Cei trei Crai de la Răsărit

Peste două zile se pun în vânzare biletele pentru meciul Sheriff - Olympiakos (18 august, Tiraspol)

Pentru prima dată în istorie Moldova va avea o reprezentantă în cupele europene până toamna târziu. Presa noastră s-a întrecut în superlative pentru Sheriff Tiraspol după calificarea campioanei în grupele Ligii Europa. După mine, succesul istoric al tiraspolenilor se datorează în mare parte celor 3 persoane cheie de la club: managerul Nicolae Ziuzin, antrenorul Leonid Kuciuk și căpitanul Vaja Tarhnișvili.

Nicolae Ziuzin este de departe cel mai bun conducător de club din fotbalul moldovenesc. Are experiență, are stil, are idei bune și a reușit să se impună în fața patronului. Cu alte cuvinte este o personalitate puternică, care se pricepe la fotbal foarte bine. Și-a creat lângă el și o echipă administrativă de oameni muncitori și inteligenți. Pe undeva se aseamănă cu Iuliu Mureșan de la CFR Cluj, numai că dintre cei doi îl prefer pe Ziuzin datorită constanței de care dă dovadă deja de 10 ani!

Leonid Kuciuk – belarusul de care nici în patria lui nu știa multă lume până să ajungă la Tiraspol. Chiar el a recunoscut într-un interviu că este mai cunoscut în România decât în Belarus (asta cu România puțin exagerată). Este și el un fel de Mourinho al fotbalului moldovenesc. A apărut de nicăieri, dar grație muncii, seriozității și a profesionalismului de care a dat dovadă, a creat o echipă de jucători tineri și talentați, care, iată, a ajuns unde n-a mai fost nicio formație moldovenească. L-am criticat când a fost cazul, dar acum, jos pălăria în fața lui.

În fine, Vaja Tarhnișvili (38 ani). Cine nu a auzit de el... Fotbalist emblematic pentru Sheriff. Jucătorul care a trecut toate treptele cu Sheriff. Cel care pe mulți i-a întâlnit și i-a petrecut spre cluburi mai mari, spre bani mai mulți. Dar el a rămas aici. S-a dăruit total clubului tiraspolean. Veșnicul căpitan. Mereu un exemplu pentru fotbaliștii mai tineri, care i-ar putea fi copii. Tot timpul amabil cu presa și deci, cu publicul larg. Mereu printre cei mai buni de pe teren, mereu cel care duce echipa după el. Un exemplu de devotament și profesionalism.


Să nu se înțeleagă totuși că fotbaliștii nu au niciun merit. Au și încă unul foarte mare. La fel ca și celelalte persoane angajate la club, începând cu bucătăresele și terminând cu paznicii. Plus, bineînțeles, patronul, Victor Gușan, cel care are inteligență cât toți patronii din fotbalul nostru la un loc și a înțeles că un club de fotbal adevărat se face cu specialiști de valoare, răbdare și bani mulți.