeri. A cedat în faţa celor de la Sporting şi Fulgerul. După ce a pierdut şi în retur în fața formaţiei Sporting, a devenit clar că echipa nu poate pretinde la mai mult în campionat şi va trebui să aştepte încă un an calificarea în faza finală.

Primul titlu din Basarabia

Abia în a treia ediție a Campionatului Basarabiei, echipa Mihai Viteazu și-a văzut visul cu ochii. În anul 1926 a început să se evidenţieze cvartetul Vîlcov, în linia de fund cu cel mai mare dintre fraţi - Vasile, care după puţin timp a lăsat fotbalul. În linia de atac juca tripleta Vîlcov: Colea / 17 ani/, Petea /16 ani/ şi Volodea /11 ani/. Printre alte nume tari ce au evoluat în sezonul 1926-1927 la Viteazu putem menţiona pe Vasilevschi, Antoniuc, Murea, Cuşchin, Svetcovschi.

În prima etapă de campionat s-au întîlnit Mihai Viteazu şi Sporting. Deși a condus cu 1-0 după prima repriză, Viteaz a fost egalată pe final, 1-1. În continuare urmează trei victorii la scor: 5-0 cu Locomotiva, 8-3 cu Sporting Tighina şi 9-1 cu Grafica, câștiguri care o propulsează pe primul loc în clasament la egalitate de puncte cu Sporting, care avea golaverajul mai slab. După ce în retur trece și de Sporting cu 3-2, devine clar că formaţia fraților Vîlcov nu mai poate pierde campionatul. Preşedintele clubului, notar-avocatul Grosu, avea de ce să fie mulţumit. Mihai Viteazu obţine dreptul de a reprezenta pentru prima dată regiunea Basarabia în etapa finală a campionatului României, sezonul 1926-27.

(va urma)

În colaborare cu istoricul Valentin Iacovlev

marți, 8 decembrie 2009

Epureanu – jucătorul anului !

Comitetul Executiv al Federației de Fotbal îl va desemna mâine pe Alexandru Epureanu drept cel mai bun fotbalist moldovean al anului 2009. Se știe asta de câteva zile, iar microbiștii vor afla pe 11 decembrie, la Gala fotbalului moldovenesc. De fapt, atunci se vor anunța oficial toți laureații anului.

Am spus acum 2-3 ani că Epureanu este cel mai bun produs al fotbalului moldovenesc și că ar putea juca lejer la orice mare club din lume. Transferul la Dinamo Moscova pentru suma record de 4 milioane de euro este o confirmare. Având doar 23 de ani, Epureanu are timp să ajungă și în Europa, în unul din cele 5 mari campionate, așa cum, de altfel, își dorește Alexandru.

Mărturisesc faptul că am avut un dialog cu el zilele trecute din care am înțeles un lucru: deși a ajuns o vedetă adevărată, Epureanu rămâne același om modest și inteligent. Mi-a spus că NU se consideră cel mai bun fotbalist moldovean și că sunt alții mai buni ca el... Ar fi bine, numai că nu prea avem nici măcar de nivelul lui. Dacă erau, așa cum spune Sandu, poate că eram și noi calificați la CM din Africa de Sud. Am avut o grupă din care a fost mai greu să ratezi calificarea decât să o obții.

În fine, îl felicit pe Alexandru Epureanu pentru titlul câștigat pe merit, al doilea după cel de acum 2 ani. Îl rog totodată să NU renunțe la echipa națională. Să nu uite niciodată cât de mult este apreciat acasă. Să nu uite de imn pe care îl cântă cu mâna la inimă înaintea fiecărui meci internațional al Moldovei. Chiar dacă a fost transferat de Dinamo cu pașaport rusesc.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Vă mulțumesc

Free Football a decis:

www.sandugrecu.blogspot.com - cel mai bun blog de sport!

Nu e lipsă de modestie. E o onoare. Onoare de a fi recunoscut și apreciat de colegi. Aprecierea unui an de blogging, în care am descoperit că jurnalismul poate fi și altfel. Poate fi cu adevărat liber.

Am făcut un an jurnalism fără să primesc bani pentru asta. Am facut-o pentru a demonstra că banii nu decid totul. Că poți fi sincer și corect chiar și în Republica Moldova, despre care se spune că nu ar avea jurnaliști independenți. Ei bine, uite că a avut. Iar consecința este această apreciere a Asociației Free Football.

Vă mulțumesc.

Citiți mai jos ce scrie Ivan Goncearuc despre Premiile din sport 2009:


Gala Free Football

În sfîrşit toţi s-au pronunţat, în legătură cu laureaţii acestui an fotbalistic. Free Football "s-a aşezat", cu întreaga echipă, la masa de vot şi au deliberat. Au fost aleşi cei mai buni de la noi, şi nu numai, pentru anul care se scurge spre final. Toţi cei care au fost aleşi drept căştigători vor primi cîte o diplomă din partea ONG Free Football, în conformitate cu categoria la care fuseseră nominalizaţi.

Din păcate, anul acesta nu ne-am permis să organizăm o gală aşa cum ar trebui, într-un local frumos, unde am fi putut să-i aducem pe toţi cîştigătorii. E criză, care ne-a atins şi pe noi, oarecum. Anume de aceea prima ediţie a premiilor Free Footballva beneficia de o gală virtuală sau electronică, dacă vreţi, iar diplomele de rigoare vor fi înmînate de membrii FF fiecăruia în parte.

Cel mai bun fotbalist - Alexandru Epureanu

Cel mai bun antrenor - Leonid Kuciuk

Cel mai bun club - Sheriff Tiraspol

Cel mai bun proiect media - http://www.moldova.sports.md/

Cel mai bun site de fotbal - http://www.moldfootball.com/

Cel mai bun site a unui club de fotbal - http://www.fcdacia.md/

Cel mai bun jurnalist sportiv - Sandu Grecu

Cel mai bun blog de sport - www.sandugrecu.blogspot.com

Cel mai bun tînăr jurnalist sportiv - Sergiu Cărăuş

Cel mai bun ziar, emisiune sau rubrică sport - Спорт Curier

Cel mai bun debut în jurnalismul sportiv - Alexandru Rusu

Cel mai bun foto-jurnalist sportiv - Vadim Caftanat

Cel mai bun comentator de fotbal - Alexadru Rusu

Premiu pentru întreaga carieră - Efim Josanu

Premiu pentru investiţie în fotbal - Victor Ostap

Premiu special pentru cel mai bun blog de fotbal din România - http://www.blogdefotbal.com/

Premiu pentru curaj şi iniţiativă - Echipa site-ului http://www.presasportiva.com/

Liderului galeriei clubului FC Dacia Chişinău, Ion Armaşu, pentru proiectul http://www.fcdacia.net/

sursa: http://ivangoncearuc.blogspot.com/

miercuri, 2 decembrie 2009

Îngâmfații

Sheriff – Steaua 1-1

Steaua a plătit pentru îngâmfarea cu care i-a tratat pe cei de la Sheriff Tiraspol. De fapt, Steaua a plătit pentru îngâmfarea generală pe care am observat-o nu doar în raport cu Sherifful, ci cu toată lumea. O echipa care a fost cândva un simbol al românilor a ajuns acum o îngâmfare a unui bufon.

