sâmbătă, 31 ianuarie 2009

6 zile până la alegeri




Petru Efros anunţă DEZVĂLUIRI ŞOCANTE pentru ziua de luni, 2 februarie!

Lupta pentru tronul FMF abia începe...




joi, 29 ianuarie 2009

Vasile Vătămanu: „Apa stătătoare miroase rău”

Vasile Vătămanu este unul dintre acei puţini oameni simpatici din fotbalul nostru, pe care, chiar dacă-i critici, nu o poţi face cu răutate. Dacă vreţi, un fel de Mugur Mihăescu al fotbalului moldovenesc, „Vatman”, cum îi zic ziariştii sportivi, s-a confesat astăzi în faţa colegilor de breaslă. Chiar dacă a mai scăpat câte ceva spectaculos, în linii mari, s-a străduit să nu-l atingă pe fostul boss, despre care a evidenţiat, totuşi, că l-ar fi ajutat decisiv în unele momente. Nu-nu. Nu Ciobanu l-a ajutat pe Vătămanu, ci invers... Nu cunosc relaţiile mai intime dintre cei doi. Cert este că Vatman a fost una dintre persoanele care i-au făcut lobby serios preşedintelui FMF în cadrul cercurilor politice la cel mai înalt nivel. Ani buni. Cum după toate acestea a plecat de la Federaţie, Vătămanu n-a vrut să intre în detalii. S-a limitat doar să spună că n-a mai acceptat umilinţa...
Ce a spus angajatul Federaţiei până acum 2 luni. Cele mai tari declaraţii:
1. FMF încasează anual minimum 2,5 milioane de franci elveţieni de la UEFA. Cum sunt repartizaţi aceşti bani Vătămanu nu ştie.
2. Este nevoie de o schimbare urgentă a preşedintelui FMF pentru că, îl citez pe nea Vasile, „apa stătătoare miroase rău”.
3. Vasile Vătămanu este pregătit oricând să se alieze cu un contracandidat a lui Pavel Ciobanu, chiar dacă ar însemna să cedeze postul de preşedinte FMF. El spune că ar face asta pentru binele fotbalului moldovenesc.

Un lucru important, din echipa lui Vasile Vătămanu fac parte cunoscutul boxer, Octavian Ţâcu şi Boris Boguş, ultimul fiind şi el unul dintre adepţii lui Ciobanu în ultimii 12 ani, membru al Comitetului Executiv FMF.

Made in Cojuşna

Am ameţit citind „Programa” lui Igor Oprea, candidat la funcţia de preşedinte FMF. 27 de pagini în care se repetă de 3 ori. Tabele care nu-şi au rostul în cazul dat. Cuvinte mari şi frumoase. Demagogie curată. Se vede clar că a fost alcătuită de cineva care câştigă bani pentru asta şi nu de Oprea. Cunoscându-l foarte bine pe fostul fotbalist, nu cred că el este capabil să comită atâtea erori... De aceea, dragă Igor, lecţia de limbă română care urmează nu este pentru tine, dar pentru cei care ţi-au scris programul. Iar în cazul în care eu mă înşel cumva, atunci citeşte cu atenţie ce urmează pentru că îţi va prinde bine.

“PROGRAMA DEZVOLTĂRII FOTBALULUI IN REPUBLICA MOLDOVA PENTRU 2009 – 2015”
În primul rând nu “Programa”, ci “Programul”. Dacă luăm DEX-ul limbii române, găsim următoarele:
PROGRÁMĂ, programe, s.f. (De obicei cu determinările „şcolară” sau „analitică”) Document şcolar care stabileşte volumul cunoştinţelor şi sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studii şi la un anumit obiect de studiu, în cursul unui an de învăţământ. – Din rus. programma.
În cazul nostru corect este “program”. Dex: Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfăşurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfăşurare a activităţii (individuale, dintr-o instituţie) după un astfel de plan.

“Incasări de la complexele suporterilor”.
Chiar nu înţeleg ce ai vrut să spui prin asta. Am înţeles “încasări”, am înţeles “suporteri”, dar “complexe” – DEX:
COMPLÉX, -Ă, complecşi, -xe, adj., format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite.

Corect ar fi “Încasări complexe de la suporteri”. Dar despre ce fel de încasări este vorba? În ce mod am putea încasa bani de la suporteri? Tu chiar crezi că suntem în Anglia? Şi să ştii că am selectat superficial şi la întâmplare crâmpeie din “Programa” ta. Oricum, am mai găsit câteva fraze ridicole, cum ar fi: “Program global nou de sponsorizare – reclamă.” Hai mă, Igor, că m-ai dat jos… Global, mega, super, etc. – adjective folosite mai mult de presă pentru a impresiona şi a atrage atenţia. Ai vrea tu să fii şi un pic de jurnalist. Dar e greu, Igor. E mai greu decât să joci fotbal. Iar fraza din “Programa” ta, care presupune “Incasări de la revista fotbalistică”, e ridicolă. Trebuia să consulţi un jurnalist înainte de a face o astfel de afirmaţie…

“Crearea şi realizarea proiectelor statale … „Fotbalul pentru fetiţe şi fete”.
O singură întrebare: cum vom afla care sunt fetiţe şi care sunt fete?..

În fine, mega-planul tău este pentru 6 ani! Asta-i culmea. În cazul în care vei câştiga, fapt de care mă îndoiesc, la următoarele alegeri vei spune că mai ai 2 ani până să-ţi realizezi “Programa”…

P.S. La conferinţa de presă nu am fost pentru că nu m-ai invitat.

miercuri, 28 ianuarie 2009


Pavel Ciobanu: despre inundaţii, criză şi alegeri

Am ascultat cu atenţie emisiunea lui Dumitru Antoceanu de la radio „Serebreanîi Dojdi”, în care invitat a fost Pavel Ciobanu. Mi-am selectat câteva fraze rostite de actualul preşedinte FMF pe care le voi afişa mai jos şi, implicit, le voi comenta.

1. „...Cauzele rezultatelor proaste ale echipei naţionale din aceste preliminarii sunt absenţa celor mai buni fotbalişti moldoveni, care şi-au luat cetăţenie rusă, dar şi calamităţile naturale din vară, soldate cu inundaţii care au distrus terenurile bazei din Vadul lui Vodă...”
2. „...Dacă în toamnă nu se va juca niciun meci oficial al echipelor naţionale pe stadionul din Vadul lui Vodă, voi demisiona...”. Oficialul FMF s-a referit la stadionul cu o capacitate de 1500 de locuri pe care Federaţia planifică să-l construiască până în septembrie curent.
3. „...Cu 4 ani în urmă au votat şi membrii Comisiilor şi Comitetelor FMF, dar ni s-a făcut observaţie şi în acest an vor vota doar membrii afiliaţi. Nici măcar cei din Comitetul Executiv nu vor vota...”
4. Întrebat de moderator cum a putut să declare că fotbalul moldovenesc se află în declin de 18 ani, dacă, din aceştia, 12 sunt cu el la cârmă, Pavel Ciobanu s-a sucit: „N-am spus aşa ceva. Eu am spus de criza mondială...”. Peste câteva minute a mai adăugat: „Am avut în vedere că de 18 ani e criză în ţară, dar fotbalul progresează...”


