luni, 2 martie 2009

La Moreneta


Astăzi a început Postul cel Mare. Ca să fac o legătură între religie şi campionatul Moldovei la fotbal care va începe peste 2 zile, citiţi în continuare ce fac “căpitanii” sau vedetele Barcelonei înaintea fiecărui meci important de pe “Nou Camp”. Chiar dacă eu ţin cu marea rivală a catalanilor, Real Madrid.

…Martie 1958, seara, undeva lîngă Barcelona. Doi suporteri catalani, membri ai fan clubului “Penya Solera”, primul din historia trupei iberice, se întorc de la Castelldefels. Unul dintre ei adoarme la volan. Are loc accidentul. Ambii scapă cu răni uşoare şi, pentru că la 30 de metri de locul blestemat se afla o troiţă a Sfintei Fecioare Maria din Montserrat, oamenii promit Celui de Sus că vor construi un lăcaş într-un pomenirea celei care i-a ocrotit.

Seară de seară, partidă de partidă
Martie 1983, seara, undeva în Barcelona. Cesar Luis Menotti, antrenorul, anunţă echipa. “Urruti” e în poartă, Alexanko adună al 20-lea meci al sezonului, Victor Muńoz şi Maradona sînt gata. Migueli, fotbalistul cu cele mai multe prezenţe din istoria trupei, se ridică şi iese din vestiar. Nimeni un spune nimic, toţi ştiu unde se duce. Spre locul băieţilor din “Penya Solera”.

Martie 2004, seara, tot în Barcelona. Frank Rijkaard, tehnicianul, a spus ce a avut de spus. Ruştü şi-a tras dungile de sub ochi, Luis Enrique stă de vorbâ cu “Iepurele” Saviola. Ronaldinho e deja în picioare. Iese primul din vestiar, înaintea “câpitanului”. Nimeni nu spune nimic, toţi ştiu unde se duce. Spre locul băieţilor din “Penya Solera”…

Martie 2009, seara, aceeaşi locaţie. “Pep” Guardiola este antrenorul. Puyol are banderola pe braţ. Se va citi, sec, primul “11″. Apoi Carles va ieşi primul. “Obiceiul pâmîntului”, regula nescrisă, zice că n-ai voie înaintea tehnicianului, dar, cum toţi ştiu unde se duce, spre locul băieţilor…nimeni un comentează.

Cinci minute doar cu Dumnezeu
Cum promisiunea e făcută pentru a fi ţinută, cei doi au mers la mănăstirea Montserrat. Au luat o icoană cu Sfînta Fecioară Maria şi Pruncul Iisus, cunoscută ca “La Moreneta”, şi au dus-o pe “Nou Camp”. Chiar în inima stadionului. Vizavi de vestiare. Acolo au mers, merg şi vor merge “Tarzan” Migueli, Ronaldinho, Puyol, Messi şi urmaşii. Anecdotica îi reţine doar pe ei, dar, cu siguranţă, sînt mult mai mulţi. Sună a blasfemie, însă, duhnind a vasodilatatoare, cu jambierele trase peste apărători, cu beniţe ultimul răcnet pe cap, cu ghete de 180 de grame greutate, ei îngenunchează în faţa “La Morenetei” şi se roagă. Nimeni nu-i dernanjează preţ de cinci minute. Sînt la locul creat de supravieţuitorii accidentului de acum aproape o jumătate de secol. Adică în capela stadionului “Nou Camp”. Unii dintre dumneavoastră au văzut-o în celebrul tur al arenei. Alţii, o vedeţi în foto de mai sus - scuzată-mi fie comparaţia forţată - că dacă pe stadioanele noastre nu ai nici măcar de unde bea apă, în altă parte a lumii, de 50 de ani, înainte de a intra şi a “muri” pe teren, jucătorii se pot ruga. Cinci minute doar cu Dumnezeu, la cîteva secunde de un vacarm provocat de 98.000 de mii de oameni!

Un comentariu: