joi, 30 aprilie 2009

Adevărul despre FIFA: fabricarea lui Blatter

Sepp Blatter a sosit astăzi la Chișinău...

Șantaj, luare de mită, falsificare de voturi, transferuri ilicite și bilete “murdare”. Este fața ascunsă a Federației Internaționale de Fotbal, văzută prin ochii lui Andrew Jennings. Cel mai important reporter sportiv de investigații din lume, britanicul a sacrificat patru ani din viață pentru a pătrunde în culisele întunecate ale “sportului rege”.

Blatter a fost ales președinte al FIFA în 1998. Înscăunarea lui implică practici presupuse de corupție, descrise atât de Andrew Jennings în “Fault” cât și de britanicul David Yallop în cartea sa “Cum au trucat partida”.

În 2002, elvețianul s-a confruntat cu ofensiva mai multor membri ai Comitetului Executiv FIFA, precum și cu cea a secretarului general al FIFA, Michel Zen-Ruffinen, care îl acuzau de nereguli financiare, corupție și manipulare de conturi.

Blatter înscăunat prin mituire

Cu ceva timp înaintea alegerilor din 1998, contracandidatul lui Blatter, președintele pe atunci al UEFA Lennart Johansson, a promis democrație, solidaritate și transparență dacă va fi ales în fruntea FIFA. El promitea delegarea unui contabil independent însărcinat să examineze practicile afaceristice ale FIFA. Campania acestui “puritan” l-a deranjat pe președintele încă în exercițiu, Joao Havelange. Dincolo de lupta de orgolii, se mai întrevedea și un pericol real al unei asemenea operațiuni. Havelange nu avea vreun afect pentru Blatter, care încercase în trecut să-l detroneze, însă acesta nu avea intenția de a scoate la lumină ceva din afacerile obscure ale FIFA. Astfel, atunci când Blatter a aflat că este susținut nu doar de asociațiile naționale de fotbal cărora le-a făcut de-a lungul timpului favoruri, dar și de Havelange, a demarat vânătoarea voturilor lui Johannson. În mai 1998, Sepp zboară la Nairobi, capitala Kenyei, unde avea să-i întâlnească pe oficialii Africii de Sud, Mozambiqului, Angolei, Republicii Lesotho și Namibiei. Le promite acestora că, prin intervenția lui din poziția de președinte FIFA, Africa de Sud va gazdui Cupa Mondială din 2006. Dacă va avea succes în alegeri, va pompa și mai mulți bani în continentul negru. Audienței i-au plăcut aceste cuvinte, ceea ce a însemnat subtilizarea a cinci voturi rezervate inițial lui Johansson, care susținea Germania pentru CM 2006.

Într-o dimineață de noiembrie 1998, în interiorul hotelului Meridien din Paris, zeci de delegați FIFA, printre care și Pavel Ciobanu, s-au adunat pentru a trece la alegerea noului președinte al Federației Internaționale de Fotbal. Candidați: suedezul Lennart Johansson și Joseph “Sepp” Blatter, un cățărător elvețian descoperit și propulsat de Horst Dassler, mai mare peste imperiul Adidas. Micul dejun a fost în acea dimineață ceva mai agitat decât era firesc. O puzderie de oameni grabiți cu mâna dreaptă ocupată de un plic alb au intrat și au ieșit din sala de conferințe. La un moment dat a fost văzut și Mohammed Bin Hamman, distins reprezentant al Quatar-ului în Comitetul Executiv FIFA și prieten apropiat al candidatului Sepp Blatter. Apoi, în aproximativ o oră, s-au petrecut câteva lucruri cu adevărat remarcabile. Cel puțin 18 reprezentanți ai țărilor africane au avut o revelație și și-au schimbat părerea despre candidați. Toți au hotărât să nu îl mai sprijine pe Johansson, deși cu o seară înainte, la cină, juraseră deschis credință veșnică suedezului.

Acum, la micul dejun, după chifle proaspete și magiun gros, aceiași 18 și-au mărturisit credința în Blatter. Revelațiile par a fi fost stimulate de plicurile albe din mâinile celor ce s-au perindat prin sală. 5.000 de dolari pe loc, 5.000 după vot. Farah Addo, cetățean al Republicii Somalia și membru în Comitetul Executiv FIFA, vicepreședinte al Confederației Africane de Fotbal și președinte al Federației Somaleze de Fotbal, a refuzat mita. De aceea, în cazul lui, oferta a ajuns la 100.000 de dolari, pentru că de cuvântul său ascultau și alți reprezentanți africani. Fiind gata să provoace un scandal, Addo a primit rapid lovitura de grație. Un fax sosit din Somalia îl anunța că Federația încetează să îl mai considere reprezentant cu drept de vot la FIFA. Apoi s-a trecut la vot. Blatter 118 - Johansson 80. Numai după 4 ani, cei câțiva oameni în zdrențe care susțineau de sub un camion că sunt Federația Somaleză de Fotbal au recunoscut că au primit de la d-l Bin Hamman din Quatar 10.000 de dolari, faxul, hârtia și pixul cu care a fost scris și trimis mesajul care îl dezmoștenea pe Addo...

Sursa: http://www.marketinginsport.wordpress.com/
Foto:
http://www.fmf.md/

miercuri, 29 aprilie 2009

În rând cu lumea bună

Ne-am obișnuit să scriem despre fotbal, punând accentul pe un sport ce este mediatizat prea mult în raport cu rezultatele și jocul de pe teren. În același timp ignorăm de multe ori, eronat, alte sporturi, care sunt cel puțin la fel de spectaculoase și care aduc rezultate uluitoare pentru Moldova, unde echipamentul tehnic din sălile de sport, vechi de peste 30 de ani, miroase a mucegai. Unde sportivii muncesc fără salarii, din dorința de performanță, lăsând în sală ultima picătură de transpirație și consumând câte 2 kg de apă pe antrenament...

Acești sportivi care merită tot respectul nostru nu ne fac niciodată de râs când ies în lume. Din contră. Arată unei lumi întregi că și noi suntem oameni la fel ca ei și că noi tot putem fi cei mai buni, chiar mai buni ca ei, cei din lumea bună. Toate aceste lucruri miraculoase și inexplicabile pentru mulți se obțin, deocamdată, cu excepții minuscule, doar în domeniul sportului. Un domeniu evitat cu o indolență lamentabilă de guvernanții moldoveni.

După ce zilele trecute Marcel Trudov a adus bronzul de la campionatul european de judo (performanță extraordinară pentru Moldova), o altă performanță, și mai mare, a picat peste țara noastră, hulită din toate părțile pe plan politic. Pavel POCATILOV a devenit campion european la mix fight sau pancration – una dintre cele mai spectaculoase probe de lupte, ce include elemente din 3 genuri de sport modern: box, judo și kickbox.

Alți doi moldoveni, Alexandru Nimerenco și Ion Cojocaru, au câștigat medaliile de argint, în timp ce Marcel Stepuleac (foto) a obținut bronzul printre juniorii de 15 ani. Antrenorul acestor performeri este fostul campion european la profesioniști, Ion Gheorghiu. Moldova a participat în premieră la un campionat european de mix fight (Riga, Letonia, 23-26 aprilie), care se mai numește și pancration (vechea denumire), unul dintre primele genuri de sport practicate la Jocurile Olimpice din antichitate. În total la CE din Riga au fost prezenți circa 350 de sportivi din 13 țări.

Cumătrismul

- Cumătre, mâine vii la meci?
- Da, vin. Da cine arbitrează?
- Cumătru Vasea.
- Da, văd că cumătru Vadic numai pe Vasea îl trimite în ultimul timp la meciurile importante.
- Da, da. Așa indicații are de la cumătru Pașa.
- Dar fiul lui cumătru Ion va fi titular mâine?
- Am vorbit cu cumătru Emil să-l bage titular și a promis că-l bagă.
- Vezi că ar trebui și Gheorghiță al lui cumătru Borea să intre măcar pe final.
- Da, da. A vorbit și cumătru Colea cu el.
- Bine, cumătre.
- Hai noroc, cumătre!
- Mulți ani, cumătru!..

luni, 27 aprilie 2009

Stop

Vreau să uit de fotbalul din Moldova. Să nu mai văd mizeria de aici. Cel puțin voi încerca să fac acest lucru. Chiar dacă sistemul global nu e nici el curat. Nici pe departe.
Pe măsură ce a devenit industrie, fotbalul a alungat frumusețea născută din bucuria de a juca de dragul jocului. Totuși meciuri gen Chelsea – Liverpool sau Liverpool – Arsenal te pot face să închizi ochii la multe lucruri.
Nu sunt decât un cerșetor de fotbal de calitate. Toată lumea vrea spectacol. Eu inclusiv. Poate, dacă vom avea și la noi un pic de fotbal, voi observa mai greu lucrurile negative.
Altfel degeaba alergăm și facem clasamente. Atâta timp cât nu avem fotbal, nu avem nimic.