Domnule Ciobanu, cu tot respectul:

1. Faptul că cei mai buni jucători moldoveni şi-au luat cetăţenie rusească în detrimentul celei moldoveneşti este şi din cauza indiferenţei Federaţiei, care a fost atenţionată chiar de către mine în cadrul emisiunii „Fotbal Hebdo” că s-ar putea ajunge la asta. Nu aţi întreprins nimic atunci. V-aţi limitat să consemnaţi doar că ar fi „o bârfă”. Ei bine, n-a fost. Iar consecinţele se văd astăzi, când am rămas fără Covalciuc, Gaţcan sau Josan.
Partea cu inundaţiile de la Vadul lui Vodă este de cascadorii rîsului. Păi ce are una cu alta? Numai să nu spuneţi că internaţionalii noştri uită să joace fotbal dacă nu se antrenează la Vadul lui Vodă...

2. Încă nu e sigur că veţi fi reales ca să demisionaţi la toamnă. Sau poate ştiţi altceva. Parcă îmi amintesc că la ultima conferinţă de presă se vorbea despre un stadion de 5 mii de locuri. Acum au ajuns la 1500. Dar poate eu greşesc. Şi nu e clar până la urmă: veţi face un stadion sau veţi amplasa doar nişte tribune montabile în jurul terenului?

3. Să ştiţi că e foarte grav dacă acum 4 ani au votat membrii Comisiilor şi a Comitetelor. Înseamnă că alegerile au fost fraudate, pentru că în statutul FMF nu se spune nimic despre dreptul la vot a Comisiilor si a Comitetelor. Doar membrii Comitetului Executiv au drept de vot (conform Art.34.6 din statutul FMF). Paradoxal şi în contradictoriu cu prevederile din statut, dv. spuneţi că tocmai membrii Comitetului Executiv nu vor vota pe 6 februarie!

4. Până la urmă n-am înţeles ce aţi vrut să spuneţi: că este criză mondială sau că Moldova se află în criză de 18 ani? Sau totuşi aţi spus că fotbalul moldovenesc se află în cădere de 18 ani?

Victor Daghi, fugi repede şi du-i materialul, poate te va netezi pe cap!

marți, 27 ianuarie 2009

Exclusiv

INCENDIAR !!!
FC BEŞIKTAŞ CERE 130 MII DOLARI DE LA FMF !!!

Tarkan Ozdemir, proprietarul echipei Beşiktaş Chişinău, a declarat că va acţiona în judecată Federaţia moldovenească de fotbal. Afirmaţia lui Tarkan vine ca reacţie la declaraţia făcută în această seară de Pavel Ciobanu în cadrul emisiunii „Sluşaem futbol cu Dumitru Antoceanu”, de la radio „Serebreanîi Dojdi”. Ciobanu a spus că echipa FC Beşiktaş Chişinău nu a fost niciodată afiliată la FMF şi, respectiv, nu are drept de vot pe 6 februarie. În baza declaraţiei actualului preşedinte FMF, Tarkan cere restituirea sumei totale investită de FC Beşiktaş pe perioada participării echipei în campionatul Moldovei, Divizia A. Aici ar intra contractele jucătorilor şi ale angajaţilor clubului, deplasările la meciurile de campionat, banii pentru arbitraj, sumele de înscriere în campionat (câte 600 de lei pentru fiecare jucător moldovean şi câte 15.000 lei pentru stranieri), chiria bazei sportive din Drăsliceni, etc. Suma totală se ridică la circa 130.000 dolari.
FC Beşiktaş Chişinău a fost fondat în iunie 2007 şi a participat în campionatul Moldovei de fotbal, divizia A, sezonul 2007-2008, clasându-se pe locul 2 şi obţinând dreptul de a juca în Divizia Naţională. Din cauza unei datorii de 4 mii dolari către FC Zimbru, FC Beşiktaş nu a fost admisă de către FMF în Divizia Naţională, astfel încât Tarkan Ozdemir a refuzat să înscrie din nou echipa în Divizia A, aşa cum i s-a solicitat oficial de la FMF. Tarkan Ozdemir susţine că clubul FC Beşiktaş există oficial şi chiar este afiliat la FMF. Tarkan cere restituirea sumei de 130 de mii de dolari în cazul în care FMF nu recunoaşte public acest lucru.

luni, 26 ianuarie 2009

Record absolut: 5 candidaţi!

Numărul candidaţilor la funcţia de preşedinte FMF a ajuns astazi la 5 (!!!) – cifră record pentru Moldova. Pe lângă Pavel Ciobanu, Petru Efros şi Sandu Guzun, în cursa pentru şefia Palatului fotbalului s-au înscris fostul fotbalist, Igor Oprea şi una dintre cele mai apropiate persoane ale lui Ciobanu din ultimii 12 ani, angajat al Federaţiei până acum 2 luni, Vasile Vătămanu. Nu voi intra în amănunte sau presupuneri din ce cauză Vătămanu s-a întors brusc împotriva şefului (probabil din aceleaşi motive ca şi Efros). Cert este că, după cum am presupus anterior, ne aşteaptă cele mai interesante alegeri FMF din istorie. E greu de spus acum cine va ieşi învingător, mai ales că nu e clar până la urmă cine şi cum votează. Pe site-ul FMF au fost afişaţi toţi membrii afiliaţi cu drept de vot, însă nu se spune care şi câte voturi are. La fel, nu am înţeles de ce în această listă figurează numele echipelor Vite-Auto sau FC Floreni, care s-au retras din campionat. În acest caz trebuiau să fie incluse şi FC Beşiktaş sau alte cluburi dispărute în timp. Tind să cred că este doar o scăpare a celor de la Federaţie şi nu o încercare de a-şi atribui din start câteva voturi în mod fraudulos. Timpul ne va lămuri şi cu asta.


SUPORTERII TREBUIE SĂ VOTEZE!