Ratarea primăverii europene dintr-o grupă mai mult decât accesibilă vine nu doar din lăbuța lui Zarplata. Nu doar din ciubota motanului Srancu. Ci în primul rând din înăcritul Ghiobea și celelalte nulități, care au ajuns să îmbrace tricoul unei legende din pură întâmplare, din prostia unor argați care au urmărit doar propria punguță.

Foto: Mihai Ștețcu
http://www.gsp.ro/

luni, 30 noiembrie 2009

Cei doi Messi



Vizitatorii acestui blog au decis laureaţii anului 2009: argentinianul Lionel Messi de la FC Barcelona este cel mai bun fotbalist care joacă în Europa şi merită "Balonul de Aur", iar Denis Calincov este cel mai bun fotbalist moldovean al anului.

Nu voi face multe comentarii despre Messi. E de departe cel mai bun fotbalist din lume. A câştigat Champions League şi a calificat (cu scârţ) naţionala Argentinei la Mondialul din Africa de Sud. L-am remarcat încă din 2005, când era un jucător anonim. Poate ajunge mai mare decât Maradona, cu condiţia că nu va pune banul în faţa performanţei. Când spun performanţă mă gândesc la naţionala Argentinei, unde, deocamdată, Messi n-a rupt gura târgului.

Revenind la jucătorii moldoveni, ţin să menţionez că voturile s-au dat, la fel, relativ corect, Calincov şi Epureanu fiind principalii candidaţi la titlul de "Fotbalistul anului" atât în ancheta Asociaţiei de Istorie şi Statistică, cât şi în topul alcătuit de jurnaliştii sportivi. Cu menţiunea că atât într-o anchetă, cât şi în cealaltă, conduce Alexandru Epureanu, care, prin transferul său la Dinamo Moscova, a devenit cel mai scump fotbalist moldovean din istorie (circa 4 milioane de dolari).

Personal mi-am dat votul pentru Messi şi Calincov. Messi pentru că a avut un sezon de excepţie şi pentru că a crescut mereu ca valoare, reuşind să-mi fure inima, chiar dacă joacă la FC Barcelona (sunt suporter al Realului :)). Iar Calincov pentru că a fost liderul echipei naţionale din acest an, iar în vară a semnat un contract cu Xazar, devenind unul dintre cei mai bine plătiţi fotbalişti moldoveni. De altfel, Denis a şi fost comparat cu Messi tocmai de fosta glorie a fotbalului sovietic, Igor Dobrovolski. Merg şi eu pe mâna celor doi Messi.

joi, 26 noiembrie 2009

Infern pentru Steaua

Meciul Sheriff – Steaua este tratat la Tiraspol ca o chestiune politică

Conducerea echipei Steaua București, cel mai iubit club de fotba românesc din Moldova, a comis o greșeală uriașă înaintea meciului cu Sheriff din Liga Europei. Steaua a cerut tiraspolenilor să nu permită suporterilor steliști accesul în tribunele stadionului în timpul meciului de miercuri, 2 decembrie.

Înțeleg foarte bine conflictul dintre Gigi Becali și suporterii Stelei. Pe undeva chiar sunt de partea patronului. Numai că în cazul partidei de la Tiraspol, conducerea Stelei a clacat fatal și explic de ce.

În primul rând prin acest gest, Steaua și-a ”omorât” o bună parte din numeroșii susținători din Moldova, care așteptau meciul Sheriff – Steaua ca pe o șansă unică de a demonstra atașamentul față de Barcelona României. Pe lângă fan-clubul Steaua din Chișinău, multă lume a așteptat să meargă la Tiraspol cu fularul roș-albastru la gât pentru a striga alături de galerie ”Luptă Steaua!”. Acum, după cererea făcută de oficialii Stelei, acest lucru a devenit imposibil. O lovitură grea pentru imaginea celui mai titrat club de fotbal din România, dar nu numai.

Ce nu știu alde Argăseală (o slugă cum n-am mai văzut, uneori până la ridicol) este că Steaua are o mulțime de susținători în Moldova. Dar mai important, la moment, este că tiraspolenii tratează acest duel sportiv ca pe unul politic: Transnistria contra României. O țară fantomă contra dușmanului numărul 1 – amenințarea de unire a Moldovei cu România fiind de fapt principalul motiv al separării Transnistriei de Moldova.

Cât de mult am dori să ascundem acest lucru sau să ne facem că nu-l observăm, conducerea Transnistriei vede acest duel fotbalistic ca pe o bătălie de principiu, de orgoliu. Ca să fac o comparație, e ca și cum ar juca Israel contra Palestinei sau Coreea de Sud contra Coreei de Nord. Tocmai din această cauză, jucătorii Sheriffului vor fi motivați suplimentar și își vor da sufletul pe teren numai să nu piardă.

În tribune, fiți siguri că se vor arbora drapeluri transnistrene (roș-verzi) și se va scanda ”Vperiot, Rosia!”. N-ar fi prima dată, dar acum se va pune accentul și mai mult pe asta. De altfel, la Tiraspol deja se pregătesc galerii și se învață sloganuri anti-”ocupanților” români. Va fi un infern atât pentru Steaua, cât și pentru puținii suporteri din Chișinău, care vor reuși până la urmă să pătrundă în arenă.

marți, 24 noiembrie 2009

Premiile Ioan Chirilă 2009

Laureaţii Premiilor Ioan Chirilă 2009:

ZIARISTUL ANULUI: MIRELA NEAG / CĂTĂLIN TOLONTAN (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
REPORTERUL ANULUI: ANDREI NOURESCU (ProSport)
* Vezi video*
EDITORIALISTUL ANULUI: ADRIAN GEORGESCU (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
FOTOREPORTERUL ANULUI: ALEX NICODIM (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
COMENTATORUL TV AL ANULUI: BOGDAN COSMESCU (GSP TV)
* Vezi video*
COMENTATORUL RADIO AL ANULUI: premiul nu s-a acordat
CARTEA ANULUI: Steaua - legenda unei echipe de fotbal (Cătălin Oprişan)
* Vezi video*
SPORTIVUL ANULUI: Marian Drăgulescu
* Vezi video*
TALENTUL ANULUI: Mihai Călin
* Vezi video*

preluat de pe www.gsp.ro

vineri, 20 noiembrie 2009

Ioan Chirilă

10 ani de la moartea Patriarhului

Ioan CHIRILĂ
25 octombrie 1925 - 21 noiembrie 1999

Biografie

Ioan Chirilă s-a născut la data de 25 octombrie, 1925, în oraşul Ismail din sudul Basarabiei - o localitate care aparţine în prezent Ucrainei.

Tatăl său, Ştefan G. Chirilov, născut în anul 1890 în comuna Cairaclia, judeţul Ismail, era agricultor şi industriaş, primar al comunei Cairaclia, preşedinte al Băncii Populare din aceeaşi comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, ordinele Coroana României şi Steaua României în Gradul de Cavaler.

Mama, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din insula Andros.
Ioan Chirilă încă nu împlinise cincisprezece ani, când un cumplit vârtej al istoriei - smulgerea Basarabiei din trupul României şi alipirea acesteia la Uniunea Sovietică - l-a rupt brutal de locurile copilărei. Aşa a ajuns să treacă Dunărea, împreună cu familia sa, stabilindu-se la Galaţi, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul, şi mai târziu la Bucureşti, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1949.

Prezenţa sa în presă datează din 1951, când începe să scrie în calitate de redactor la editura "Sportul Popular", unde ocupă postul de redactor până în 1961. În 1974 devine şef de rubrică la aceeaşi publicaţie, apoi publicist comentator (1971-1978) şi şef de secţie (1978-1993).

În anii '70, deţine la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.
În 1993, devine director general al Gazetei Sporturilor.
Din 1997 activează ca senior editor la ziarul Pro-Sport.
Încetează din viaţă la data de 21 noiembrie, 1999.

Membru al Uniunii Scriitorilor, Ioan Chirilă a scris enorm - în treizeci şi patru de ani, peste douăzeci şi nouă de cărţi, pentru care a primit numeroase premii şi distincţii, mii de articole, milioane de rânduri. A fost de departe cea mai importantă personalitate a gazetăriei sportive româneşti. Cu uşurinţa uimitoare a talentului său uriaş, încet şi sigur, doar prin harul de a înşirui iscusit cuvintele, a devenit patriarhul cronicarilor sportivi. A trecut cu brio prin toate formele de exprimare ale gazetăriei sportive. Era cel mai mare dintre toţi reporterii noştri sportivi. De altfel, toate scrierile sale sunt adevărate reportaje vaste. Începând din 1970, a fost prezent fără întrerupere la toate campionatele mondiale de fotbal. Toate cele opt turnee finale la care a asistat s-au soldat cu câte o carte memorabilă.

Printre titlurile de mare răsunet, care au atins tiraje şi vânzări depăşind toate recordurile în materie, se numără:
"Victorie cu orice preţ"
"Decatlonul de aur", 1963
"Finala se joacă astăzi", 1966
"World Cup 66", 1966
"Glasul roţilor de tren", 1968
"Mexico 70 - Jurnal sentimental", 1970
"Învingătorul lui Cruyff", 1975
"Cu cărţile pe faţă", 1976
"Mexicul, această Fata Morgana", 1976
"Nadia", 1977
"Şepcile roşii", 1978
"Arr-hen-tina!", 1978
"Răsucind fusele orare", 1980
“Meciul iubirii”, sau "My Husband, The King", 1980, (redactată pentru Mariana Simionescu)
"Viaţa la puls 200", 1981
"España 82", 1982
"Şi noi am fost pe Conte Verde", 1983
"Ar fi fost prea frumos - Zile şi nopţi pe stadion", 1986
"Frumoasele noastre duminici", 1986
"Franz über alles", 1990
"Eu am jucat cântând", 1991 (redactată pentru Ilie Năstase)
"Maratonul meu", 1993
"Pe marile bulevarde ale fotbalului", 1994
"Lucescu", 1999
"Un veac de fotbal românesc", 1999, (împreună cu Mihai Ionescu)

Ioan Chirilă a fost şi un traducător de excepţie. A tradus din limba rusă, de la cărţi tehnice, până la piese de teatru precum "Turnul de Fildeş" de Viktor Rozov, "Fuga" de Mihail Bulgakov, şi câteva schiţe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul "Când comedia era rege". Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Cu un veritabil suflet de artist, Ioan Chirilă a fost pasionat de tot ce era frumos - de pictură, de film, de teatru şi de muzică. Îndeosebi de muzică. Toate scrierile lui au o muzicalitate unică, un ritm inimitabil, o frumuseţe aparte, datorate unui har cu care nu sunt investiţi prea mulţi pământeni. Cariera marelui gazetar se confundă cu istoria fotbalului românesc.

joi, 19 noiembrie 2009

POVESTEA UNUI VIS DE VARĂ

10 ani de la moartea Patriarhului

Ioan CHIRILĂ
25 octombrie 1925 - 21 noiembrie 1999

Idolului meu

În vara anului 1991, la un an şi jumătate de la Revoluţie, am vizitat pentru a doua oară România. Prima dată s-a întâmplat în 1989, încă pe timpul când Ceauşescu era viu, iar la TVR, dacă nu se dădea fotbal, vedeai doar ode dedicate marelui erou al neamului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi familiei lui. Copiii din generaţia mea erau „Şoimi ai Patriei”, iar eu eram un „pionier” care a plâns în vama din Ungheni la revenirea acasă, deoarece grănicerii sovietici au vrut să-mi confişte manuscrisele pe care le făcusem în ţara vecină. Erau nişte caiete groase în care am copiat două cărţi de fotbal în cele trei săptămâni cât am stat la Târgu-Mureş. Le-am copiat pentru că vroiam să le am şi eu, dar nu puteam să le iau de la copiii cu care jucam miuţa în strada Liliacului din Luduş şi care mi-au dat cărţile doar să le citesc. Erau în grafie latină, de asta s-au speriat vameşii. Până la urmă am primit manuscrisele pe care le păstrez şi astăzi. Unul dintre vameşi, mai cu scaun la cap, a înţeles că este vorba despre fotbal şi chiar a citit ceva despre Maradona. Era eroul acelor timpuri, iar pentru mine a rămas erou pentru totdeauna.

Iunie 1991. Un început de vară pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură. După ce am trăit experienţa „Podului de flori”, am stat trei zile la coadă ca să trecem vama din Leuşeni, m-am îndrăgostit de două ori în doar câteva zile, am trecut munţii de la Bicaz – am primit cadou de la Miruna, o amică de copilărie din comuna Sângeorgiu de Pădure, această carte care m-a fascinat. „Franz, uber alles – Italia 90”, una dintre operele de aur ale patriarhului presei sportive din România, Ioan Chirilă (foto). Atunci nu ştiam cine este şi chiar, îmi amintesc, nu mi-a plăcut nici titlul cărţii. Asta, însă, până am citit-o. Dintr-o răsuflare. Parcă într-un vis m-am reîntâlnit cu plânsul lui Maradona din finala pierdută în faţa Germaniei, după un penalty care n-a fost. Dar asta e la final. Până atunci am călătorit imaginar alături de cel mai mare ziarist sportiv din România prin una dintre cele mai frumoase ţări din lume, Italia.