Catastrofa

Sheriff a câștigat al 9-lea titlu (consecutiv) de campioană a Moldovei! Este un record absolut pentru RM. O rușine națională, dacă ne putem numi națiune. Care națiune?

Cercul vicios

Citește integral un mesaj anonim de la un cititor al acestui blog. Merită!

”Aici e cerc inchis. Normal ca TV platesc bani pentru transmisiuni (dar asa fotbal nici gratis nu merita de transmis si nici pe banii cluburilor! PS e parerea mea; Nu merita!) Cred ca nu FMF e principalul vinovat desi ii consider si pe ei responsabili de caderea in abis al fotbalului moldovenesc. Aici rolul principal il are guvernul si toata conducerea ce sa mai.... cind lor le este in cot de tara nu mai vorbesc de sport. Chiar si in Belarus unde dictatura e mare, exista legi care ajuta la dezvoltarea sportului!

La noi investesc in sport doar oameni pasionati si entuziasmati. Care din ambitii isi tin echipe aruncind bani in vint. Se joaca... Din aceasta cauza nu exista nici profesionalism, ex Zimbrului unde azi le vine ceva in cap miine altceva si tot asa (Nu au program definit de dezvoltare de lunga durata etc, desi au toate conditiile) Persoane incompetente, ar fi logic ca un asemenea club sa fie condus de minim 20 de oameni si nu de nustiu cine care daca se scoala cu stingul ap... asa indicatii da.... In fine cerc inchis cu mii de probleme , unde putem sa criticam de la stinga la dreapta! Asa de multe faradelegi sunt!!!! Dar culmea nici nu se i-au in calcul, corect a mentionat si Sandu: Satul arde, iar baba se piaptănă...

Referitor la etapele cu disputarea in Chisinau etc... Al treilea tur nu era definit din start, calendarul nu se cunostea, in dependenta de locuri dupa primele doua tururi s-a format si calendarul... FMF incearca tot felul de experimente, fara succes... Nu avem intriga! si nici bani. Cluburile singuri trebuie sa atraga suporterii, sa schimbe ora, sa ofere conditi specatorilor sa-i atraga prin diferite metode la stadion etc. Normal ca daca FMF isi doreste sa scoata fotbalul din impas trebuie sa se implice! sa dea o mina de ajutor cluburilor etc Lor le este in cot. Se limiteaza doar la strict necesar. Sunt disperat. Nustiu daca vom iesi din noroi?”

duminică, 19 aprilie 2009

Satul arde, iar baba se piaptănă

Fotbalul moldovenesc își târâie papucii la vale, dus de inerție, după cum bate vântul. Deși uităm să mai jucăm fotbal, dacă am știut vreodată, ne ținem tari că am construit nu știu ce terenuri artificiale. De fapt e vorba despre niște mini-terenuri pentru fotbalul în masă, nicidecum pentru cel profesionist de care ducem lipsă. În plus, meritul conducătorilor fotbalului este infim în acest proiect, Hat Trick, inițiat și finanțat de UEFA.

Ultimele 2 etape de campionat au demonstrat o dată în plus că fotbalul moldovenesc moare. Cum satul arde, iar baba se piaptănă, o rundă n-a avut nicio partidă programată la Chișinău, iar următoarea – tocmai 4! Adevărat, una dintre ele, Academia – Nistru, s-a jucat cu o zi mai devreme. În schimb celelalte 3 s-au disputat de la aceeași oră, în aceeași zi.

Sper în continuare că șefii de la FMF vor înțelege într-o zi că fotbalul se face pentru oameni, suporteri, dar nu pentru ”specialiști”. Ori asta este menirea lor și a Federației - unde, de altfel, au fost aleși, să muncească nu să stea, de către conducătorii de cluburi – să dirijeze cu toate evenimentele și toată activitatea fotbalistică din țară în așa mod, încât fotbalul să progreseze și nu invers.

Și nu mai spuneți atât că Moldova 1 este de vină că nu se dă fotbal la televizor. Lăsați-i pe cei de la Moldova 1 că au destule păcate, sărmanii. Ce parcă alte televiziuni n-ar exista? Niciuna, însă, n-a fost abordată de FMF, care se încăpățânează să ignoreze realitatea societății moldovenești. Ce fel de investiții și sponsori vrea Federația, când avem în Moldova 2 stadioane ca lumea și niciun meci de campionat transmis la TV? De unde vrem interes pentru fotbal?

Hristos a înviat!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Șpagă pentru arbitru – o damă de companie!

Scandalul corupției din fotbalul românesc aduce noi dezvăluiri senzaționale! Procurorii DNA susţin în actul de acuzare că una dintre şpăgile date de patronul de la FC Argeş unuia dintre arbitrii (Aurelian Bogaciu) ar fi fost o damă de companie.

“La data de 6.10.2008, orele 9:26, Penescu Cornel discuta cu Minca Cristian despre noaptea de 3.10.2008, când Făcăleata a mers in cameră la Bogaciu, unde a stat până la ora trei, după care i-a adus / luat o femeie, în sensul că arbitrul nu a fost într-o formă fizică prea bună la meci și probabil așa se explică rezultatul mai puțin mulțumitor pentru FC Argeș“, susțin procurorii. (sursa www.gsp.ro)

Un om important din fotbalul moldovenesc din anii 90 mi-a povestit odată cum avea el grijă de arbitrii care veneau în Moldova în acea perioadă. Cheea succesului nu erau banii și nici indicațiile de la UEFA, ci o simplă damă de companie de supercalitate, așa cum sunt numai la Chișinău... Apropo, majoritatea arbitrilor erau cazați în anii 90 la hotelul Seabeco, recunoscut în acele timpuri pentru varietatea prostituatelor care bântuiau pe acolo.

miercuri, 15 aprilie 2009

Pentru asta merită să trăiești

Cei care nu s-au uitat aseară la Liverpool – Chelsea, crezând că va fi un meci fără miză, au făcut cea mai mare greșeală din viața lor de microbiști. Așa fotbal, așa spectacol, așa răsturnări de scor n-am mai văzut demult! 4:4 a fost scorul într-un meci care nu mai doream să se termine niciodată.



De două ori a revenit Liverpool, ajungând la un singur gol distanță de calificare. A făcut 2:0 în prima repriză și a revenit de la 2:3 la 4:3 în partea a doua. N-a fost destul pentru că Chelsea a luptat și ea la sacrificiu. Acel 1:3 din tur, de pe teren propriu, i-a costat pe cormorani semifinala Champions League. Iar Chelsea, cu 4 goluri marcate într-o singură repriză, a arătat de ce anume ea merge să întâlnească Barcelona.

În ultimul minut de prelungiri Alonso alerga să bată cornerul, deși era clar că Liverpool nu mai are timp să revină. Ăsta e fotbalul englez. Cel mai tare și mai frumos din lume. Unde jucătorii se sufocă alergând până în ultima secundă a meciului, fără să țină cont de scor. Unde tribunele sunt arhipline și nu vezi niciun spectator să plece înainte de fluierul final. Unde aceeași spectatori cântă și aplaudă tot meciul pentru că ei fac parte din acest spectacol numit fotbal.

marți, 14 aprilie 2009

La pușcărie cu Mircea Sandu!

Sunt uluit de comportamentul acestui om antipatic, Mircea Sandu, care are tupeul să glumească, fiind el însuși cu musca pe căciulă. Cred că a intrat în isterie și nu se mai controlează. Altfel nu pot să-mi explic faptul de ce Sandu glumește că România poate ajunge campioană mondială, așa cum s-a întâmplat cu Italia acum 3 ani. Atunci, nașule sau nasule (mai degrabă), președintele Federației italiene a fost exclus din fotbal pe 5 ani, chiar dacă el nu avea nicio vină... Sau cel puțin, nu s-a demonstrat.
Oricum e clar că cei de sus știu despre toate neregulile din fotbal. Nimic nu se petrece fără aprobarea lor. Chiar preşedintele Federaţiei române, Mircea Sandu, s-a scăpat ieri că nu este surprins de descinderile DNA, deoarece a avut informaţii despre un meci din Liga I, cum că ar fi fost aranjat... Hopa... Acum chiar nu se mai controlează. Păi dacă ai știut, de ce n-ai luat măsuri? În asemenea cazuri, Mircea Sandu trebuie acuzat de complicitate și încătușat la fel cum s-a întâmplat cu amicii Penescu și Constantin.