Cu această ocazie am şi eu o propunere pentru viitorul preşedinte FMF, oricare ar fi el. Poate este ceva utopic, deşi nu cred. Aşadar: Consider că la alegerile conducerii FMF trebuie să participe şi suporterii, pe lângă oamenii implicaţi în fotbal. Şi asta pentru că fotbalul nu mai este demult doar un simplu sport, ci un fenomen social de amploare. Sau, dacă vreţi, cum îi place să spună profesorului Boris Boguş – fotbalul este un atribut indispensabil al societăţii.
Cum ar fi posibil aşa ceva? E simplu. Preluând modelul de structurare a marilor cluburi, gen Real Madrid. Adică, fiecare persoană care iubeşte fotbalul să plătească o cotizaţie de 20 de lei pe an. În schimbul acestei sume, suporterul are drept de vot la alegerea preşedintelui FMF şi la desemnarea selecţionerului naţionalei Moldovei. Ţinând cont de datele neoficiale, conform cărora circa 500 de mii de bărbaţi din Republica Moldova sunt pasionaţi de fotbal, ar însemna să adunăm circa 10 milioane de lei, adică un milion de dolari pe an. Cu aceşti bani să fie plătit un antrenor de valoare de peste hotare, iar numele acestuia să fie ales de suporteri. Federaţia de fotbal este o organizaţie obştească şi, potrivit Legislaţiei Republicii Moldova, membru al organizaţiei obşteşti (gen FMF) poate fi orice cetăţean al ţării ajuns la vârsta de 18 ani. Consider că desemnarea preşedintelui FMF de către toţi cei pasionaţi de fotbal ar duce la o alegere corectă, aproape imposibil de manipulat într-o direcţie sau alta, aşa cum se întâmplă în prezent.

duminică, 25 ianuarie 2009

De ce trebuie să aplaudăm Sherifful

Victoria Sheriffului la Cupa CSI este un mare plus de imagine pentru fotbalul moldovenesc. Aflat în cădere libere, fotbalul nostru reînvie prin aceste trofee cucerite la nivel de club. Chiar dacă la Cupa CSI din acest an echipele de top au jucat cu juniorii, meritul Sheriffului este cu atât mai mare, cu cât a ştiut să se concentreze şi să aducă acasă un trofeu, cum am mai spus, mai puţin valoros ca importanţă sportivă, dar foarte important pentru imaginea fotbalului moldovenesc. Pentru noi, o ţară cu un fotbal foarte modest, orice trofeu este o mare realizare. Să fim realişti, cu ce suntem noi mai buni ca Uzbekistanul, Azerbaidjanul sau Kazahstanul - ţări, care la nivel de club, investesc sume astronomice în comparaţie cu Moldova. Mă refer în primul rând la salariile fotbaliştilor. Nu degeaba majoritatea jucătorilor din campionatul nostru s-ar duce şi pe jos în Kazahstan sau Azerbaidjan. Asta ca să nu amintim de Uzbekistan, unde evoluiază celebrul Rivaldo şi unde, până mai ieri, antrena un alt brazilian celebru, Zico, ajuns cu câteva zile în urmă pe banca lui CSKA Moscova. Şi ca să rămânem în Uzbekistan, Statul din această ţară investeşte câteva milioane de euro anual în dezvoltarea fotbalului...
Ce nu înţeleg eu este faptul de ce le trebuie ruşilor să organizeze Cupa CSI, dacă tot nu onorează acest turneu cu echipa campioană.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Meme şi Dan Petrescu la Chişinău

În perioada 14-18 februarie curent la Chişinău se va afla echipa "Unirea" Urziceni, ocupanta locului secund în România. Gruparea antrenată de celebrul fotbalist român, Dan Petrescu, va efectua un cantonament de pregătire pentru returul campionatului. Unirea şi-a programat antrenamentele la complexul Sheriff din Tiraspol şi la baza Zimbru. Mihai Stoica, preşedintele Urziceniului, intenţionează să organizeze şi două partide amicale, urmând să stabilească în câteva zile viitoarele adversare. Ultima dată "Meme" a fost la Chişinău toamna trecută, în septembrie, când a asistat la meciul Zimbru-Iskra 2:0. Managerul român l-a urmărit atunci în special pe fundaşul dreapta al galben-verzilor, Igor Andronic, dar a rămas impresionat şi de tizul acestuia, atacantul Oleg Andronic. "Meme" spune că şi i-ar dori pe ambii la Unirea, însă bugetul clubului nu-i permite să facă achiziţii în această iarnă.
Dan Petrescu alege pentru a doua oară Chişinăul pentru cantonament. Prima dată s-a întâmplat acum câţiva ani, când fostul internaţional al Stelei şi al grupării Chelsea Londra a venit pentru pregătiri cu echipa Sportul Studenţesc Bucureşti.

vineri, 23 ianuarie 2009

Scrisori

Lupta pentru fotoliul FMF ia amploare. Un nou candidat a apărut oficial la orizont, deşi, în culise, se vorbea demult despre Sandu Guzun. După o conferinţă de presă la care, personal, nu am fost invitat, astăzi am primit o scrisoare pe poşta electronică de la „Alexandru Guzun”. Nu e prima scrisoare de acest gen pe care o primesc în ultimul timp. Şi nici nu voi da detalii despre conţinutul acestor scrisori interesante şi picante ca subiect de meditare, dar neargumentate documentar. Cert este că internetul face toţi banii, iar candidaţii la tronul din Casa fotbalului profită din plin de el. Pentru ziarişti aceste scrisori sunt ca pâinea caldă – subiecte de comentat, ştiri şocante sau, în unele cazuri, un moment perfect pentru a te apropia de Pavel Ciobanu. Personal, nu voi publica niciun cuvânt din aceste scrisori, dar nici nu voi alerga cu ele la FMF. Consider că lupta pentru fotoliul Federaţiei trebuie să fie corectă, bărbătească. Iar cei care trimit aceste scrisori şi vor să fie luaţi în seamă, să vină mai întâi cu argumente înainte de acuzaţii.

Mai jos găsiţi un nou sontaj. Vă invit să vă expuneţi părerea.

joi, 22 ianuarie 2009

„Luptători intraţi în istorie”