Am asistat la mai multe meciuri şi am învăţat cuvântul „calculator”, care mi se părea o minune a invenţiei. Am aflat că, de fapt, „la fotbal există o singură repriză, adică reluarea, adică ripersa cum spun italienii. Cu alte cuvinte, repriza începe în minutul 46”, aşa scria idolul meu. Am recitit cartea. Am mai recitit-o o dată şi am început să caut cărţile lui nea Vanea. Am rugat toţi prietenii din România să-mi facă rost de vreo carte măcar. Erau mari rarităţi. Era greu să le găseşti chiar şi în România.

Când am venit la studii în Chişinău, în 1994, am început să caut cărţi de-ale lui Chirilă, aproape fără nici o speranţă, pe la bibliotecile şi librăriile din capitală. Am găsit doar „Espana 82” la biblioteca Onisifor Ghibu. Am citit-o, dar a trebuit să o întorc. Acolo, la bibliotecă, am cunoscut un microbist de vreo 65 de ani. Moş Ion mi-a spus că are acasă una dintre operele lui Chirilă, „Ar! Gen! Ti! Na!”. Ne-am înţeles să mi-o aducă a doua zi ca să o citesc. Şi ce bucurie am avut când a doua zi, bătrânul a venit cu cartea în mâini şi mi-a spus: „Ia-o, e a ta.” Bineînţeles contra a 10 lei, care pe atunci însemnau cam 2 dolari şi jumătate. Istoria campionatului mondial din 1978 a fost a doua capodoperă a lui Chirilă de care am reuşit să fac rost. Ce emoţii am avut! Nu ştiam aproape nimic despre mondialul din 78. Cu această carte pot spune că am fost şi eu la Kempes acasă. Atunci aveam de abia un an şi jumătate.

Unul dintre cei mai buni prieteni de facultate, Sergiu Reniţă, mi-a făcut rost de o a treia carte a ilustrului cronicar. Sergiu a plecat să-şi continuie studiile la Bucureşti, iar odată, când a revenit acasă, mi-a făcut un cadou de senzaţie: cartea „World Cup 66”, istoria completă a Cupei Mondiale din Anglia, când inventatorii fotbalului au câştigat singurul lor titlu de campioni mondiali. S-a vărsat multă bere pentru această carte.

Abia pe la sfârşitul anilor 90 am găsit într-o librărie din centrul capitalei cartea „Maratonul meu”. Am fost surpins plăcut pentru că nu credeam că în librăriile din Moldova se poate găsi o operă de Ioan Chirilă.

În 1999 eram la Pro TV. Munceam de dimineaţă până noaptea târziu pentru că visam să facem la Chişinău ziarul ProSport Basarabia. Fusesem de câteva ori la redacţia ProSport din Bucureşti, dar niciodată nu l-am întâlnit acolo pe Ioan Chirilă. Visam măcar o dată să-l văd „pe viu”, să iau un autograf de la el sau să facem măcar o poză împreună...

Ne-a părăsit pe 21 noiembrie 1999, plecând în lumea celor drepţi. Am rămas cu regretul că nu l-am întâlnit pe idolul meu decât în cărţile sale. În schimb, în 2000 am obţinut a patra operă a maiestrului: „Zile şi nopţi pe stadion”, o carte reeditată de ProSportul lui Ioaniţoaia la iniţiativa soţiei scriitorului, Iarina Demian. În anul următor au reapărut volumele „Mexico 70” şi „Învingătorul lui Cruyff – Germania 74”. Cu 7 cărţi din cele 29 născute de Dumnezeul presei sportive, mă mândresc şi le păstrez ca ochii din cap. Ele sunt Biblia mea profesională, punctul de sprijin, de la care a început totul: dragostea pentru găzetăria sportivă, visul de a merge la mondiale ca jurnalist, dorinţa cea mare de a scrie într-o zi o carte despre un campionat mondial pe care să o dedic idolului meu.

p.s. Găsiți cartea în toate librăriile Cartier

marți, 17 noiembrie 2009

Inimă de leu


Atacantul lui Inter Milano, Samuel Eto'o, le-a dăruit tuturor jucătorilor naționalei Camerunului câte un ceas în valoare de 29 de mii de lire sterline! Jucătorul și-a respectat astfel promisiunea făcută înaintea meciului Camerun - Maroc (2:0), din preliminariile CM 2010. Eto'o le-a promis coechipierilor câte un ceas de la o firmă celebră de care îi dăruise anterior și atletului Usain Bolt, cu condiția ca naționala ”leilor” să se califice la Mondialul din Africa de Sud.

Am citit această știre pe http://www.sports.ru/ și mi-am amintit de o discuție pe care am purtat-o acum doi an cu actualul jucător al Daciei Chișinău, Habib Gock. Pe atunci camerunezul juca la Nistru Otaci, iar eu, fiind director sportiv la FC Beșiktaș Chișinău, încercam cu disperare să-l transfer în capitală. Normal că am discutat despre mai multe lucruri, dar două dintre ele mi-au rămas în memorie.

Habib mi-a spus că este prieten bun cu Samuel Eto'o, cu care mai vorbește uneori la telefon. Mi-a povestit despre atacantul Barcelonei din acea perioadă că trimite foarte mulți bani în Camerun, la școala de fotbal unde s-a lansat, dar și în satul de baștină, unde din banii lui Eto'o s-au asfaltat drumurile și s-au reconstruit casele oamenilor. Habib mi-a spus că jucătorul lui Inter i-a dat și lui bani în câteva rânduri! ”Câte 3-4 mii de euro!”. Asta se întâmpla în perioada în care Habib nu vedea salariu cu anii la Otaci.

Câți moldoveni ar fi procedat la fel ca Samuel Eto'o? Mai bine zis, câți fotbaliști moldoveni ar fi făcut la fel? Deocamdată cunosc numai un caz de acest gen. Bineînțeles, păstrând proporțiile. Ion Testemițanu, țin minte, îl mai ajuta pe primul său antrenor de la școala de fotbal. Nu știu acum. Poate mai sunt și alte exemple, nu exclud faptul. Dacă ai ajuns acolo sus, nu uita de unde ai pornit. E un lucru mare!

luni, 16 noiembrie 2009

Despre PUBLIKA și public

Am revenit de la București. Pregătirile pentru lansarea proiectului TV PUBLIKA au luat amploare. Deocamdată nu s-a stabilit data exactă de lansare a primului post TV de știri și talk-show-uri non-stop din Moldova. Cert este că acest lucru se va întâmpla în scurt timp.

Am citit cu plăcere mesajele de la postarea anterioară. Vă mulțumesc. Chiar și celor care m-au amenințat, criticat sau înjurat. E normal să fie așa. Nu poți să placi tuturor atâta timp cât nu-ți propui acest lucru. Iar eu nu mi-am propus asta niciodată. Îmi spun pe acest blog punctul de vedere și în ceea ce privește postarea trecută – mi-l mențin. Chiar dacă risc să-mi transform prietenii în dușmani.

O singură precizare vreau să fac: n-am scris și nu scriu niciodată la comandă.