Mă mir că acest lucru nu s-a întâmplat încă. Ținând cont că Sandu a furat punctele Timișoarei, care era lideră în România dacă nu era batjocurită de Federație. Le-a furat după ce patronul timișorenilor, Marian Iancu, a făcut alte dezvăluiri șocante, cum că ar fi plătit personal taxă de protecție lui Mircea Sandu. Pe acest caz DNA tace. Deocamdată, cred.

Și mai tace și Mitică de la Ligă. Nu i-am auzit glăsușorul aseară. Cred că deja își face bagajele. Numai că, Corleone, e cel mai mare șmecher din fotbalul românesc. E ca mâța. Mereu cade în picioare...

E putred tot în fotbalul românesc, vorba unui bun prieten. Sper să se ajungă și la casele mai mari, unde toți sunt cu pufușor pe botișor. În special pe la Dinamo. Să nu se oprească DNA la proștii gen Penescu. Altfel, degeaba au făcut atâta zarvă.


foto: www.prosport.ro

luni, 13 aprilie 2009

Presa română cere demisia Federației

În urma evenimentelor de azi presa din România a pus tunurile pe Mircea Sandu și cere demisia acestuia și a întregii conduceri FRF!

Toată lumea cunoaște că Mircea Sandu (foto) este mentorul președintelui FMF, Pavel Ciobanu. Șeful fotbalului de la Chișinău ia toate deciziile importante numai după ce se consultă cu fratele mai mare de la București.

Urmărește http://www.gsp.ro/ să vezi cu ce se va încheia scandalul de corupție din fotbalul românesc.

La GSP.tv Justin Gafiuc a povestit despre un scandal similar din fotbalul polonez. ”Se ajunsese ca 90% din meciurile din campionat să fie trucate”!!!
http://vochin.gsp.ro/stiri/918/justin-gafiuc-se-ajunsese-ca-90-din-partidele-din-campionat-sa-fie-trucate.htm

Tot în Polonia Ministrul Sporturilor a vorbit despre meciurile trucate din campionat și a fost lichidat în stil mafiot!
http://vochin.gsp.ro/stiri/917/justin-gafiuc-ministrul-sportului-din-polonia-a-vorbit-despre-meciurile-trucate-din-campionat-si-a-fost-lichidat-in-stil-mafiot.htm

"Pe timpul mandatului lui Mircea Sandu s-au petrecut multe lucruri fără precedent în fotbalul românesc", spune fostul mare arbitru Ion Crăciunescu.

"Mircea Sandu ar merita un premiu pentru teatru. El ar fi trebuit să meargă la DNA şi să le transmită. Mircea Sandu trebuie acuzat de complicitate, ne ia de proşti pe toţi. El e un farsor, îşi bate joc de noi toţi", a spus Constantin Iacov la GSP TV.

Citește mîine în Gazeta Sporturilor un articol dur al lui Cătălin Tolontan despre Mircea Sandu!

Curățenie în fotbal!

În România a început curățenia în fotbal. Pe când la noi acest lucru?

Procurorii DNA l-au reținut astăzi pe patronul echipei FC Argeș, Cornel Penescu, chiar la ieșirea din sediul Federației române de fotbal. Acesta este suspectat că ar fi plătit de-a lungul timpului peste 100 de mii de euro, bani negri, la arbitri pentru a fi favorizat.
În baza unui mandat emis de Serviciul Teritorial Piteşti al instituţiei amintite, procurorii au sigilat biroul preşedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin…

E un dosar complex, există discuţii telefonice între mai multe persoane în baza cărora s-au efectuat reţineri. Și se vor mai efectua. Fotbalul românesc se îneacă în suspiciuni și meciuri dubioase.



Mircea Sandu, președinte FRF: ”Nu eu corup arbitrii, ci conducătorii de cluburi. Ei trebuie anchetați...”

Sursa: www.gsp.ro

Citește mai mult la această temă:
1. www.tolo.ro/2009/04/13/un-caz-un-dus-un-refuz/
2. www.blogsport.gsp.ro/geambasu/2009/04/13/un-pic-de-zahar-de-la-dna/
3. www.gsp.ro/fotbal/liga-1/dna-a-sigilat-biroul-presedintelui-cca-penescu-retinut-de-dna-133538.html

5 cele mai ciudate goluri din lume!

duminică, 12 aprilie 2009

Ploaie de goluri pe ”Insulele Căinare”

Uneori vreau să evadez din Chișinău. Să merg într-un sat din Moldova. Să joc sau să privesc un fotbal de suflet, romantic. Unde oamenii își dau viața pe teren, pentru că ei au auzit de ”blat” doar din presă sau TV. Acolo unde circa o mie sau două de suporteri aplaudă frenetic fiecare degajare înaltă a gazdelor, fiecare corner, ca să nu mai spun de gol. La gol e o nebunie adevărată...

Toate aceste imagini pe care le văd virtual în fața ochilor le-a trăit fiecare copil crescut la sat. Mai ales acei ce au iubit fotbalul mai mult decât orice. Vorbesc de parcă se putea altfel. Fotbalul era iubit de toți copiii. În special copiii, care așteptam ca pe o sărbătoare ziua de duminică, când pe stadion devale juca echipa de flăcăi a satului un meci cu cei din kolhozul vecin...

Ce timpuri mai erau!.. Și mai sunt. Numai că sunt trăite acum la intensitate maximă de alți copii (care, sper, iubesc fotbalul la fel cum l-am iubit și noi). Am văzut asta duminică, la Căinari. Sau Insulele Căinare, cum le place să se alinte localnicilor. Am fost invitați cu echipa de jurnaliști pentru un amical contra formației din localitate. Un meci de tradiție, care s-a organizat pentru a treia oară.
Sătenii ne-au întâmpinat cu colaci și muzică lăutărească, care nu a încetat pe toată durata meciului. Se oprea doar când moderatorul anunța modificarea scorului și autorul golului. În stil de mare actor, cel de la microfon făcea o pauză și anunța: ”Goool Căinari!!! Autorul golului – cutărescu!!! Și din nou muzică...” Boxele începeau imediat să pulseze, în timp ce meciul se relua de la centru... A fost pentru prima dată când am jucat un meci pe ritmuri populare.

Pentru statisticieni, s-a încheiat 6:5 pentru jurnaliști. Chit că din tabăra oaspeților au făcut parte câțiva foști fotbaliști cu CV, cum ar fi Adrian Sosnovschi, Vlad Copoț sau Oleg Televca. Oaspete de onoare a fost președintele CNO, Nicolae Juravschi, care a jucat și el pentru echipa jurnaliștilor și chiar a reușit să marcheze un gol.

Toată această sărbătoare fotbalistică a fost organizată de către un om de afaceri din Căinari, Valeriu Cristea. Acest om susține echipa locală din banii proprii, fără a avea vreun profit, din contră. Cristea consideră sportul unul dintre elementele principale în educația unui copil. El spune că din Căinari a plecat viitoarea vedetă a lui AC Milan, un puști care se află printre liderii echipei ”primavera” a celebrului club italian. Vom vedea. Cert este că sportul la sate se practică grație unor oameni ca Veleriu Cristea. Dacă n-ar fi ei, copiii din provincie n-ar cunoaște acele momente de fericire, când aștepți duminica cu sufletul la gură pentru că pe stadion, devale, flăcăii din sat vor avea meci...

”Bora”

Celebrități pe care le-am cunoscut.

Velibor ”Bora” Milutinovici

Născut la 7 septembrie 1944 în Iugoslavia (Serbia). N-a fost un fotbalist strălucit. Cele mai cunoscute echipe pe la care a trecut au fost Partizan Belgrad și AS Monaco.

Bora Milutinovici este singurul antrenor din lume care a condus 5 naționale diferite la turneele finale ale Campionatului Mondial! Mexic (1986), Costa Rica (1990), SUA (1994), Nigeria (1998) și China (2002). În primele 4 rânduri a trecut de faza grupelor!

După, a mai antrenat selecționata din Honduras. Ultima dată, în 2006-2007 a antrenat naționala din Jamaica. În total a stat pe banca tehnică a 7 state diferite!
L-am cunoscut la Leipzig, în timpul Campionatului Mondial din 2006. Vorbește bine limba rusă. L-am întrebat cu care dintre cele 5 naționale a avut cele mai mari satisfacții? Mi-a răspuns: China! Pentru că a fost un miracol să califice naționala acestei țări la un turneu final.

Este căsătorit cu o mexicancă și este cetățean al Mexicului, țară unde a fost desemnat antrenorul secolului trecut!