Aşa se întitulează prima carte din Republica Moldova dedicată luptelor libere şi greco-romane. Autorii ei: cunoscutul ziarist sportiv, Ion Robu şi unul dintre cei mai mari sportivi moldoveni, Anatol Guidea. Lansarea cărţii s-a produs chiar în ziua în care Anatol Guidea a împlinit 32 de ani, pe 21 ianuarie. Ştiu cât de greu este să scrii o carte, dar şi să o editezi. Am trăit această experienţă acum 2 ani, când am scos de sub tipar „Povestea unui vis de vară”, dedicată Campionatului Mondial de fotbal, Germania – 2006.
„Luptători intraţi în istorie” este, însă, altceva. Autorii au alcătuit o enciclopedie a luptelor moldoveneşti, în care sunt expuşi cei mai mari reprezentanţi ai acestui sport. Personal am pierdut contactul cu luptele libere de vreo 5 ani, de când m-am axat doar pe fotbal. Am avut, însă, o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu aşa personalităţi ca Nicolae Oriol, Mihai Rusu, Victor Peicov, Serghei Mureico şi, bineînţeles, bunul meu prieten, Anatol Guidea...
Se întâmpla prin anul 2000. Atunci eram reporter la Pro TV şi îmi amintesc cum Anatol Guidea a fost lăsat fără bursă de performanţă atât de CNO, cât şi de Agenţia sportului. Şi asta pentru că cei din conducerea sportului nostru au decis că Anatol nu este un sportiv de perspectivă, chiar dacă acesta avea deja în palmares câteva medalii la campionatele mondiale şi europene de tineret. Am realizat atunci câteva reportaje, îmi amintesc, în care am atenţionat demnitarii noştri că dacă nu-i oferim o bursă, Guidea ar putea să plece, pentru că avea mai multe invitaţii de a reprezenta alte ţări. Însă, din păcate, cum se întâmplă la noi, nimeni nu a reacţionat. Şi el a plecat. S-a dus în Bulgaria pentru că a vrut să facă sport. Pentru că a vrut performanţă şi pentru că iubeşte luptele la nebunie. O demonstrează şi această carte la apariţia căreea a contribuit decisiv.
Sub drapelul bulgar Anatol Guidea a devenit campion european în 2003, a căştigat argintul în 2007 şi bronzul în două rânduri: 2006 şi 2008. Tot în 2007, Guidea a devenit vicecampion mondial. Toate aceste rezultate sportivul moldovean le-a adus în contul Bulgariei, care i-a oferit în schimb casă, masă şi o asigurare a viitorului fără griji. Şi pentru că nu a uitat de unde a plecat, Anatol Guidea a revenit acasă şi a avut un rol decisiv la editarea enciclopediei luptelor moldoveneşti. Iată un caz fericit, consecinţă a nepriceperii celor care conduceau sportul nostru la sfârşitul secolului trecut.

miercuri, 21 ianuarie 2009

EXCLUSIV

Donosean aruncă BOMBA !!!

Senzaţional! Masal Bugduv există! Fotbalistul moldovean despre care a scris Times şi BBC că se interesează Arsenal Londra şi alte echipe de top există în realitate! Bomba vine de la directorul şcolii de fotbal din Bălţi, Vladimir Donosian. Acesta mi-a delcarat astăzi că Masal Bugduv a fost unul dintre elevii săi acum 4 ani, când antrena o grupă de copii în vârstă de 12 ani. Copil născut în urma mariajului dintre un camerunez şi o moldoveancă. „Au emigrat acum 4 ani în Anglia şi n-am mai auzit nimic de el până acum câteva zile”, spune Donosean. Potrivit tehnicianului bălţean, Bugduv era un băiat foarte talentat, care ar fi putut ajunge fotbalist de marcă. Aşadar, Masal Bugduv există, dar deocamdată nu se ştie unde locuieşte în prezent. Din cele publicate de Times şi BBC (pe site) doar faptul că a jucat pentru naţionala Moldovei putem spune cu certitudine că nu este adevărat. În rest, ne-am putea trezi într-o zi cu o vedetă moldovenească în lumea fotbalului, chiar dacă toată presa s-a grăbit să afirme că a fost o glumă proastă.

marți, 20 ianuarie 2009

Show must go on

Felul cum a vorbit astazi Petru Efros la conferinţa de presă m-a convins că trăieşte cu sufletul aceste alegeri pentru postul de preşedinte al FMF. O personalitate contestată şi apreciată în egală măsură, a spus lucruri pe care alţii nu au curaj să le spună. Asistăm la cea mai interesantă electorală FMF din istorie. Şi cred că cele mai tari declaraţii abia urmează.

Ştiri de ultima oră...

Sergiu Epureanu se află în probe la echipa Taraz (Kazahstan), nou promovată în prima ligă valorică. Cantonamentul se desfăşoară în Antalia, Turcia.
Tot în Antalia, în pregătiri cu echipa sa Baku se află şi Vadim Boreţ, care evoluiază pe un nou post şi anume cel de fundaş stânga.

luni, 19 ianuarie 2009

ŞOC în fotbalul moldovenesc!

Uluitor! Jucătorul echipei naţionale, Viorel Frunză, l-a atacat violent pe preşedintele Federaţiei, Pavel Ciobanu! „Să plece! Avem nevoie de un alt preşedinte! Ciobanu n-a făcut nimic în 12 ani, iar fotbalul se duce de rîpă cu el la cârmă!”, a declarat golgheterul echipei naţionale din preliminariile trecute, Viorel Frunză, în cadrul unei conferinţe de presă. „În fotbalul nostru nu se investeşte, nu se construiesc şcoli de fotbal, nu sunt create condiţii elementare de pregătire. Mai mult, în fiecare an se desfiinţează cluburi de fotbal, nivelul campionatului intern scade vertiginos, iar banii veniţi de la UEFA sunt îndreptaţi în direcţii necunoscute!”, a mai adăugat Frunză.
Este pentru prima dată în istoria fotbalului moldovenesc când un jucător activ îl atacă public pe preşedintele Federaţiei. A mai încercat ceva Testimiţanu acum câţiva ani, însă criticile lui au fost indirecte, îndreptate înspre federaţie şi nu direct la persoană. Discrete au fost şi declaraţiile lui Curtianu şi Rebeja atunci când au fost lăsaţi înafara lotului naţional. Frunză, însă, a fost foarte vehement, declarând chiar că fotbalul nostru se va îndrepta numai după înlocuirea lui Ciobanu.
Curajos gest al jucătorului echipei CFR Cluj. Deşi mulţi au presupus că Frunză ar fi declarat asta în sprijinul fostului său agent, Petru Efros, candidat la fotoliul lui Ciobanu, golgheterul moldovean a dezminţit aceste zvonuri. Surse din anturajul jucătorului susţin că izbucnirea lui Frunză este o reacţie a declaraţiilor făcute de Ciobanu, care l-a învinuit pe atacant de insuccesele echipei naţionale. Oricare ar fi motivul, salut fapta lui Frunză, care nu s-a ascuns pe la spate, ci l-a atacat bărbăteşte pe actualul preşedinte FMF, lucru care se întâmplă destul de rar în fotbalul nostru.