Ce ține de Scurtul, n-am avut nicio tangență cu el niciodată. Pur și simplu am făcut o concluzie ținând cont de cariera lui și de felul în care se comportă la slujbă. Oamenii de fotbal știu despre ce vorbesc. Dacă am să-mi reproșez ceva este faptul că nu m-am exprimat destul de explicit vizavi de Cleșcenco, pe care îl consider un antrenor de mare viitor, dar care, deocamdată, nu are destulă experiență pentru a preda lecții jucătorilor din generația lui.

Dacă vreți propuneri, poftim: În locul lui Scurtul și compania, Federația să aducă un antrenor sau mai mulți de la școala de fotbal a lui Ajax Amsterdam sau Juventus Torino. Sau orice alt mare club din Europa. Un antrenor de copii cu experiență, care să le dea lecții practice viitorilor posesori ai Licenței C. Teoria oarbă NU va da roade niciodată! Oricine poate fi profesor cu cartea în mână. Numai că teoria și practica sunt două lucruri diferite.

marți, 10 noiembrie 2009

Fabrica de antrenori

De când a primit dreptul de la UEFA să școlarizeze antrenori în Moldova, Federația de fotbal a început să producă tehnicieni pe bandă rulantă. A devenit o modă la Chișinău printre fotbaliști: ai încheiat cariera de jucător, te înscrii la cursurile pentru antrenori. N-ar fi o problemă dacă s-ar înscrie doar fotbaliști. Dar au primit licență de antrenor oameni care sunt departe de fotbal. Cum ar fi, un exemplu, băiatul care face site-ul FMF. Apropo, acesta, care se numește Igor Popov, face parte și din Comitetul pentru acordarea licenței de agent de jucători FMF. E bine să fii rudă cu șeful…

Luni, 9 noiembrie, a început al XI-lea Curs pentru antrenori care vor obține licența de categorie „C”. La aceste cursuri s-au înscris mai mulți fotbaliști cu nume ca oricând: Ion Testemițanu, Oleg Șișchin, Adrian Bogdan, Andrei Martin, Serghei Alexandrov, Vitalie Carmac, Ghenadie Pușca, Iurie Osipenco, Iurie Groșev sau Igor Negrescu. Mulți dintre ei încă sunt jucători activi. Dar vor să se facă antrenori. Lista până la 26 este completată de un șir de anonimi, despre care poza de pe site-ul http://www.football.md/ spune tot.

Să dea Domnul să iasă ceva din ei. Și sunt sigur că odată și odată vom avea și noi un antrenor mare. Va fi asta peste trei ani sau peste 50 e greu de spus. Dar și mai greu de realizat, atâta timp cât profesori la aceste cursuri sunt: Ghenadie Scurtul (Director Tehnic FMF), care nu a antrenat nimic în viața lui. Serghei Clescenco (antrenorul selecționatei de juniori U-17), fost mare fotbalist pentru nivelul Moldovei, dar care a absolvit aceste cursuri abia cu un an în urmă și nu văd ce ar putea să-l învețe Cleșcenco pe Testemițanu. Valentin Veselov (medic FMF) – fără comentarii, mai ales că e fost arbitru, nu antrenor. Vladimir Antonov (observator de arbitri UEFA) – ”bravo!”. Și poate doar Serghei Dinov (antrenor de portari) l-ar putea învăța ceva pe Bogdan.

Citat din site-ul FMF: ”La ceremonia de inaugurare a Cursului cu un mesaj de salut catre participanti s-a adresat Nicolae Cebotari, Secretar General FMF. „Tara noastra are nevoie de antrenori calificati si ne bucuram mult ca la aceste Cursuri s-au inscris multi fosti si actuali fotbalisti. Sa speram ca ei vor deveni buni tehnicieni, adevarati indrumatori ai jucatorilor in cariera lor fotbalistica”, a declarat Nicolae Cebotari.”. Trăiască! Cine mai vrea antrenor?

luni, 9 noiembrie 2009

Bani mulți, fotbal puțin

Stranierii moldoveni care joacă în Europa sunt varză. Îmi pare rău să spun asta. De fapt, majoritatea dintre ei nici nu joacă. În cel mai bun caz stau pe banca de rezerve.

Am aplaudat la momentul respectiv trecerea mai multor fotbaliști din Moldova în campionate din UE. Îmi mențin părerea că în Occident vor plusa la capitolul mentalitate – una dintre principalele noastre probleme când discutăm de fotbal. Atâta doar că cei plecați să ne reprezinte în Europa o fac foarte prost.

Doar Igor Armaș la Hammarby (Suedia), cu care a retrogradat în divizia secundă, și Ilie Cebanu la Wisla (Polonia) au jucat ceva meciuri în această toamnă pentru echipele lor de club. În rest – out. Alexeev și Ioniță, ambii la Aarau (Elveția) rar când apar pe final de meci. Valeriu Andronic la Bohemians (Cehia) nici nu mai știu când a jucat ultima dată.

Campionatele din România și țările Baltice, cu tot respectul, nu le pot numi Occidentale, chiar dacă mulți îmi vor reproșa faptul că Polonia sau Cehia ar trebui și ele clasate în aceeași categorie. Asta e părerea mea pur subiectivă.

Unde am vru să ajung? Cu așa stranieri, imaginea fotbalistului moldovean în Europa rămâne nulă și nu văd când s-ar putea îmbunătăți. De aceea prevăd în viitorul apropiat exodul moldovenilor spre Kazahstan, Azerbaidjan sau Rusia, unde sunt bani mulți, dar fotbal puțin. În plus, Rusia ne mai lasă și fără jucători la echipa națională...

duminică, 8 noiembrie 2009

Twente a bătut pe Ajax Amsterdam şi e lider în Olanda

Adversara Sheriffului din Liga Europa, Twente Enschede, a câştigat, duminică, scor 1-0, derby-ul etapei a 13-a din Eredivisie, cu Ajax Amsterdam, şi rămâne liderul campionatului, fără niciun eşec.

Singurul gol al partidei a fost marcat de Ruiz, în minutul 47, care se menţine pe locul secund în clasamentul golgheterilor, cu nouă reuşite.

Tehnicianul lui Twente, Steve McLaren, a folosit următoarea formulă:
Boschker - Stam, Wisgerhof (Carney 46), Douglas, Tiendalli - Janssen, Perez (Tiote 75), Brama - Ruiz, N'Kufo, Stoch (Akram 90+1).

De partea cealaltă, Martin Jol a jucat cu echipa:
Stekelenburg - Van der Wiel, Alderweireld, Vertonghen, Anita - Gabri (Rohmmedal 70), De Zeeuw (De Jong 57), Enoh, Emanuelson - Pantelic (Sulejmani 16), Suarez.

În urma acestui rezultat, Twente se menţine pe prima poziţie în clasament, cu 35 de puncte, fără niciun eşec, urmată de PSV Eindhoven, cu 33 de puncte, în timp ce Ajax se află pe trei, cu 29 de puncte.