A avut un frate, Miloș Milutinovici, care a fost un fotbalist foarte bun, jucând 33 de meciuri la naționala Iugoslaviei pentru care a marcat 14 goluri.
Foto: Serghei Doneț

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Tiraspol ia și Cupa Presei


Selecționata jurnaliștilor din Tiraspol a câștigat astăzi Cupa Presei la mini-fotbal. În finală, tiraspolenii au învins echipa Pro TV cu 6:5, după ce la un moment dat erau conduși cu 5:2. Toate cele 4 goluri decisive ale învingătorilor au fost marcate de Sergiu Ursu (foto), ofițerul de presă al echipei FC Tiraspol. Jurnaliștii din Tiraspol au câștigat în premieră Cupa Presei. Campioana ediției trecute, echipa ziarului Moldavskie Vedomosti, nu a reușit de această dată să depășească faza grupelor.

Caras demis!


Cum era de așteptat Ion Caras a fost demis aseară de la Zimbru. După ce a înghițit toate ”ideile geniale” marca Juravel&Cecetov (jucătorii nu aveau prime de victorii, plăteau pentru bucătăria clubului, salarii derizorii, etc.), Caras (foto) a fost găsit țap ispășitor și a fost șutat de pe banca tehnică.

Dincolo de rezultatele modeste, care puteau fi evitate cu greu, Ion Caras a ajuns să tacă și atunci când Juravel intra în vestiar înainte de meci și indica fotbaliștilor tactica de joc! Mai mult decât atât, cuplul Juravel&Cecetov își permitea să glumească pe seama antrenorului de față cu jucătorii, astfel încât Caras și-a pierdut orice autoritate în fața echipei.

”Voi merge și eu la cursuri de antrenor și voi pregăti mai bine echipa. Eu voi fi antrenor principal, iar Juravel va fi secund…” (Andrei Cecetov)

Ion Caras va fi înlocuit de Ivan Tabanov, care va reveni săptămâna viitoare din Sankt-Petersburg, unde participă la un curs de antrenoriat. Astăzi antrenamentul echipei a fost condus de Eric Ococo și Sergiu Dinov.

Mâine, de la ora 16, la Tiraspol, Zimbru va juca un meci amical cu echipa Smena Sankt-Petersburg, unde antrenor secund este Alexandru Curtianu. Smena se află în cantonament la Tiraspol! Interesant este că rușii au solicitat un atocar pentru a se daplasa la Chișinău, însă au fost refuzați de Juravel. Directorul de la Zimbrului le-a răspuns că preferă să joace la Tiraspol…

FC Odnoklassniki

Tragedie mare la Chișinău. De când cu ”revoluția de silicon”, comuniștii au barat cel mai accesat site din spațiul sovietic (nu mai spun ex-sovietic), http://www.odnoklassniki.ru/. Studenții nu mai pot stabili de comun acord locul și ora întâlnirii (mă refer la protestatari). Sau cel puțin așa s-a dorit. Eu cred că-i aberant, în condițiile în care mari și încurcate sunt posibilitățile netului (să mă ierte Dumnezeu pentru parafrazare).

De unde s-a luat acest odnoklassniki, fără de care devoratorul moldovean de net nu poate respira?
http://www.odnoklassniki.ru/ a fost lansat în martie 2006 de către programistul rus Albert Popkov (foto). Experții susțin că proiectul a costat circa 4 milioane de euro. Nu vă speriați. Proprietarul și-a recuperat banii în primele 3 luni de activitate! Atât de rapid a prins la public.

În prezent, site-ul are înregistrați peste 30 de milioane de utilizatori! Iar venitul net anual constituie peste 40 de milioane de euro! Banii vin din publicitate și serviciile contra plată, gen sms pentru a expedia un cadou virtual sau, mai nou, pentru înregistrare. Așa că, evenimentele de la Chișinău îl vor afecta și pe milionarul rus, care va pierde o sumă frumușică de bani din cauza blocării site-ului.

vineri, 10 aprilie 2009

Umbra


Steaua a ajuns o echipă de pluton. De mijlocul clasamentului. Steaua nu mai bate pe nimeni. Sau dacă o face, câștigă cu 1:0. Steaua a ajuns donatoare de puncte pentru echipele care se bat pentru evitarea retrogradării. Steaua de azi este o umbră a Stelei care se lupta an de an pentru titlu, care făcea spectacol de fiecare dată când juca în Ghencea, care speria orice adversar, care avea evoluții bune, uneori foarte bune în Europa.

Criza la Steaua durează de mai bine de 2 ani. Cam de când Argăseală a început să-l sape pe MM. Cred că tot răul vine anume de la persoanele gen Argăseală, care îl prostesc efectiv pe Becali, sfătuindu-l prost, ca să nu mai vorbim de alte lucruri pe care le fac acești clowni la club.

De fapt, mă gândeam să scriu altceva despre Steaua, mai bine zis despre Gigi. Acest 1:1 chinuit, cu Farul, acasă, m-a făcut să schimb puțin conținutul postării. Într-o frază, o părere proprie: analizând de la distanță evenimentele din fotbalul românesc, am ajuns la concluzia, pur subiectivă, că Gigi a fost băgat la pușcărie de milițienii de la Dinamo, care, în alte condiții, nu mai pupau titlul în acest an.

Steaua nu mai joacă nimic de când a plecat MM Stoica. Becali a dus-o în față ublând la butoane, iar când butoanele i-au fost luate, Steaua riscă să rateze cupele europene. De titlu nu mai vorbim. Gigi nu știe mai mult. Lăcătuș nu poate mai mult. Jucătorii nu vor mai mult.

Profesorul

Personalități pe care le-am cunoscut.
Arsene Wenger

N-a fost mare fotbalist. A jucat doar 12 meciuri în 3 ani de fotbal adevărat, la Strasbourg, cu care a fost campion al Franței în 1979. Nu are nicio selecție pentru reprezentativa cocoșului galic. Are la activ doar un meci în Cupa UEFA. Toate acestea ca jucător...

Arsene Wenger - unul dintre cei mai mari antrenori din lume. Managerul lui Arsenal Londra din 1996. A făcut istorie în Anglia, unde este supranumit ”Profesorul”. A câștigat de 3 ori titlul în Albion, de 4 ori Cupa. A jucat o finală de Champions League și una de Cupa UEFA. A făcut din Arsenal un club profitabil și a fost mereu un descoperitor de talente.
L-am cunoscut personal în 2006, în timpul turneului final al Campionatului Mondial din Germania. Ne-am intersectat la două meciuri, pe două stadioane diferite. Prima dată am făcut doar poze. A doua oară am și discutat puțin. Un tip solid, foarte înalt, care din primele vorbe schimbate îți impune respect.

Deși nu sunt un suporter al lui Arsenal Londra, mi-aș dori ca în acest an anume Wenger să ia Cupa Campionilor Europeni. Este un antrenor care merită acest trofeu.

Foto: Serghei Doneț

Libertate pentru Gabriel Stati!


Patronul echipei Dacia a fost arestat. În Ucraina! La cererea comuniștilor moldoveni! Incredibil ce se întâmplă în țara noastră!

Finanțatorul celui mai iubit club de fotbal din Moldova (potrivit sondajului de pe acest blog) este învinuit că ar fi participat la organizarea devastării clădirilor Parlamentului și a Președinției.

Personal nu cred așa ceva. Mai degrabă este o reglare de conturi pentru faptul că Stati a susținut în Campania electorală alte partide politice decât cele de guvernământ.

Oricare ar fi adevărul, un lucru este cert. În cazul în care Gabriel Stati va fi găsit vinovat (ceea ce la noi e foarte posibil), FC Dacia va rămâne fără finanțator. Iar asta presupune implicit și dispariția clubului, care a avut cele mai mari performanțe pe plan internațional în ultimii 5-7 ani.

Așa cum Gabi nu iubește fotbalul, a menținut această echipă mai mult pentru suporteri decât pentru propria satisfacție. Ba chiar a reușit să facă din ea o forță a soccerului moldovenesc.

Ținând cont de toate lucrurile bune pe care le-a făcut Stati pentru fotbalul moldovenesc, cer de la autorități LIBERTATE PENTRU GABRIEL STATI !!!

joi, 9 aprilie 2009

La Mulți Ani, Petru Soltanici!


În fotbalul moldovenesc activează ca specialist de aproape 20 de ani o persoană deosebită. Modest, fără aere, dar profesionist în ceea ce face. Numele lui e Petru Soltanici.
L-am cunoscut prin 1995. Atunci eram un reporter începător la ziarul Fotbal Hebdo. Putea nici să nu mă observe. M-am dus la Federație după un raport de meci și am intrat timid la el în birou. A fost foarte amabil atunci și așa a rămas. Parcă nici n-au trecut aproape 15 ani.
În perioada în care am activat la Beșiktaș, la fel ca în 1995, abia învățam cum se legitimează un fotbalist. Unicul om de la FMF care m-a ajutat, mi-a dat sfaturi și chiar mă suna să vadă dacă mă descurc, a fost Petru Soltanici.
Pentru toate aceste lucruri vreau să-mi exprim respectul meu deosebit pentru acest Om și să-i urez un sincer La Mulți Ani cu ocazia aniversării jubiliare: 50 de ani! Mulți înainte și toți sănătoși!