Prefer civilizaţia

A început perioada transferurilor de iarnă. Deocamdată cel mai răsunător transfer moldovenesc este cel a lui Igor Armaş de la Zimbru la Hammarby, în Suedia. Însă, se pare, că această înţelegere s-a perfectat încă din toamnă, suedezii având mari probleme în defensivă. Hammarby a pierdut toamna trecută la scor tocmai 4 meciuri în campionat. 1:5 cu Helsingborg, 0:3 cu Gefle, 3:6 cu Malmo şi 2:5 cu Norrkoping, aflată pe ultimul loc. Noua echipă a lui Armaş a încheiat campionatul pe locul 9 la 23 de puncte distanţă de campioana Kalmar. Să fim realişti. Fotbalul suedez la nivel de club traversează o perioadă de criză. Departe sunt rezultatele de pe timpuri, când IFK Goteborg reuşea câştigarea Cupei UEFA în două rânduri, 1982 şi 1987. E clar, în plan sportiv, transferul lui Armaş nu poate fi clasat ca o super-reuşită. Pe de altă parte, însă, aş prefera să văd cât mai mulţi jucători moldoveni în Suedia, Finlanda, Norvegia sau Danemarca decât în Kazahstan, Azerbaidjan sau ligile inferioare din Rusia şi Ucraina. Din simplu motiv că civilizaţia este civilizaţie. Dar în primul rând pentru faptul că toate aceste ţări scandinave, mai puţin Finlanda, chiar dacă sunt în criză la nivel de cluburi, au o tradiţie fotbalistică remarcabila. Chiar şi aceeaşi Norvegie, cu cele 11 participări consecutive ale echipei Rosenborg în grupele Champions League. Fără dubii, avem ce învăţa de la ei atât fotbalistic, cât şi ca mentalitate, comportament, educaţie. Ceea ce nu pot spune, cu regret, despre Kazahstan şi Azerbaidjan.
Să vedem ce surprize ne mai pregăteşte acest mercato.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Echipa mea!

Ce mai faci, Dobrik? Tot pe la Jumbo? Frumoasă-i viaţa de artist... Am văzut că nu ai timp să urmăreşti alţi jucători decât pe cei de la Academia şi am decis să te ajut eu la alcătuirea lotului naţional. Cred că pe unii dintre jucătorii pe care am să ţi-i propun nici nu-i cunoşti. Cei mulţi, însă, îi ştiu. Şi îi cunosc bine, ba chiar se miră că nu-i convoci. Şi ca să vezi. Am alcături tocmai trei echipe naţionale, în ordine valorică, bineînţeles. Acum gândeşte-te. Dacă mai poţi.
Iată cum ar arăta, Dobrik, echipa naţională ideală:

1. St. Namaşco (portar)
2. Catânsus (fundaş dreapta)
3. Epureanu (fundaş central)
4. Testimiţanu (fundaş stânga)
5. Vadim Bolohan (fundaş central)
6. Bordian (mijlocaş dreapta)
7. Ivanov (mijlocaş defensiv)
8. Suvorov (mijlocaş stânga)
9. Josan (mijlocaş ofensiv)
10. Covalciuc (mijlocaş central)
11. Dadu (atacant)

Mai ţii minte, Dobrik, când spuneam la emisiunea “Fotbal Hebdo” că Josan, Gaţcan şi Covalciuc au primit cetăţenie rusă şi nu vor mai veni la naţională? Nu că n-ar vrea. Dar că nu vor putea. Atunci aţi sărit toţi la gâtul meu. Aţi spus (tu şi cu lingăii tăi) că dezinformez publicul. Dar erai prea ocupat cu derbyurile din Divizia A, cu Drăsliceni şi Cobusca. Nu-ţi ardea ţie de Josan şi Covalciuc. Acum gândeşte-te cum să-i readuci la lot. Că tot te lauzi cu relaţii prin Rusia. Iar până atunci, dacă vei ajunge, ţine încă o echipă din care ai putea alege înlocuitori.

1. N. Calancea
2. Igor Andronic
3. Savinov
4. Golovatenco
5. Armaş
6. Gaţcan
7. Cojocari
8. Alex Antoniuc
9. Radu Catan
10. Oleg Andronic
11. Alexeev

Ei vezi că sînt! Mai sînt şi alţii.

1. E. Hmaruc
2. Laşcencov
3. Grosu
4. E. Cebotaru
5. S. Namaşco
6. Ţâgârlaş
7. Denis Zmeu
8. Comlionoc
9. Manoliu
10. Bugaiov
11. Frunză

Tu ai jucat până acum mai mult cu jucători de la a 3-a echipă valorică. Şi ai mai adus vreo doi-trei de la a 8-a valorică. Cum explici? Nicicum... Am înţeles. Vreau, în final, să-ţi dau un sfat. Nu confunda echipa naţională cu Academia. E o mare diferenţă. Academia e a ta, iar Naţionala e a mea, a vecinului meu, a blocului în care locuiesc şi a celor 4 milioane de moldoveni pe care-i doare sufletul la fiecare ieşec. Nu te juca cu sentimentele celor mulţi.
Pe curând.

vineri, 16 ianuarie 2009

Meme Stoica: "Dacă pui în DEX o poză cu Rădoi, ai definiţia fotbalistului"

De câteva zile toate ziarele de sport din România se întrec în ştiri despre plecarea lui Mirel Rădoi de la Steaua. Orice pagină electronică a presei sportive româneşti este plină cu declaraţii şi păreri despre transferul lui Rădoi la Al Hilal. Ultimul exemplu este fostul său manager, Mihai Stoica, care spune că în DEX ar trebui introdus termenul "rădoi", care să fie similiar cu definiţia fotbalistului.
"Un fotbalist ca Mirel poate juca oriunde! Şi la -20 de grade şi la + 40 de grade. Rădoi e un super jucător! Dacă pui în dicţionar o poză şi scrii în dreptul ei fotbalist, poza poate fi a lui Mirel Rădoi, fără nicio problemă! Steaua, cu sau fără Mirel, ramâne superioară multor echipe," a mai spus Mihai Stoica pentru www.sport.ro.
De sus până jos numai Rădoi. Mirel încolo, Mirel încoace. Rădoi a zis asta, iar Dragomir a declarat cealaltă. Becali s-a îmbogăţit de pe urma transferului. Steaua a sărăcit. Lăcătuş schimbă sistemul de joc. Dinamo, Rapid şi CFR se bucură şi răsuflă uşurat că au scăpat de cel mai bun jucător al Stelei. Etc., etc.

Îmi amintesc cu această ocazie despre plecarea lui Alexandru Epureanu la FC Moscova. Bineînţeles păstrând proporţiile, dar nu-mi vine în cap acum alt nume de fotbalist moldovean mai sonor, care ar fi plecat “afară”. Cum a reacţionat presa de la noi. În nici un fel. De parcă s-ar fi transferat un jucător oarecare, de pluton şi nu cel despre care specialiştii spuneau că ar fi Franc Beckembauer al fotbalului moldovenesc. Prin presă – doar câteva ştiruţe. Nici un comentariu, nici o părere a oamenilor de fotbal. Sărăcie totală. Ce n-am spune noi, rămân la părerea că una dintre cele mai mari lacune ale fotbalului nostru este presa sportivă. Pur şi simplu nu are cine să prezinte fotbalul într-o lumină, care ar atrage spectatori în tribune sau sponsori la echipe. Nu ştie să facă show presa noastră. Iar lumea asta aşteaptă. Lumea vrea spectacol. În primul rând în jurul fotbalului, apoi în teren. Fără o mediatizare masivă, fenomenul fotbalistic nu poate lua amploare, mai ales într-o ţară săracă aşa cum este Moldova.

joi, 15 ianuarie 2009

Liniştiţi-vă, „prieteni”!