Twente face parte din Grupa H a Ligii Europa alături de Steaua, Fenerbahce şi Sheriff Tiraspol.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

EXCLUSIV: Moldova - Dracula

Citește care este tangența dintre Ernesto Hoost și Ruud van Nistelroy

Nu vă grăbiți să treceți pe alt site. Am inclus doar cele mai picante momente din interviul cu Ernesto Hoost. Chiar dacă vă place doar fotbalul, citiți-l, pentru că Hoost se pricepe și la asta. Pe lângă cele 4 titluri de campion Mondial K1, Ernesto s-a dovedit a fi o persoană foarte amabilă și receptivă. A făcut poze cu toți care i-au cerut. A stat în aeroport până când ziariștii au epuizat toate întrebările. Și la conferința de presă a venit primul, el fiind cel care a așteptat mass media să se adune, nu invers. Mai rar așa vedete.

”Îmi place mult să călătoresc. Este o pasiune de-a mea. Nu știu dacă ajungeam vreodată în Moldova. Am avut ocazia să fiu invitat de prietenii mei, Ion Gheorghiu și Ion Șoltoianu. Auzisem despre țara voastră doar că pe undeva prin aceste locuri a domnit Dracula. E o legendă cunoscută în toată lumea...”, se amuză Hoost.

A fost provocat de Ion Șoltoianu. Mai mult în glumă. Dar am văzut că înțelege gluma și chiar îi place. A făcut și el una bună:
”Nu aveți voi atâția bani să mă plătiți pe mine...”

- Dar cine are, Yakuza?
- Stai un pic. Yakuza este o organizație foarte puternică. Fără ei nu se face nimic de anvergură în Japonia, inclusiv Grand Prix-ul K1. Unde sunt bani mulți este Yakuza și invers.
- Ai primit mulți bani de la ei?
- Posibil. Eu nu știu de unde vin banii. Impresarul meu rezolvă tot. Voi de unde vreți să luați bani ca să mă plătiți pentru un meci în Moldova?..
- Luăm un credit...
- (râde). De la Yakuza?
- Dacă mai faci un meci cu Bob Sapp, măcar și de la ei...
- Numai nu cu Bob Sapp. Eu nu îl consider luptător.
- Cu toate acestea te-a bătut de 2 ori, iar la conferința de presă ai declarat că după acele meciuri ai trăit cele mai grele clipe din viață. Nu-ți dorești o revanșă?
- Nici până azi nu înțeleg cum am pierdut acele întâlniri. Până la urmă înfrângerile cu Bob Sapp m-au făcut să mă gândesc serios la nivelul meu de pregătire, să muncesc mai mult. A fost o catastrofă...
- Și Akebono. El este luptător?
- Akebono e un mare luptător. E o legendă a sumo-ului. Greșeala lui a fost că s-a băgat în K1 și și-a stricat imaginea. Apropo, Akebono e un bărbat de aur, foarte prietenos, comunicativ. Este foarte mult simpatizat de femei. Venea în cluburi de noapte de fiecare dată înconjurat de minimum 5 fete. E un tip ok.
- Ai pierdut mai multe meciuri în K1: cu Jerome Le Banner sau Peter Aerts. Ce părere ai despre ei?
- Sunt niște campioni. Printre cei mai buni din K1.
- Ai spus că te-ai bătut și pe stradă...
- Da. În viața sunt diferite situații. M-am bătut și pe stradă, și în baruri. Dar sunt o persoană corectă.
- La vârsta junioratului ai practicat fotbalul. De ce ai preferat artele marțiale în detrimentul sportului rege?
- Așa este. Am jucat fotbal și o făceam destul de bine. Dar, la un moment dat, am rămas dezamăgit de acest gen de sport. Motivul? Prea multe depind de jocul întregii echipe. În ring tu ești responsabil pentru orice greșeală, iar fiecare succes este doar meritul tău...
- Cu toate acestea fiul tău iubește mai mult fotbalul...
- Da... El are 13 ani, încă multe nu înțelege (râde). Îi place mult fotbalul și merg des cu el la meciuri. Adevărul este că și mie îmi place, ca spectacol. Și chiar am mulți prieteni fotbaliști.
- Da? Cine?
- De exemplu Seedorf de la AC Milan. Cu el am făcut și antrenamente împreună. Sau van Nistelroy. Chiar și acum mă grăbesc să plec pentru că i-am promis soției lui van Nistelroy un interviu la mine acasă, cu toată familia. Soția fotbalistului este vedetă TV în Olanda. Săptămâna care vine cred că vom merge cu fiul la Madrid, să vedem un meci de-al Realului...

Ernesto Hoost a promis că va reveni în Moldova, cu prima ocazie.

joi, 5 noiembrie 2009

Sheriff: 10 jucători și un fiu

TWENTE - SHERIFF 2:1
Am pierdut un meci, dar am câștigat 2 comentatori

Sheriff a pierdut onorabil în fața liderei la zi din Olanda... GOOOOOOOOOOOOL! Sheriff egalează!!! Primul gol în deplasare în Europa League! Rodriguez!!!!!! La un pas de 2:1. Argentinianul ratează dintr-o poziție aproape perfectă! Cât am scris o frază (și scriu foarte repede), Twente a ajuns la poarta noastră, dar Nkufo ne iartă... Hai că am vrut să anticipez un pic evenimentele, dar se pare că m-am grăbit. Meciul a devenit extrem de palpitant după ce tiraspolenii au egalat...

Nu-l învinuiesc pe Namașco, deși a greșit decisiv la golul doi. Dacă se juca tur-retur Sheriff se califica. Îmi pare rău că antrenorul Ku-ciuk (foto) își pune cariera în joc, încăpățânându-se să-și bage fiul titular, deși acesta joacă cu două viteze în minus. Pe de o parte îl înțeleg, pentru că e copilul lui. Pe de alta, însă, te faci tu de râs și arăți la toată lumea că fiul tău nu are valoare. Ce e mai bine?..

Sheriff a pierdut, dar suporterii moldoveni au câștigat 2 comentatori de viitor. Comentatori buni, pentru că de alt soi avem. Nicu Timofti mi-a plăcut în mod special. Lejer și degajat. S-a simțit experiența acumulată la posturile de radio pe la care a activat în calitate de animator. Ca pentru prima dată s-a descurcat destul de bine și Dorian Jereghi. La el s-a simțit mai mult că e știrist. Dar Jardeluț are calități de comentator, pe care, sper să mai aibă ocazia să le valorifice. Baftă!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Sofroni – victima neputinței

Mi se pare anormal ca suporterii unei echipe să se bată cu un jucător al formației favorite. Atât de anormal, încât nu-mi venea să cred când cineva mi-a spus că suporterii Zimbrului s-au bătut cu Veaceslav Sofroni, atacant la echipa lor preferată!

În acest conflict, consider că de vină sunt doar suporterii. Chiar dacă Sofroni, jucător de echipa națională, a fost cel care a sărit primul cu furca. Explic de ce. Pentru că anume suporterii au fost cei care l-au provocat într-un mod golănesc pe fotbalist. Nu poți, n-ai dreptul moral să ataci un jucător de la echipa ta favorită, cât de prost n-ar juca acesta. Dacă ești cu adevărat fan al clubului respectiv.

Îi doare, pe toți ne doare că Zimbru nu mai este ceea ce a fost cândva. Că nu se mai bate la titlu și că a ajuns un club de pluton. Dar de aici și până a jigni brutal și repetat un fotbalist de la echipa preferată e cale lungă. Încă o dată mă repet: cât de prost n-ar juca acesta. Până la urmă nu e vina lui că a fost legitimat la Zimbru. E exlusiv vina managerilor. Și atunci, am o întrebare retorică: de ce acești suporteri - care se pricep foarte bine la fotbal și știu cum stau lucrurile – nu l-au atacat pe Juravel, de exemplu. Sau pe un alt conducător de la Zimbru? E ușor să lovești în cel slab...

Background: Contestat pe parcursul meciului Dacia – Zimbru de către fanii Zimbrului, jucătorul Veaceslav Sofroni a fost așteptat după partidă, fiind înjurat și apostrofat de aceiași suporteri. Ieșind de la vestiare, Sofroni a aruncat paharul cu ceai în fața unuia dintre fani, fapt care a dus la o busculadă generală, cu implicarea jucătorilor de la Zimbru contra galeriei echipei, în care s-au împățit pumni în stânga și-n dreapta. Conflictul a fost aplanat abia după implicarea forțelor de ordine.

Detalii și reacții găsiți mai jos:
http://kp.md/daily/24388/566867/

marți, 3 noiembrie 2009

Messi din Moldova

L-am vrut la Beșiktaș. Tare l-am vrut. Împreună cu Petru Efros l-am convins pe Tarkan să-i dea 5 mii de euro pe lună! Spun asta în premieră. Toată echipa împreună nu câștiga atâția bani. Și cred că ar fi fost cel mai mare salariu din istoria Diviziei A. Asta dacă el nu refuza. Messi din Moldova cum l-a numit Igor Dobrovolski într-un interviu recent pentru presa din Azerbaidjan. Denis Calincov.

Dacă stau să rememorez meciurile lui Calincov la națională, atunci chiar seamănă mult cu stilul de joc al lui Lionel Messi. Driblinguri în cascadă, deplasare în viteză din lateral spre centru și șuturi la poartă. Așa a marcat și cu Israel. Așa a încercat cu Luxemburg, dar s-a opus portarul de două ori, iar o dată balonul a lovit bara. La fel a jucat și cu Grecia. N-am văzut doar meciul cu Letonia.

În Azerbaidjan în schimb a înscris două goluri fabuloase pentru Xazar. Primul în victoria cu Inter Baku (1:0), după ce a preluat balonul la mijlocul terenului, a driblat pe drum 4 adversari și a tras plasat la vinclu de la 18 metri. Al doilea, recent, cu Simurg (3:0), driblând doi fundași și portarul advers. Singura diferență dintre el și Messi este că Denis joacă la ”Chelsea” din Kaukaz, iar argentinianul la FC Barcelona. Diferență mare, dar... Ce neșansă pentru el că s-a născut în Moldova...


Foto exclusiv: Serviciul de presă Xazar Lenkoran

luni, 2 noiembrie 2009

Fotbalul moldovenesc. Culise (partea I)

De ce Dobrovolski nu vrea să plece din Moldova

Când Dobrovolski a revenit în Moldova toată lumea era în delir. O parte pur și simplu se bucura, alta se întreba retoric: ce caută fosta vedetă a fotbalului sovietic într-un fotbal lipsit de valoare și de bani?..

Răspunsul e simplu, deși puțini cunosc adevărul. Igor era plecat de mai mulți ani din Spania, unde nu s-a mai înțeles cu soția. N-a divorțat oficial, dar i-a lăsat casa și afacerea cu mezeluri. Cele trei fiice ale fostului campion olimpic au rămas cu mama lor la Madrid. În timp ce Igor a pornit hai-hui prin Rusia. A stat câțiva ani la Moscova, dar nimeni nu l-a băgat în seamă. Nici măcar cei de la Dinamo, unde ”Prințul” și-a petrecut cei mai frumoși ani ai carierei. De altfel, Dobrovolski a recunoscut într-un interviu din presa rusă că la Dinamo nici măcar paznicii nu-l mai recunosc... Păcat, pentru că este, după Lev Iașin, cel mai mare jucător al acestui club. Numai că timpurile se schimbă, mentalitatea este diferită, iar caracterul lui Dobrovolski – dificil...

Rămas fără bani, n-a vrut să se umilească în fața noilor patroni de la Dinamo. Și-a zis că le va demonstra că au greșit. Îi va face să regrete. Și a decis să vină în Moldova, unde s-a lansat în fotbalul mare ca jucător și unde, spera, să se lanseze la fel de spectaculos și ca antrenor. Așa a ajuns Dobrovolski, după 20 de ani, în Moldova.

Vrea președinte FMF

Mai departe povestea e cunoscută de toți. Numai că, doar cei apropiați știu ce planuri grandioase bântuie mintea celui poreclit ”Pijon”. Pentru că, între timp, Igor și-a schimbat prioritățile și a început să vrea mai mult. Dobrovolski își dorește să fie președinte al Federației moldovenești de fotbal. Nu e o glumă. A vrut să candideze chiar la ultimele alegeri, dar s-a speriat când a văzut câtă lume își dorește postul. În plus, prietenii care l-au ajutat să-și facă Fundația ”Igor Dobrovolski” (care nu se știe cu ce se ocupă, deși, cred că e destul de clar) l-au sfătuit să nu se bage pentru că Pavel Ciobanu avea o susținere devastatoare din partea Partidului Comuniștilor. Peste 3 ani, însă, cu siguranță își va depune candidatura. Mai ales că până atunci, speră el, va fi și mai puternic.

Visează să antreneze Zimbru

O altă dorință ascunsă a lui Dobrovolski este să antreneze FC Zimbru. Și nu doar atât. Igor vrea să fie un fel de Alex Ferguson la Zimbru. Să ia toate deciziile, inclusiv în politica de transfer. Ultima în primul rând. Problema cea mare în acest sens este că oficial Dobrovolski deține funcția de președinte al clubului Academia! De fapt el este unul dintre fondatorii acestei echipe, apărute peste noapte și care, inițial, se dorea a fi altceva: o Academie (școală) de fotbal pentru tinerele talente. În mare secret, conducerea Zimbrului a avut deja câteva contacte cu Dobrovolski. Nu este exclus ca Igor să renunțe oficial la orice relație cu Academia și în scurt timp să preea Zimbru în calitate de manager general.