Dobrovolski: Exponentul ”generației pierdute”, eroul reclamei Snickers


Oricât de mult ar vrea să-l las în pace, nu-l voi lăsa. A vrut să facă revoluție la echipa națională, dar a creat haos. Am presupus într-o postare anterioară că vom lua maximum 2 puncte în actualele preliminarii și vom termina pe ultimul loc. Deocamdată suntem în grafic, deși, eu încă mai sper să mă fi înșelat...

Cine este acest Dobrovolski, care ne duce naționala de rîpă? Cum scria presa rusă despre el – ”cel mai elocvent exponent al “generatiei pierdute”, unul dintre eroii reclamei Snickers. A rămas în memoria microbiștilor ca liderul unei generații de ”pijoni”, care a avut talent cu carul, dar n-a realizat mai nimic.

Se spunea despre el ca are 50 kg, dintre care 40 sunt în cap. Ar fi putut ajunge mai mare ca Michel Platini, dar caracterul și educația sovietică l-au dus de rîpă. Unii spun că și-a risipit toți banii pe distracții și a rămas ”gol”. Alții afirmă că ar avea la Madrid un magazin de mezeluri.

Cert este că în Spania are o soție și trei fiice: Darina, Nicol și Cristel. Cea mai mare practică tenisul de câmp și se spune că ar avea talent. Vom vedea. Toate trofeele și medaliile cucerite de-a lungul carierei de jucător Dobrovolski le păstrează la casa părintească din Ucraina.

Pentru mine a fost un idol. Tata mi-a spus când eram mic că e moldovean și așa am crezut până când m-am făcut și eu mare. După asta, chiar dacă știam că nu e de-al nostru, oricum îl consideram de-al nostru. Iar când a revenit în Moldova, m-am bucurat mult. În calitate de jurnalist îl consider pe Dobrovolski unul dintre cele mai colorate personaje din fotbalul nostru. Cum am mai spus, Ostap Bender al fotbalului moldovenesc...

miercuri, 8 aprilie 2009

Istoria fotbalului moldovenesc (continuare)

Episodul IV

Debutul în campionatul României

În toamna anului 1924, Basarabia este admisă în campionatul României, care se disputa în două etape: campionatele regionale şi faza finală. Ultima se desfășura după sistemul eliminatoriu. La 5 octombrie 1924 începe primul campionat regional basarabean, la care se înscriu 5 echipe, toate fiind din Chişinău: Unitas, Maccabi, Sporting, Viteaz şi Regimentul CFR (ultima din primăvara anului 1925 se va numi Fulgerul).

În meciul de debut s-au întîlnit Sporting şi Viteaz. Prima campioană regională a devenit formaţia Fulgerul, care a obținut dreptul de a juca în faza a doua a campionatului României. Astfel, Fulgerul debutează în etapa finală, din faza preliminară, unde a întâlnit echipa Oltul Slatina. Chișinăuienii au câștigat partida cu 2:0 și s-au calificat în sferturi. Cu regret, Fulgerul n-a mai apucat să joace, fiind descalificată pentru că a avut în lot jucători neligitimaţi.
De fapt, acest campionat regional (în unele surse – districtual) poate fi considerat ca prima încercare de a desfășura un campionat naţional al Basarabiei.

Din sezonul 1934-35 Campionatul României se dispută după sistemul divizionar. Prima echipă basarabeană care a debutat în toamna anului 1934 a fost Sporting, formată din jucători precum Finkelshtein, Tkacenko, Krafcenko, Sabatin, Oţeleanu, Voroneţchi şi alţii.

Mai tîrziu, în diviziile inferioare ale fotbalului român (divizia “C” apoi “B”), vor juca şi echipele din Bender şi Bălţi. Apar noi jucători talentaţi, cum ar fi fraţii Cazacu, Marius Beraru, Şura Bobeca, Vladimir Cearughin, Leontie Ianovschi, Codreanu, Stoica, Anton, Gheorghiu, Marin. Cu părere de rău timpul nu a păstrat numele şi prenumele tuturor. Doar filele îngălbenite ale ziarelor de colecție ne redau unele mici detalii, dar atît de importante pentru cunoaşterea istoriei fotbalului nostru.

Istoria fotbalului moldovenesc

Episodul III

Meciurile de pe Ciclodrom

Se juca fotbal pe Ciclodrom – un teren aproape viran, undeva lângă strada Reni. Tinerii băteau balonul de cârpă până seara târziu, pe ploaie, pe zăpadă sau pe arşiţă. De multe ori pionerii fotbalului moldovenesc erau certaţi de moşierii care aveau grădini prin preajmă, din cauză că balonul mai ajungea întâmplător prin lanurile de varză sau porumb, provocând mici stricăciuni…

Anume pe Ciclodrom şi-a făcut apariţia la începutul anilor 20 Pantelimon Sabatin, zis Pantiuşa, despre care se spunea că fugise de bolşevicii din Rusia. Pantiuşa era un mare împătimit al fotbalului, care a creat în jurul său un nucleu de jucători compus din elevi ai liceelor din Chişinău, dar şi câţiva flăcăi tineri. Pantelei a jucat la echipele Sporting şi Mihai Viteazul, dar totuşi mai mulţi ani a fost titular la Sporting. În 1940, cînd Sporting a fost rebotezată în FC Nistru, Pantelei mai avea în echipă şi rolul de antrenor.

Ca să facem o paranteză, după 1918, la Chişinău, au emigrat mai mulţi ruşi, unii dintre ei impunîndu-se mai apoi în sportul (în special în fotbalul) basarabean. Printre aceștia se numără Evghenii Svetkovskii (în unele surse – Şvidkovski), Anatolii Voroneţkii, Vasilii Tkacenko, Grigorii Lwiovski, Dmitrii Belousov.
Exemplul lor este preluat imediat şi de alţi tineri şi elevi. Printre aceştia se numără fiii preotului-dascăl de la liceul "Principesa Dadiani", Vâlcov: Vasile (născut în 1906), Colea (1909), Petea (1910) şi Volodea (1913), care în jurul anului 1920 formează echipa Viteaz. Tot în acea perioadă apar şi alte formaţii: Fulgerul, Hackoah, Makaby-Tighina. Începe disputa pentru supremaţia în Chişinău, meciuri în care s-au format ca jucători viitorii magicieni ai sportului-rege cum au fost fraţii Vâlcov, Pantelimon Sabatin, Sergiu Vasileovan, Leonid Murea, Vova Draganov, Sorel Tica, Marius Beraru, cel care a devenit ulterior titular în naţionala României…

P.S. Aceste cronici sunt scrise împreună cu istoricul Valentin Iacovlev

Fotbalul adevărat


Ieri am văzut un meci din campionatul Moldovei pe DVD. Plictiseală, nu alta. ”Fotbaliștii” dorm pe teren. Unii cum au început partida la pas, așa au și terminat-o. N-am vazut nicio combinație logică. Un fotbal barbar. Aveam senzația că jucătorii vazuseră prima dată balonul și nu știau ce să facă cu el (scuzați-mi cacofonia).

Aseară, am urmărit la GSP TV meciul Poli Iași – CFR Cluj, apoi prima repriză și ultimul sfert de oră din Pandurii – Steaua. S-a alergat mult, dar aiurea. Spectacol cu lingurița. Doar câțiva jucători de valoare, în rest – de umplutură. S-au scuipat și s-au înjurat non-stop. Au tras de timp și au simulat cât pentru un sezon întreg din campionatul Angliei. Totuși, după meciul din campionatul Moldovei, fotbalul românesc este net superior.

De la 21.45 am trecut la Champions League. Manchester United – FC Porto, apoi în reluare Villareal – Arsenal. Goluri de senzație. Erori grave, dar provocate de adversar. Combinații de manual. Parcă era un alt gen de sport, decât ceea ce văzusem mai devreme. De pe altă planetă. Un fotbal la care poți să te uiți fără ca să te mai saturi.

Concluzia: În Moldova jucătorii nu pot, dar nici nu vreau să joace. În România nu pot, dar vreau. În Champions League fotbaliștii pot și vor să joace fotbal. Un fotbal adevărat.

