marți, 3 martie 2009

Omul-antrenor


Într-un fotbal actual bazat pe schimbare, incostanţă, unde doi ani sunt consideraţi un ciclu, trei meciuri bune sunt de a ajuns pentru a deveni un jucător mare, poate ar trebui să învăţăm puţin din ceea ce înseamnă crearea unui proiect pe termen lung. Dacă în fotbalul englez se întâlnesc cele mai cunoscute cazuri: Ferguson care şi-a petrecut deja peste 20 de ani pe banca celor de la United sau Wenger care de-a lungul unui deceniu pe banca tunarilor a alternat succesele cu sezoanele dezastruoase, recordul absolut în ceea ce priveşte numărul de sezoane ca antrenor al unei echipe de fotbal este deţinut de un personaj emblematic din fotbalul francez: Guy Roux.
În 1961 John F Kennedy era ales preşedinte în SUA, Yuri Gagarin devenea primul om care călătorea în spaţiu, însă într-un mic oraş din Franţa se întampla ceva, un eveniment care va rămâne pentru totdeauna în istoria clubului din Auxerre. Un tânăr în vârstă de 22 ani pe numele său Guy Roux(care juca de 9 ani la acest club) trimitea o cerere către L'Association de la Jeunesse Auxerroise(Aj Auxerre) pentru postul vacant de antrenor. Roux era cel mai tânăr dintre candidaţi, proaspăt sosit din Anglia unde urmărise timp de o lună pe Crystal Palace.
În scrisoarea sa el scria că este pregatit să facă orice pentru club, chiar să "cioplească şi lemnul".Presedintele lui Auxerre, Jean-Claude Hamel(conduce acest club din 1963), care pe atunci era unul din directori îşi aminteşte că Roux era antrenor ciudat, în sensul că acorda atenţie celor mai mici amănunte. Roux a primit slujba. O slujbă pe care avea să o părăsească după 45 de ani având în palmares un titlu, patru cupe ale Franţei şi cel mai important lucru: o filosofie completa asupra fotbalului, o idee clară a ceea ce înseamnă un club de fotbal. A reuşit să promoveze sezon după sezon, în 1979 disputa finala Cupei Franţei, iar un an mai târziu reuşeşte în premieră o promovare "istorica". Echipa devine brusc adulată şi i se acordă o atenţie deosebită din partea presei şi a celorlalte adversare. În 1996 reuşeşte eventul Cupă-Campionat intrând definitiv în istoria clubului. Guy Roux părăseşte Auxerre după ce câştigă Cupa Franţei în 2005, fiind înlocuit de Jacques Santini.
Eric Cantona, Djibril Cissé, Phillipe Mexes sunt câţiva din jucătorii care provin de la academia clubului din Auxerre.
L-am cunoscut pe Guy Roux (foto) în 2006, la Leipzig, în timpul Campionatului Mondial de fotbal. Era acreditat în calitate de expert al unui ziar francez. Un moşneguţ drăguţ, care nu mai înceta să vorbească despre fotbal. Se vedea că-i lipseşte mult ceea ce a făcut o viaţă – antrenoratul.
Anul trecut, la vârsta de 68 de ani, "tânărul" Roux îşi începea noua aventura la Lens, după ce Comitetul National Olimpic şi Sportiv Francez a decis să-i acorde o dispensă prin care putea pregăti pe Racing Club Lens, după ce Liga Profesionistă din Hexagon refuzase să-i acorde licenţa de antrenor, pe motiv că a depăşit cu trei ani limita de vârstă.
"S-a facut dreptate. Mă simt ca şi cum m-aş fi căsătorit a doua oară", declara Guy Roux.
Guy Roux îşi încheie cariera de antrenor după o înfrângere cu 2-1 în faţa celor de la Strasbourg, fiind inlocuit de Jean Piérre Papin.
De-a lungul anilor Roux a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri din fotbalul francez (deţine propria “sosie” în cadrul Muzeului Figurilor de Ceară), influenţa sa ajungând şi în politică(pentru a deveni primar în Auxerre trebuia să îl ai de partea ta pe Guy Roux). E greu de imaginat un caz asemănător în fotbalul moldovenesc în viitorul apropiat, de aceea conducătorii cluburilor ar trebui să ia exemplu şi să realizeze ce înseamnă cuvântul 'proiect'.
"Când aveam şapte ani îmi doream să joc fotbal în fiecare zi...şi aproape că am reuşit"
Preluat şi adaptat după www.blogdefotbal.com

4 comentarii:

  1. Da, dar cred ca ultima aventura la Lens i-a stricat cariera, macar putin...

    RăspundețiȘtergere
  2. La 70 de ani nu mai cred ca poti strica ceva :))
    Oricum el nu a avut performante extraordinare. Aici e vorba de tipul de antrenor devotat, ambitios si fanatic. 100% pentru fotbal. Toata viata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Incredibil ce constanţă. M-aş mulţumi la Steaua ca antrenorii măcar şi 3-4 ani să antreneze fără să fie alungaţi. De aia poate şi mi-i dor de Piţurcă :( . Aici însă ar fi nevoie de o schimbare a mentalităţii patronului, sau chiar a lui însuşi. Din păcate, suntem departe de Occident.

    RăspundețiȘtergere
  4. In Moldova campion la acest capitol se pare ca este tot Sherifful :))

    RăspundețiȘtergere