Mi-am propus să nu scriu pe acest blog despre alegerile de la Federaţia de fotbal până pe 7 februarie, când vor fi cunoscute rezultatele. Am să fac totuşi o mică paranteză, dat fiind faptul că tot mai multă lume mă întreabă sau chiar mă suspectează de faptul că aş face campanie electorală pentru candidatul la preşedinţie, Petru Efros. Bănuiam că vor fi astfel de vorbe din momentul în care am aflat despre intenţia bunului meu prieten, Petru Efros. Dar nu credeam că voi ajunge să fiu suspectat şi acuzat de tot ceea ce se face în jurul acestor alegeri, care, sincer să fiu, nu mă interesează decât din punct de vedere profesional. Am încercat să explic acest lucru şi persoanelor care m-au sunat şi m-au întrebat dacă sunt implicat sau nu în alegeri. Unii m-au înţeles, iar alţii s-au făcut că mă înţeleg. Or, unii nu ştiu ce înseamnă prietenia.
Şi dacă mă sună Petru Efros să-mi ceară un număr de telefon, i-l dau fără să stau pe gânduri. Pentru că aşa e normal să fie o relaţie între doi prieteni. Dacă mă roagă Petru Efros să-i fac o întâlnire cu un amic de-al meu pe care el nu-l cunoaşte, îi fac. Şi consider acest lucru normal. Nicidecum o campanie electorală pro Efros. Mai mult. Dacă mi-ar cere acelaşi lucru Pavel Ciobanu, l-aş ajuta şi pe el, pentru că nu văd nimic rău în asta. Din contră. Nu cred că a stabili o întâlnire sau a da un număr de telefon înseamnă a face campanie electorală. Numai că unii „prieteni” de-ai mei de la Federaţie văd viaţa altfel şi încearcă prin orice metode să mă bage în focul evenimentelor şi să mă certe cu Pavel Ciobanu. Le mulţumesc în ghilimele şi le doresc sănătate. Însă eu nu am de gând să-i răsplătesc cu aceeaşi monedă. Pot să le spun numai un singur lucru: liniştiţi-vă, „prieteni”. Nu mă interesează Federaţia voastră.

România: peste un milion de euro în buzunarele televiziunilor de sport !!! Moldova: 0 !!!

Brand Connection estimează că posturile de sport din România au atras anul trecut un volum de publicitate cuprins între 700.000 şi un milion de euro, sumă netă. Ce i-a determinat să investească într-o nişă care atrage în medie sub 100.000 de telespectatori pe zi? Posibilitatea atingerii exacte a publicului ţintă vizat şi, nu în ultimul rând, o bună vizibilitate, deoarece în cadrul posturilor de televiziune tematice nu există o atât de mare aglomerare de spoturi în calupurile publicitare ca la posturile TV mari, generaliste.
„Sportul este o nişă care atrage tot mai multe investiţii în publicitate, iar un canal de sport poate beneficia din plin de explozia pieţei de advertising din România“, consideră Eduard Darvariu, director executiv al sport.ro, lider de audienţă pe acest segment în perioada ianuarie-iunie 2008.
3,3% este cota canalelor de sport pe piaţa urbană, în timp ce posturile generaliste deţin 41,5%, potrivit datelor pentru ian.-iun. 2008, furnizate de GFK România şi prelucrate de Brand Connection.

De ce în Moldova nu există nicio televiziune de sport? De ce nu se dau meciurile din campionatul naţional la TV? De ce nu există în prezent măcar o emisiune TV despre sport? Explicaţii ar fi multe: nu sunt bani suficienţi în publicitate pentru a acoperi cheltuielile unui post sportiv, nu avem un campionat care să prezinte interes pentru public sau nu sunt interesate posturile TV de o emisiune sportivă din cauza audienţei scăzute. Dar oare cine sunt de vină pentru toate aceste lucruri? Eu zic că toţi cei care suntem implicaţi în fenomenul sportiv. Preşedinţii de asociaţii pentru că nu ştiu să-şi dirijeze sporturile pe care le patronează, sportivii care nu fac performanţă şi nu în ultimul rând ziariştii sportivi din Moldova, care încă nu au învăţat să facă din sport un show.

marți, 13 ianuarie 2009

Казаченок и Куртиян будут работать в фарм-клубе «Зенита»

Владимир Казаченок стал главным тренером «Смены-Зенита». Его помощником назначен Александр Куртиян. Команда, которая будет фарм-клубом «Зенита», начнет свое выступление в ближайшем сезоне во втором дивизионе, зоне «Запад».
«Сейчас идет формирование команды. Планируется, что в нее войдут выпускники школы «Смена», воспитанники питерского футбола, ребята, уже переросшие дубль. На данный момент перед нами стоит задача создать боеспособный коллектив. Со временем – выйти в первый дивизион. Причем время это не такое уж долгое.
Что касается выбора помощника, то Куртиян был хорошим игроком, а наши взгляды на футбол совпадают», – цитирует Казаченка «Спорт-Экспресс».

luni, 12 ianuarie 2009

Al şaselea simţ

A trecut şi anul 2008. Păstrând tradiţia împrumutată, toată lumea s-a apucat de făcut topuri: politică, economie, cultură sau sport. Nu contează domeniul. Principalul top să fie. Şi bani să iasă... Se ştiu ei cei la care mă refer.
Nu asta, însă, a fost ideea când am pornit să scriu acest material. Mă gândeam la un fotbalist moldovean pe care nu l-am văzut nici într-un top de specialitate, fie că a fost vorba de Gala fotbalului, ancheta Asociaţiei de Istorie şi Statistică sau alte clasamente alcătuite de mass-media. Mi s-a părut foarte ciudat, pentru că băiatul a avut un an de excepţie la Zimbru, iar asta ar fi trebuit să-l plaseze în mod normal printre cei mai buni jucători ai anului. Considerând că am „un simţ al viitorului luminos” în fotbal, m-am simţit obligat să scriu despre acest copil, care are capacitatea de a deveni unul dintre cei mai mari fotbalişti din istoria fotbalului moldovenesc, dacă nu chiar cel mai mare. Spun că am acest simţ pentru că am mai avut ocazia în scurta mea carieră de 15 ani de cronicar sportiv să anticipez ascensiunea fulminantă a câtorva dintre granzii fotbalului mondial. Făcând o paranteză, am să reamintesc că în 2003 am avut ocazia să asist „pe viu” la meciul de debut a lui Cristiano Ronaldo. Atunci eram moderatorul emisiunii „La Vestiare” de la NIT şi am făcut o escală la Lisabona pentru a realiza un interviu cu antrenorul echipei „Sporting”, Ladislaw Boloni. Am fost şi la un meci de-al echipei antrenate de tehnicianul român, pe stadionul „Jose Alvalade”, Sporting – Moreirense. Pentru gazde a debutat un puşti de 17 ani, Cristiano Ronaldo, care a marcat 2 dintre cele 3 goluri ale învingătorilor. Am rămas impresionat atunci de tizul celebrului brazilian, despre care, revenind acasă, aveam să spun în cadrul emisiunii că va câştiga peste câţiva ani „Balonul de Aur”. Cred că nu e nevoie să vă reamintesc că portughezul a fost desemnat în 2008 cel mai bun jucător al Europei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Lionel Messi, pe care l-am prezentat în una dintre primele emisiuni „Fotbal Hebdo”, pe atunci când argentinianul nu avea încă niciun meci la echipa mare a Barcelonei.
Sper că voi avea dreptate şi de această dată, iar jucătorul moldovean care m-a impresionat cel mai mult anul trecut se numeşte Alexandru Antoniuc. Un mijlocaş ofensiv cu reale calităţi de golgheter, care a marcat în toamna anului 2008 nişte goluri fabuloase! Foarte tehnic, cu un dribling de excepţie şi un şut plasat excelent, Antoniuc are toate calităţile pentru a deveni în scurt timp un jucător de talie mondială. Sper să nu greşesc, iar Sandu să continuie să persevereze, să muncească foarte mult şi să obţină ceea ce-şi doreşte el şi întrega suflare fotbalistică din Moldova – un mare fotbalist.


http://www.moldfootball.com/?index=news&news=3118
Faceti click pe adresa de mai sus pentru a urmari fabulosul gol marcat de Antoniuc in stilul lui Maradona (golul cu numarul 3)

duminică, 11 ianuarie 2009

Nu-i aşa că ţi-a fost dor de mine, Dobrik?

Salut, Dobrik! Sau „Dobreak”, cum iţi place să te dezmierde susurul lingăilor. Şi câţi ai adunat în jurul tău. Doamne, o întreagă faună... Pe cei mulţi, însă, nu poţi să-i păcăleşti. Cei mulţi ştiu ce hram porţi. Ca antrenor, pentru că jucător ai fost bun. Tu, suficienţa şi aroganţa ta vor îndepărta iarăşi oamenii de echipa naţională, pentru că ai făcut din ea o piaţă. Ştii tu ce vreau să spun. Piaţă de jucători. De jucători care-ţi aparţin şi din care vrei să scoţi bani, promovându-i prin intermediul echipei naţionale.
Ce să vadă oamenii la tine, Dobrik? Că antrenezi la fel ca acum 20 de ani, când Lobanovski te-a convocat prima dată în “Sbornaia”? Că nu s-a schimbat nimic în felul în care vezi fotbalul. Sau mai degrabă nu-l vezi!
Dobrik, ai tu o boală cu piticii. Cred că m-am prins, că altfel nu înţeleg. Cu cât sunt mai mici, cu atât ai senzaţia că-i domini mai tare... Îţi place să fii şeful. Să-ţi încordezi muşchii. Cine te contrazice devine instantaneu duşmanul tău. Eu te voi contrazice mereu. Şi îţi spun că fotbalul mare nu se mai face cu doi la kil. E timpul călăilor, al celora care fac diferenţa, într-un duel, cu o singură zvâcnire de umăr. Te-a pierdut, a şutat, a marcat! Dacă s-ar apuca şi pigmeii de la Circul de Stat de fotbal, i-ai lua şi pe ei?
Degeaba îţi explic, Dobrik. Că oricum nu înţelegi nimic. Tu eşti unul dintre cei care nu învaţă limba română din principiu... Aşa nu ne vom califica niciodată! Nu mai pot eu că te superi... Am auzit că vrei un război cu presa şi că te dai tare pe la conferinţele de la Federaţie. Ai fost un fotbalist bun. Dar nu eşti antrenor. Tu eşti o iluzie. Iluzia că ne vom califica la Mondiale cu tine pe bancă.

joi, 8 ianuarie 2009

De ce nu avem rezultate

Cu toţii vrem să avem rezultate în fotbal, dar şi în celelalte domenii. Dar nu le avem sau le avem foarte puţine şi periodic, ceea ce înseamnă că sunt mai mult sau mai puţin întîmplătoare. În fiecare zi mass-media, dar şi suporterii sau specialiştii încearcă să motiveze lipsa performanţelor. Cineva (nu vreau să dau nume) spunea recent că nivelul fotbalului nostru corespunde valorii economice a societăţii noastre. Alţii dau vină pe selecţionerul Dobrovolski, pe patronii echipelor, pe federaţie, pe cine vreţi. Parţial toată lumea are dreptate, numai că adevarul se ascunde mult mai profund, părarea mea, ÎN ŞCOLI. În şcolile de fotbal care nu sunt capabile să „prelucreze” acea „materie primă” de care dispun. Cu alte cuvinte NU AVEM ANTRENORI DE COPII. Fotbalul nostru nu dispune astăzi, şi înclin să cred că nici în trecut, de antrenori de valoare, care ştiu să crească un fotbalist. Ce avem noi este la nivel de amatorism, iar asta nu poate aduce decât rezultate cu care suntem obişnuiţi. Din diferite motive antrenorii de copii din Moldova nu progresează, nu învaţă şi sunt cu zeci de ani în urma noilor metode de predare a lecţiilor de fotbal pentru copii.
“Munca campionilor este zilnică şi silnică, spunea dr. Victor Stanculescu, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de sport din România, dar trebuie să fie concepută, organizată, desfăşurata, controlată, perfecţionată de antrenori, de o ştiinţă şi cultură fotbalistică, care se formează pentru orice specialist în circa 15-20 de ani. În tot acest timp motivaţia, progresul în trepte, dorinţa de a se autoeduca şi învinge pe sine însuşi, sunt elementele principale.” Aceasta ar trebui să fie definiţia antrenorului de fotbal, dar şi de alte sporturi.
Rezistenţa în condiţii de stres este chiar denumirea modernă a antrenorului, la condiţiile jocului modern. Rezistenţa este noţiunea completă de care depind toată viaţa şi performanţele noastre individuale.
Totul este dependent de valoarea antrenorilor pentru copii. Ei trebuie să cunoască care este substratul psihofiziologic, biochimic, farmacologic sau managerial al concepţiei de performanţă naţionala (dacă există) sau individuală (în dependenţă de stadiul de dezvoltare şi perfecţionare profesională)!
Aş putea filosofa aici mult pe tema rezistenţei, dar mă tem că nu voi fi înţeles. Ca sa finalizez ideea, rezistenţa este legată de valoarea stilurilor de joc, de ştiinţa jocului pe grupe cu număr redus sau de valoarea jucătorilor în echipă.
Pun pariu că niciun antrenor de copii din Moldova nu cunoaşte aceste lucruri fundamentale, recomandate insistent de cei mai buni profesori din lume.
Nu spun acum cine ar trebui să aibă grijă de antrenorii pentru copii. Cei care sunt responsabili se vor autosesiza, sper. Dar cel mai important, iarăşi sper, măcar vor încerca să schimbe ceva.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Adevărul despre FC Beşiktaş