Meciul decisiv al Basarabiei

Citește un material emoționant scris de unul dintre cei mai mari editorialiști din România, Cristian Geambașu (Gazeta Sporturilor)

Vreţi un meci tare? Unul în care se luptă pe viaţă şi pe moarte? O partidă în care arbitrii nu pot fi recuzaţi, refuzaţi şi returnaţi?
Luaţi-vă ochii de la fotbal o vreme! Abandonaţi-l pe Piţi cu şansele lui matematice de a fi penibil pînă la capăt, uitaţi-l pe Mircea Sandu, apostolul fotbalului mixt, lăsaţi-l pe Gigi să se descurce cu echipa lui de 11 avocaţi plus 3 rezerve! Şi aveţi răbdare, derbyul din Bănie se va juca. Ne-gre-şit. Dar uitaţi-vă neapărat la ce se petrece în Moldova! Moldova aceea de peste Prut, cu moldovenii ei de care nu prea ne pasă şi despre care vorbim cu un sentiment de superioritate, ca despre nişte rude sărace pe care e bine să le eviţi.

Nu ştiu dacă puştii care dau năvală pe Ygsp au vreo emoţie atunci cînd văd imaginile de la Chişinău. Poate n-ar strica să le explicăm noi, cei care în urmă cu 20 de ani eram tot atît de singuri ca oamenii aceia care îşi strigă dreptatea în Basarabia. Doar că noi am fost mai norocoşi, fiindcă România nu era invenţie kaghebistă, ca această oroare denumită Republica Moldova, cu graiul moldovenesc aferent, patente ruseşti în spatele cărora se găseşte o parte de Românie. În afară de babele analfabete din Dubăsari şi bunicii cu pedigree de colaboratori NKVD, au mai votat pentru comuniştii preşedintelui Voronin 183.000 de morţi. Conform tradiţiei, strada arde, iar televiziunea de la Chişinău transmite un program de divertisment. Dansatoare cu şerpi contra libertate. Aşa se falsifică alegerile, aşa se fură viitorul unor oameni care au avut ghinionul de a fi doar nişte români născuţi prea la est de Bucureşti. La care noi ne cam uităm de sus. Regăţenii sînt miticii ardelenilor. Basarabenii sînt miticii regăţenilor. Şi tot aşa. Probabil că găgăuzii sînt miticii basarabenilor.

Ca de obicei, primii au ieşit în stradă studenţii. La fel ca la Bucureşti în ‘89, ca la Paris în ‘68. Ei au totul de pierdut şi totul de cîştigat. Fiindcă la ei coeficientul disperării se măsoară în aspiraţii, nu în salarii compensatorii. Să nu vă închipuiţi că tinerii aceia au creierul mai mic decît noi, că nu îşi doresc să trăiască decent, să călătorească, să facă shopping, să stea ore în şir la taclale pe mess, să joace zi-lumină WOW în reţea. Dar înainte de toate astea ei au de rezolvat o problemă. Nu sînt liberi. Ca să faci toate lucrurile acelea enumerate mai sus, nu toate foarte inteligente, trebuie să fii liber. Poate o să vă povestesc odată cum e şi chestia asta numită libertate. Pînă atunci, reţineţi atît, dragi copii: oamenii aceia care îşi spun comunişti sînt nişte oameni răi. Foarte răi.

OK, man, situaţia e de kkt, şi noi cum îi putem ajuta? Simplu. Să fim alături de ei. Cu sufletul. Vor simţi că nu i-am abandonat. Pentru că urmează ore grele. O noapte lungă şi urîtă. Comuniştii se simt bine pe întuneric. Şi nu au nevoie de laptopuri ca să îţi stîlcească oasele. Ştim, pentru că înainte de Google motorul de căutare se numea Securitate.”

marți, 7 aprilie 2009

Țara bananieră din poarta Europei


”Moldova este o țară bananieră, care stă la poarta Europei, dar care nu va intra, probabil, niciodată acolo. Dictatura e la ordinea zilei, la fel ca și în Belarusi…”. Sunt cuvintele jurnalistului sportiv Radu Banciu, care, în această seară, alături de Ioana Cozma au comentat evenimentele din centrul Chișinăului în direct, la Sport.ro – televiziunea sportivă cu cea mai mare audiență în România.

Prin telefon a fost contactat și fostul jucător al echipelor Zimbru și Dacia, Manuel Amarandei, care locuiește la Chișinău. S-a vazut că acesta a reușit să se moldovenizeze destul. Amarandei a vorbit despre manifestarile de protest din Chisinau cu frică, crispat și n-a dat niciun detaliu, limitându-se să spună că nu știe prea multe și că nu a fost în piață…

Ei bine, eu am fost astăzi în piața, mai mult din curiozitate, dar și pentru că nu împărtășesc ideile și metodele prin care comuniștii conduc țara. Ce am văzut a fost de-a dreptul șocant: clădirile Președinției și a Parlamentului erau devastate de protestatari. Ce mai, ați urmărit cred că singuri la știri. Am văzut la mai multe posturi de televiziune cum cineva dintre protestatari a sustras din clădirea Parlamentului… un utilaj de fitness… ”Aleșii poporului” mai aveau puțin și treceau cu traiul în Parlament…

Azi a fost stopat aproape toată ziua accesul la internet! Încet, încet, "regimul Voronin" își impune dictatura totală. Spre asta mergem. Nu degeaba, la meciul Moldova-Elveția, unde a venit să-și facă campanie electorală (pentru că nu este mare microbist) a fost fluierat de întreg stadionul.

P.S. Nu simpatizez niciun partid politic și nu fac parte din vreun partid politic.

Foto: Ziarul de Gardă

Istoria fotbalului moldovenesc

Episodul II

Primul meci

Nu cred că vreodată, cineva va afla data concretă a „debarcării” fotbalului pe pămîntul basarabean. Cert este că primele meciuri „internaţionale” chişinăuienii le-au jucat cu fotbaliştii din Odesa. În toamna lui 1913 în ziarul „ Kişiniovskie Novosti” era scris că pe piaţa „Sennaia” din Chişinău a avut loc un meci de fotbal între echipele din Chişinău şi Odesa, care s-a terminat cu victoria odesiţilor, 8:0. ”Mai experimentaţii oaspeţi au introdus de opt ori mingea în poarta chişinăuenilor”.

În primăvara anului următor acelaşi ziar scria că din nou oaspeţi ai Chişinăului au fost fotbaliştii clubului „Vega” din Odesa şi că de data aceasta echipa din Chişinău a reuşit să joace mai bine, încheind meciul la egalitate, 3:3.

Tot în 1914 au avut loc şi primele întîlniri dintre echipele din Bender şi Tiraspol. Fotbaliştii au făcut deplasarea dintr-un oraş în altul la acest meci pe jos. Acest derby, Bender — Tiraspol a continuat îndată după terminarea celui de-al doilea război mondial. Meciurile purtau un caracter principial, chiar dacă erau amicale. De-a lungul timpului, tradiția s-a păstrat. În anii 60 ai secolului trecut, cînd ambele formaţii evoluau în campionatul URSS, divizia „B”, la toate aceste întîlniri, Bender – Tiraspol şi Tiraspol – Bender, stadioanele erau arhipline.

Primul război mondial a întrerupt activitatea sportului rege pe o perioadă de timp. Abia în 1917 în Chişinău apare primul club de fotbal. Evreii stabiliţi la Chişinău au fondat clubul Maccabi. Aceasta este prima atestare documentară a unui club de fotbal din Basarabia.

Cert este că fotbalul a cucerit rapid inimile tinerilor basarabeni. Astfel, prin intermediul profesorului de educaţie fizică, Nicolae Jitaru, sportul cu balonul rotund prinde rădăcini adânci şi începe să fie practicat intens în cadrul liceelor "Mihai Eminescu" (str. Alexandru cel Bun) şi "Alexandru Donici" (str. Viilor), unde activa Jitaru - un propagator activ al sportului în general. Ideea a fost preluată rapid şi de junimea de la liceul "Bogdan-Petriceicu Hașdeu" (str. I. C. Brătianu), liceul "Real" - strada Reni şi liceul Comercial - str. Mogilău. Tinerii jucau cu entuziasm, chiar dacă nu cunoşteau bine regulile şi nici esenţa jocului.

P.S. Aceste cronici sunt scrise împreună cu istoricul Valentin Iacovlev

Istoria fotbalului moldovenesc

Episodul I

Primii paşi

În anul 2011 fotbalul moldovenesc va sărbători 100 ani de la naştere. Chiar dacă uneori mai poţi întîlni afirmaţii că încă în 1909 în Moldova au avut loc primele confruntări fotbalistice, nu sunt date documentare ce ne-ar face să marcăm acest eveniment anul curent.