Concluzia:

Dobrovolski este o persoană instabilă, greu de anticipat.
Își schimbă obiectivele de la zi la zi, ceea ce denotă lipsa de caracter.
Își dorește tot ce vede, ca un copil căruia îi place orice jucărie nouă pe care o vede.
Totodată este cea mai carismatică persoană din fotbalul moldovenesc. Pentru mine, ca jurnalist, ar fi păcat să plece...

foto: Moldova.sports.md

Călare pe noi

Unimedia prezintă vila președintelui țării de la Condrița într-o galerie foto care te lasă mască. Vezi pe această adresă http://www.unimedia.md/?mod=news&id=14199 de ce politicienii riscă totul pentru a ajunge la putere și de ce cei care dețin puterea nu se lasă plecați. Este absolut uluitor pe ce sunt cheltuiți banii din impozitele noastre! O țară întreagă muncește pentru ca o mână de guvernanți să trăiască bine! HUUUUUUUU!!! Hoților!!!



Sursa: www.unimedia.md

duminică, 1 noiembrie 2009

Semionov. Omul din umbră

Dacia - Zimbru 1:0

Mi-a plăcut jocul Daciei astăzi. Calm și autoritar. Fără șanse pentru Zimbru. Iată că și Semionov poate fi antrenor de Divizia Națională. Chiar dacă nu are licență. Chiar dacă ”se ascunde” în spatele lui Botnaraș pentru că așa prevede regulamentul FMF.

Veaceslav Semionov (53 ani) a făcut mereu parte din staful tehnic al Daciei. Adus de Igor Ursachi încă în 2001, a stat cuminte, în banca lui, fiind când al doilea, când al treilea antrenor din echipă. A așteptat umil să-i vină rândul. Și i-a venit. De când a plecat Pilipciuk, de exact 2 luni, Semionov este antrenor principal la Dacia (în acte figurează Sergiu Botnaraș din cauză că Semionov nu este posesor al Licenței A de antrenori – obligatorie conform regulamentului FMF).
7 victorii și o înfrângere (meciul cu Iskra, urmat de un scandal de arbitraj) este bilanțul la zi a lui Semionov ca principal al Daciei. Victoria de astăzi cu Zimbru a este a șasea consecutivă în campionat! Toate aceste rezultate vin ca urmare a unui joc bun prestat de echipă. Anume echipă și nu individualități, cum se întâmplă, de exemplu, la Zimbru. O întâmplare? Eu cred că nu. Mai degrabă consecința muncii prestate de Semionov. Un domn respectuos și modest, care a rămas mereu fidel fotbalului, muncind din greu în umbra altora și scoțându-i pe alții în față. De altfel, cum se întâmplă și acum, când laurii îi culege Botnaraș.

P.S. Am mers astăzi la meciul Dacia-Zimbru să-l văd la treabă, în mod special, pe atacantul Eric Sakey (foto). Spre marea mea surprindere, acesta, deși este perfect în regulă, nu a fost trecut nici măcar pe banca de rezerve. Am aflat motivul chiar în timpul meciului. Sakey are mari probleme de comportament sportiv, lipsind de la mai mult de jumătate din antrenamentele Daciei. Astfel golgheterul campionatului a rămas pe dinafara lotului și în cazul în care va continua să lipsească de la antrenamente nu va mai fi reprimit în echipă.

Posibil ca Sakey să urmărească anume asta, mai ales că împrumutul de la Olimpia Bălți îi expiră în această iarnă. Dar la mijloc ar putea fi și restanțele financiare pe care Dacia le are față de jucători. Deși se bat la titlu, jucătorii liderei nu au primit în acest sezon nicio primă de joc!..

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Cebotaru lovit cu bestialitate în campionatul României (video)

Internaționalul moldovean Eugen Cebotaru a fost victima unui atac barbar în timpul meciului Astra - Ceahlăul 1:1, din campionatul României. Liviu Ganea este jucătorul care l-a lovit fără simț pe basarabeanul plecat la Piatra Neamț acum doi ani de la Zimbru. Vezi imagini video incredibile!



vineri, 30 octombrie 2009

Campionii


Recunosc, am obosit aseară la turneul internațional de lupte fără reguli. În primul rând din cauza stresului emoțional, provocat de ploaia de pumni care se dădea la doar câțiva metri de mine și sângele care, chiar dacă a fost mai puțin ca altă dată, curgea pe fața luptătorilor din răni mai adânci parcă. Am obosit și din cauza sălii arhipline, dovadă a faptului că turneul a provocat un interes imens în rândurile celor ce iubesc viitorul sport numărul 1 din lume în materie de full contact – luptele fără reguli. În denumirea originală – mix fight. Sau mai nou – MMA (Mixed martial arts).

6 din 7, un titlu inspirat a jurnaliștilor de la http://www.presasportivă.com/, vrea să spună că elevii lui Ion Gheorghiu au învîțat bine lecția, câștigând aseară 6 din cele 7 meciuri. Antrenorul care a adus acest gen de sport în Moldova mi-a spus astăzi că este un rezultat excelent.

”Sincer, îmi era puțin frică de faptul că au venit sportivi foarte bine cotați peste hotare. Știam că băieții mei au făcut un salt calitativ enorm în ultima perioadă, iar asta s-a văzut în prestația lor din ring...”, a spus Ion Gheorghiu.

Pe mine aseară m-au impresionat câteva lucruri:
1. Ion Gheorghiu. Antrenorul emerit care le reușește pe toate. A organizat tot programul de lucru pentru turneu. A condus o competiție din toate punctele de vedere: în ring, în afara ringului și în tribune. Când moderatorul i-a pronunțat numele, sala a lua foc. Semn că este Nr.1 în domeniu.
2. Cele câteva cuvinte de salut ale primarului Dorin Chirtoacă, rostite în 3 limbi diferite: română, rusă și engleză. Oamenii din sală l-au aplaudat furibund. Bravo! Deși recunosc faptul că nu sunt un admirator al primarului capitalei. Aseară m-a impresionat prima dată.
3. Interesul oamenilor pentru o astfel de competiție. Deși biletele au costat 200 de lei, sala a fost arhiplină, iar mulți au rămas pe dinafară, deși au căutat cu disperare să cumpere un bilet.
4. Pregătirea sportivilor moldoveni, care l-au impresionat până și pe superstarul Ernesto Hoost, oaspete de onoare al turneului. Mr.Perfect a fost sensibilizat și de fetele de la clubul Drive, care au înmânat cecurile pentru participanți. Le-a filmat și fotografiat toată seara J.
5. Tristețea de după meci al lui Ion Zaftoni, unul dintre luptătorii mei preferați. A fost singurul care a încheiat învins, deși și-a dominat adversarul la toate capitolele. Mai mult decât atât, rivalul lui Zaftoni a ieșit cel mai șifonat din turneu. Dar, ăsta-i sportul. O singură greșeală i-a fost fatală. Capul sus, Ioane, cele mai importante victorii ale tale sunt în viitor! Campionii adevărați sunt cei care știu și să piardă. Iar tu ești un campion adevărat!

Iată numele celor 6 campioni:

Pavel Doroftei (20 ani)
Vasile Cara (34 ani)
Pavel Pocatilov (22 ani)
Ion Cojocaru (27 ani)
Vladimir Moraru (20 ani)
Alexandru Nimerenco (24 ani)