După un an de excepţie, în care a reuşit promovarea în Divizia Naţională, echipa FC Beşiktaş Chişinău s-a desfiinţat, stârnind un val uriaş de comentarii şi nedumeriri. Cum a fost posibil să dispară un club care era dat drept al doilea Sheriff din Moldova şi care timp de un an a lăsat impresia că are o potenţă financiară solidă­, capabilă să facă concurenţă „granzilor” fotbalului moldovenesc? Nimic mai fals. Dar să o iau de la început.
În vara anului 2007 cetăţeanul Turciei, Tarkan Ozdemir, m-a invitat la el în birou şi mi-a expus proiectul creării unui super-club de fotbal. Recunosc, am fost impresionat de acel proiect. Era foarte credibil şi argumentat alcătuit, cu idei moderne, dar în primul rând, de lungă durată şi dezvoltare treptată în timp. În plus, Tarkan arăta a bărbat solid, la costum, cu oficiu mare şi cu maşini de lux. Am căzut în capcana turcului şi am acceptat postul de director, urmând să mă ocup de selecţia jucătorilor şi de crearea imaginii clubului. În doar 2 săptămâni am adunat circa 30 de jucători, iar într-o lună aveam deja scheletul echipei. Printre cei selectaţi au fost două nume grele din fotbalul nostru: Ruslan Barburoş şi Marcel Reşitca, ultimul fiind desemnat şi căpitanul echipei. În rest, jucători foarte tineri şi fără experienţă, care, în proporţie de 80%, au acceptat un salariu de 100 (o sută) de dolari pe lună (!!!) şi o primă de victorie de 5000 (cinci mii) de lei pentru toată echipa. Asta însemnând câte 250 de lei pentru fiecare jucător. Pentru comparaţie, cea mai săracă echipă din Divizia Naţională, Politehnica Chişinău, avea un buget de 2-3 ori mai mare. Cu toate acestea FC Beşiktaş era cea mai mediatizată echipă din ţară. Şi asta pentru că echipa câştiga meci după meci, iar proiectul turcului părea să prindă viaţă.
Până în luna noiembrie 2007 totul mergea strună. Semne de criză au apărut la finalul primei părţi a campionatului. Jucătorii au plecat în vacanţă, iar turcul anunţa prime mari de sărbători. Numai că, stupoare (!), Beşiktaşul a rămas fără bani de Crăciun! Mai mult decât atât. După ce anunţase echipa despre un cantonament în Antalia, turcul a dispărut şi n-a mai fost de găsit până în primăvară. Echipa n-a mai făcut niciun cantonament. Jucătorii s-au pregatit individual, iar eu le-am organizat câteva meciuri amicale înainte de retur, ca să nu ne facem de râs.
Începuse returul, însă jucătorii nu-şi mai primiseră salariile de 4 luni, din noiembrie! Ce spunea Tarkan? Se jura pe tot ce are mai sfânt că banii vor fi mâine, mâine, mâine. Aşa în fiecare zi. La un moment dat fotbaliştii au decis că nu vor mai ieşi la următorul meci dacă nu-şi vor încasa banii. Am scris o scrisoare turcului, semnată de toată echipa, prin care îl anunţasem despre acest fapt. Abia atunci Tarkan a găsit nişte bani, nu toţi, pe care i-a împărţit jucătorilor. În acel moment, luna aprilie 2008, am decis să plec de la club pentru că nu mai suportam să mă întâlnesc în fiecare zi cu oameni pe care i-am adus eu la club şi cărora le-am promis că totul va fi bine. Am refuzat atunci să fac declaraţii pentru presă spre binele echipei. Nu vroiam ca adversarii să ştie în ce situaţie dificilă se află clubul. Speram ca problemele se se rezolve. N-a fost să fie.
La finalul sezonului Beşiktaş şi-a atins obiectivul sportiv – calificarea în Divizia Naţională. Şi iarăşi Tarkan a început să mă sune, să mă convingă de faptul că problemele lui financiare au fost de moment şi că totul se va stabiliza în scurt timp. Avea nevoie de mine pentru licenţierea clubului la FMF. I-am pus atunci nişte condiţii dure şi am făcut şi un contract pe care l-a semnat şi s-a obligat să-l respecte. Dar turcul e tot turc, chiar şi în Moldova. După ce am convins cu mare greu Comisia de Licenţiere FMF să amâne pentru 2 săptămâni analiza actelor FC Beşiktaş (fapt pentru care le mulţumesc), Tarkan n-a găsit 4 mii de dolari să achite o restanţă financiară către clubul Zimbru. Din cauza acestei datorii, FC Beşiktaş n-a primit licenţa şi dreptul de a juca în Divizia Naţională. Pe rând, jucătorii au primit „liber” de la federaţie din cauză că nu-şi mai primiseră salariile de câteva luni. Staful tehnic al FC Beşiktaş n-a văzut salarii din noiembrie 2007. FC Beşiktaş s-a desfiinţat. Pe Tarkan l-am vazut ultima dată acum 2 luni urcând într-o rutieră.

marți, 6 ianuarie 2009

Pentru voi

Dragi amatori ai fotbalului!
În primul rând vă spun La Mulţi Ani şi vă doresc ca noul an să vă aducă tot ce vă doriţi! Am decis să fac un blog pentru voi, unde să pot împărţi toate ideile vizavi de fotbalul moldovenesc în special, dar şi cel internaţional. Recunosc că nu am acceptat din start această idee venită de la nişte cunoştinţe mai vechi. Până la urmă însă am ales să dedic câteva ore pentru voi – suporterii adevăraţi – cei care aţi făcut din fotbal mai mult decât un sport. Cei, datorită cărora, fotbaliştii au ajuns să câştige astăzi atâţia bani, încât să poată asigura viitorul pentru câteva generaţii. Cei care aţi făcut din fotbal un cult, un domeniu grandios, de pe urma căruia îşi construiesc viaţa milioane de oameni. Ştiu că meritaţi mult mai mult, dar până să revin cu un program de fotbal la TV, voi încerca, cu ajutorul vostru, să-mi expun ideile şi părerile pe acest blog. Aştept părerile voastre, sugestii şi propuneri concrete, pentru că acest blog nu este doar al meu, ci în primul rând al vostru.
Începând de mâine voi reveni aproape zilnic cu noi comentarii despre evenimentele din fotbalul moldovenesc şi, cu permisiunea voastră, nu numai din fotbal. Sper ca micile mele „cronici” să nu vă plictisească, iar dacă se va întâmpla aşa, trimiteţi mesaje critice pentru că doar critica pozitivă te face să perfecţionezi.
Crăciun fericit tuturor!