După cum afirmă istoricii, primul meci de fotbal la Chişinău s-a disputat la 18 mai 1912, cu toate că încă în 1911 ziarele basarabene scriau pe paginile lor că la Chişinău tinerii practică un joc nou: ”Foot-ball, care uneori stîrneşte nemulţumirea celor ce vin să-i privească pe sportivi din cauza echipamentului pe care îl poartă aceşti tineri şi care, după părerea multora, nu este deloc estetic.

În acelaşi an, 1911, pe piaţa Nemţească, unde astăzi se află stadionul „Dinamo”, elevii gimnaziului Nr.1 jucau fotbal, necătând că nu cunoşteau încă bine regulile de joc. Admiraţia „spectatorilor” stîrneau pe atunci mingile înalte, aşa-zisele „lumînări”, cînd mingea se ridica în cer la cîţiva zeci de metri. Era apreciată îndemînarea jucătorului în conducerea mingii şi puterea loviturii.

Istoricii spun că, prima versiune, regele sporturilor apare în Chişinău graţie unor elevi, care s-au îndrăgostit de jocul cu balonul rotund. Acesta a fost adus în Basarbia de un ”chiriţoi” care a studiat la Paris. O altă versiune este că a fost împrumutat de la odesiţi, care au început să joace fotbal cu mult timp înaintea celor din Petersburg şi Moscova. Pe atunci oraşul Odesa şi Basarabia făceau parte din Imperiul rus. În fine, a treia versiune este că acest joc a fost adus la Chișinău de un evreu emigrat din Londra.
P.S. Aceste cronici sunt scrise împreună cu istoricul Valentin Iacovlev

luni, 6 aprilie 2009

Un fost campion mondial a ajuns în Parlament!


Cel mai bun sportiv moldovean din anul 1997, Vadim Vacarciuc (36 ani), a ajuns în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Liberal. Vacarciuc şi-a încheiat cariera de sportiv anul trecut, după Jocurile Olimpice de la Beijing, unde a ocupat locul 12 în proba de haltere. Cetățean de onoare al orașului Bălți, Vacarciuc a fost ales vicepreședinte al filialei Bălți a PL chiar înainte de a pleca la Olimpiada din China.
În decembrie 2008, Vadim Vacarciuc a fost ales vicepreşedinte al Federaţiei de haltere din RM.
Carte de vizită:
Vadim Vacarciuc
Maestru al sportului de clasă internaţională
Triplu campion mondial la haltere
Campionatul European, juniori (Marea Britanie, 1992) – loc I
Campionatul European, seniori (Cehia, 1994) – loc III
Campionatul Mondial (Turcia, 1994) – loc I
Campionatul Mondial (Cehia, 1995) – loc III
Jocurile Olimpice (Atlanta, SUA, 1996) – loc V
Campionatul Mondial (Tailanda, 1997) – loc I
Campionatul European (Bulgaria, 2000) – loc III
Jocurile Olimpice (Sidney, Australia, 2000) – loc V
Campionatul European (Turcia, 2002) – loc I
Campionatul Mondial (Canada, 2003) – loc I

Culise. Dobrovolski a fost contactat de FMF înaintea lui Pasulko, în 2001!!!


Igor Dobrovolski trebuia să preia naționala Moldovei încă din anul 2002! Federația moldovenească de fotbal l-a contactat prima dată pe actualul selecționer în perioada în care antrenor-interimar al naționalei Moldovei era Alexandru Spiridon, în anul 2001.

După negocieri, care s-au făcut doar la telefon și care au durat circa o săptămână, Dobrovolski a refuzat oferta FMF, preferând să rămână în Spania, unde tocmai își lansase o afacere cu mezeluri. Federația noastră, cum îi stă în fire, a ascuns atunci acest fapt. Până la urmă, selecționer a fost istalat în 2002 un alt odesit, Viktor Pasulko.

De ce a refuzat Dobrovolski să vină în Moldova încă de acum 8 ani?
În primul rând actualul selecționer se uita sceptic la fotbalul moldovenesc, pe care îl considera lipsit de valoare (și avea dreptate). În plus, Dobrovolski nu a acceptat atunci să antreneze ”de pomană”, deși persoana, prin intermediul căreia s-a făcut legătura cu fostul mare fotbalist sovietic, i-a oferit un salariu de 5 mii de euro lunar din partea unei firme de impresariat din Germania, contra semnăturii viitorului antrenor.

Apropiații lui Dobrovolski lansează și ipoteza precum că acesta l-a refuzat atunci pe Ciobanu pentru că vroia să-și înceapă cariera de antrenor în Rusia. Însuși Dobrovolski declara în presă că el este rus, iar patria sa a fost și va rămâne Rusia. Chiar dacă, potrivit selecționerului, a avut de suferit mult din această cauză. Mai ales când a jucat în Europa. ”Peste tot în Europa pe unde am jucat rușii nu erau iubiți deloc”, afirmă Dobrovolski.

vineri, 3 aprilie 2009

BLAT !!! BLAT !!! BLAT !!!

Dezvăluiri șocante!!!

Владимир Гайдамащук: ”Радостное мычание коров известило о том что наконец цирк закончился …”

Часть II

1994 год. Вилия (Бричень) – Тилигул 5-4

”Дальше ещё трагичнее и смешнее...

Зимбру за тур до конца только догнал нас по очкам, оставался один матч. Его мы провели в каком-то селе под Бричанами, где принимала Вилия (Бричень). Она тоже вела борьбу за выживание.
Установка на игру не отличалась оригинальностью. Проигрыш в один мяч и Коссе хет-трик!!!

Мишу Ткачука на выезд не взяли, отправив его преждевременно в отпуск, от греха подальше. Но на нашу беду, Игорь Опря, в начале первого тайма, метров с 35-ти попал хорошо низом в дальний угол и... схватился за голову. Такого празднования гола ещё не видел ни один стадион. Жаль что увидели его всего лишь немногочисленные селяне, проходившие мимо со своими коровами…

Дальше всё прошло без сучка и задоринки. Вова забивал, мы сзади сразу же пропускали и так мы, в ногу, и добрались до финального свистка. 5:4 победа хозяев и радостное мычание коров известило о том что наконец цирк закончился. Кстати эта победа не помогла не вылететь Бричанам из Национальной дивизии. Нет, из Национального позорища…

Спонсором у бричан был спиртзавод и их президент, естественно, за нашу услугу его клубу, расчитался продукцией, т.е. водкой. Нет, её не дали футболистам, её забрал себе президент Тилигула. Футболисты получили свои позорные три или четыре костюма на каждого…
После игры ящики с водкой загружали около часа в наш автобус. Набралось их пол автобуса, почти до потолка. Мы так и ехали домой, лёжа на них сверху. От тяжести ящиков, автобус присел на задние колёса, потому мы с очень медленной скоростью, под покров ночи приближались домой.

Отличную партию в концовке чемпионата разыграл наш алчный президент: одним выстрелом убил сразу несколько зайцев. За проигрыш Тигине, он получил отступные, которыми расчитался с нами за выиграш Кубка страны. У него появилось много водки, ну думаю что и руководство Зимбру его не обидело. Бизнес есть бизнес и деньги, как говорится, не пахнут!!! Только многим из футболистов той команды так и неудалось больше стать Чемпионами, даже такого смешного чемпионата…
Се ля ви.”

joi, 2 aprilie 2009

(video) Elveția - Moldova 2:0

În această seară l-am văzut pe Dobrovolski spunând la Pro TV că elvețienii au avut două ocazii și Moldova tot două. Urmăriți cu atenție rezumatul meciului. Am numărat mai mult de 10 ocazii ale gazdelor și doar una a noastră. Dobrovolski chiar crede că în Moldova internet nu este și va prosti toată lumea cu poveștile lui?..

BLATURILE: Clounada fotbalului moldovenesc

Владимир Гайдамащук: ”Стыдно даже по прошествию стольких лет, каких мы клоунов позволили из себя сделать…”

Часть I

1994 год. Тилигул – Тигина 6-7

”…Просмотрел наконец таблицу и опишу концовку Чемпионата Молдовы, сезона 1993-94 г., рассказывает Владимир Гайдамащук (foto).
Мы на равных бились с Зимбру, ещё хорошая команда была Кодру Кэлэрашь, её тренировал Мацюра. Ему удалось собрать неплохих футболистов, плюс у них спонсор был коньячный завод. Хорошие футболисты скептически относились на приглашение поиграть за команду из маленького районного центра, но когда приглашавшие выкладывали на стол последний козырь – в виде того, что спонсор команды Кэлэрашский винзавод, все сомнения уходили прочь. Так вот, Тилигул оторвался от Зимбру на три очка (тогда уже давали по три очка за победу). Оставалось два тура и команды Тигина (Бендеры) и Вилия (Бричень), находившиеся внизу турнирной таблицы, были обречены, в играх против Тилигула, на роль поставщиков очков. Но так думали не все…

Зимбру должен играть в еврокубках!
Немного истории. Тогда от Молдовы в еврокубках учавствовало два клуба. Чемпион и обладатель Кубка Молдовы. Финал Кубка проводился за несколько туров до конца первенства страны. Это стало главным в определении чемпиона.
Тилигул вышел в финал кубка, обыграв до этого Зимбру по сумме двух встреч: 1:1 в Кишинёве и победив в ответной встрече 2:0, на Республиканском стадионе в Тирасполе.
Финал, который прошёл 29 мая, выдался драматичным. Тилигул обыграл Нистру(Отачь), команду амбициозного президента клуба, Василия Трагиры. Решающий гол был забит с одинадцатиметровой отметки, в дополнителиное время. После основного, на табло горели сиротливые нули. Пенальти был стопроцентный. Юрий Гий, игрок Нистру, отбил мяч рукой с линии ворот, после удара Андрея Строенко. Кишинёвский рефери Антонов, без колебаний указал на "точку". Это вызвало бурю протеста со стороны игроков и руководства Нистру. Игра была прервана на несколько минут, в которые Антонову пришлось раздать не одну жёлтую карточку. Владимир Коссе был точен и мы удержали преимущество до конца игры.
Всё, Тилигул, как обладатель Кубка Молдовы (foto), получил право играть в розыгрыше Кубка обладателей европеиских Кубков. Сейчас такой Кубок не разыгрывают. УЕФА упразднил его, ввиду непрестижности, оставив Кубок УЕФА и создав Лигу Чемпионов.
Значит мы победили в финале и идём впереди в первенстве страны. Если бы стали чемпионами, тогда мы играем в Кубке Чемпионов УЕФА, а Нистру, как финалист Кубка – в Кубке Кубков. Зимбру – за бортом. Но, не тут то было…


Сдали игру за 3 спортивных костюма
Наш президент клуба, Григорий Корзун, смекнув что в нестабильное политическое время с Кишинёвом сорится нельзя, но думаю что и финансовую составляющую он не упустил – решил по-своему. Нам это было озвучено так.

4-го июня мы играли с Тигиной (Бендеры) дома.
Перед игрой было сказано, что нам надо проиграть с разницей в один мяч и плюс Вовка Коссе должен забить три гола… Вот так. Тигине очки нужны были для борьбы за выживание...
Игра началась. У нас тогда играл Миша Ткачук, одессит. Он и Коссе составили пару нападения. Толи он не услышал "установку", толи это одесский юмор, но в первом тайме он забил два гола. Я по ходу игры прикинул, что два Миша плюс три Коссе уже пять, получается Тигина должна забить шесть голов! УЖАС!!! Первый тайм закончился 3:1 в нашу пользу. Коссе забил один гол. В перерыве, в раздеавалке, наш бомбардир устроил головомойку Мише по поводу его бомбардирских способностях. Тренер решил, что Михаил грубо нарушил игровую дисциплину т.е. его "установку" и заменил его. Так ему и надо…
Зрители на трибунах, а их ввиду близости городов играющих команд, собралось немало, даже и непредпологали, какое шоу их ждёт во втором тайме…
За весь чемпионат Тилигул на своём поле пропустил 11-ть голов, но если вычесть три гола от Зимбру, получается 8-мь. А тут за 45-ть минут мы должны пропустить минимум пять голов, это если кто-то случайно из наших игроков не забьёт ещё, кроме Коссе (foto). Так и получилось. Вова свои три забил, плюс Миша два, и плюс ещё кто-то, за давностью лет забыл фамилию. Итого пришлось нам "глотнуть" шесть голов во втором тайме! Стыдно даже сейчас по прошествию стольких лет, каких мы клоунов позволили из себя сделать, за три спортивных костюма…

Чисто молдавский бизнес
Уточню. У ФК Тилигул спонсором была фирма Тилигул, которая шила спортивную одежду. Нам за победы платили не наличными, а продукцией фирмы. Допустим дома за победу президент давал на команду 50-т спортивных костюмов. После победных игр, главный тренер делил их на всех. Каждому доставалось взависимости от вклада.
Тренера, массажисты и доктор тоже учавствовали в получении своей премии. Бывало что запасным давали один костюм... на двоих. Смеху было!!!
Да, я забыл сказать, что президент за этот спектакль, щедро пообещал нам дать премиальные, как будто мы победили…”

P.S. Voi traduce pe scurt, în română, ceea ce a spus fostul internațional moldovean, Vladimir Gaidamașciuc. Așadar, jucătorul recunoaște că meciul Tiligul – Tighina din campionat, penultima etapă (ediția 1993-94), a fost blat. Kosse trebuia să bată 3 goluri ca să iasă golgheterul competiției, iar Tighina trebuia să câștige ca să se salveze de la retrogradare. Tiligul deja era deținătoarea Cupei Moldovei și avea un loc asigurat în cupele europene. Era lidera campionatului, iar dacă lua și tilul, Zimbru rămânea în afara Europei, deoarece Moldova avea doar 2 echipe în cupele europene. Totul s-a decis la Chișinău, iar Tiligul a cedat campionatul în favoarea Zimbrului, cel mai mult având de câștigat patronul echipei tiraspolene, Grigore Corzun. A avut ceva de la Zimbru, ceva de la Tighina...

Un moment ridicol, faza când atacantul Tkaciuk (partenerul de atac a lui Kosse) a marcat 2 goluri, obligându-i pe tiraspoleni să încaseze tocmai 7 goluri, dintre care 6 într-o singură repriză! Și asta în condițiile în care Tiligul avea de tot încasate în campionat până la acel meci doar 11 goluri! În fine, înțelegerea a fost onorată: Tighina a câștigat la un gol diferență, iar Kosse a marcat de 3 ori. Pentru participarea la blat, fiecare jucător tiraspolean a fost premiat cu 3 costume sportive...

EXLUSIV. Blaturile din campionatul Moldovei!


ȘOCANT!

În scurt timp, pe acest blog, veți avea istoria celor mai răsunătoare blaturi din campionatul Moldovei! Adevărul despre un campionat trucat povestit de martorii oculari ai jocurilor de culise – fotbaliștii echipelor implicate! Rămâi pe fază. Stai pe blog pentru a afla ADEVĂRUL despre fotbalul moldovenesc! Zimbru, Tiligul și alte echipe implicate în aranjamente! Totul doar pe acest blog.

Bolivia - Argentina 6:1 !!! (video)

Buturuga mică răstoarnă carul mare! Vezi un exemplu de dăruire în joc și o demonstrație a faptului că fotbalul nu-l joacă milioanele din conturi, ci jucătorii din teren.
Imagini video (lecție) pentru fotbaliștii moldoveni...


P.S. Să nu credeți că a fost un meci amical. Partida a contat pentru preliminariile Campionatului Mondial din 2010! Iar pentru echipa antrenată de Diego Maradona au evoluat vedete de 24 de carate precum Messi (FC Barcelona), Gago (Real Madrid), Zanetti (Inter Milano), Mascherano (Liverpool), Teves (Manchester United), etc.

Stația ”Mediocritația”

Ce ați așteptat de la o echipă formată din jucători care joacă știți voi unde?
Ce ați așteptat de la o generație născută și educată într-un sistem bolnav?
Ce ați așteptat de la niște fotbaliști care înoată în mediocritate? Fără școală de fotbal, fără condiții, fără antrenori...
Ce ați așteptat de la o națională condusă de un intrus, care pune interesele proprii în fața intereselor țării?

Nu sunt de vină acești băieți că s-au născut în Moldova. Nu sunt de vină că așa au fost educați. Nu au nicio vină că nu pot mai mult. Nu putem să le reproșăm că nu are cine să-i învețe, că joacă în campionate prăpădite, că nu se pot compara cu vedetele elvețiene.

Aceștia suntem. Atâta putem. Puneți accentul cum doriți. Tot acolo e. În orice tren n-am urca, destinația e una: Stația ”Mediocritația”.

Déjà vu. Elveția – Moldova 2:0

Marcatori: N'kufo (20), Frei (53)

ELVEȚIA: Benaglio, Lichtsteiner, Senderos, Grichting, Magnin, Padalino (87, Abdi), Huggel (72, Dzemaili), Inler, Barnetta, N'kufo (84, Derdiyok), Frei

MOLDOVA: Namașco, Savinov, Lașcencov, Cebotaru, Golovatenco, Calincov (67, V.Andronic), Onică, Gațcan (57, Alexeev), Manoliu (79, Țîgîrlaș), Bugaev, Bulat