duminică, 23 august 2009

Hagi. Adio rege!


Hagi a declarat că nu intenţionează să candideze la postul de preşedinte al Federației Române de Fotbal, precizând că în acest moment îşi dedică “toată energia” şcolii sale de fotbal, anunță ProSport. Așa că fotbalul românesc va rămâne în continuare sub ghiara nașului Sandu, infectat de cumătrism și aranjamente de orice nivel, competiția în sine urmând a aștepta încă cel puțin 4 ani. Parcă am trăit asta o dată...

Păcat. Am sperat că Hagi măcar va încerca. Se pare, însă, că Hagi s-a schimbat mult. Nu mai este acel lider al unei generații de excepție, care umilea Columbia (favorita lui Pele) în 1994, apoi Argentina cu Batistuta și Artega cu tot, fiind la un pas de semifinale la un campionat mondial, unde România a fost alături de Brazilia cea mai frumoasă echipă a turneului. Visam frumos atunci, fiind abiturient, la două lucruri: Hagi în finală și să fiu admis la facultate. Ziua învățam, iar noaptea așteptam meciurile Românie din America. Îl așteptam pe HAGI...

Au trecut anii și am ajuns să merg la meciul de retragere a lui Gică. Grație unui prieten, Daniel Stanciu, am organizat pentru un grup de jurnaliști din Chișinău (vreo 20) bilete și cazare gratis la hotelul Sport de pe stadionul Lia Manoliu. L-am prins și pe Gică pe acolo, făcând cu el o poză de grup. Alerga disperat să fie organizarea la nivel. Era plin de viață, deși câțiva ani mai devreme ceruse statui. Părea a fi un rege adevărat, care putea să schimbe orice și să-l dea jos pe oricine, numai să vrea.


N-a vrut. Sau, mai bine zis, a căzut în plasa celor care trag sforile în fotbalul românesc. Stabilesc ierarhii și bagă oameni la pușcărie. De altfel, un amic foarte bun de-al lui Mircea Sandu de la Chișinău, avea să exclame într-o convorbire particulară: ”Câtă minte are Sandu, ista, câtă minte! L-a pus pe Hagi selecționer ca acesta să se facă de râs și a scăpat de el în alegerile de la Federație! Perfectă tactică!...”

După rateul cu naționala, pentru fostul rege a fost de-ajuns episodul Steaua ca să cadă complet în apatie. Nu mai are încredere în el. Nu mai este acel învingător înăscut ca pe timpul când intra pe teren. Hagi a devenit și el victima unui sistem, în care interesele proprii sunt prea mari ca să reziști. Păcat. Părea singurul caracter din fotbalul românesc imposibil de învins.

7 comentarii:

  1. Eu não esqueço daquela seleção romena de 1994. Hagi, Raducioiu, Lacatus, Popescu....grande time!

    Cara, não sabia que na Moldávia tinha tanta jornalista gata! Está melhor que aqui no Rio de Janeiro!

    Saudações Rubro Negras, Sandu, abraço

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc.
    In 94 Lacatus n-a fost la campionat. In rest tot perfect corect :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Claro Sandu, Lacatus esteve em 1990, não em 1994. Falha nossa.

    SRN abraço

    RăspundețiȘtergere
  4. Vrei ca blogul tau sa apara in acest director de bloguri? http://directordebloguri.blogspot.com/
    Daca da, trimite un mesaj cu titlul, descrierea si linkul blogului/blogurilor tale pe directordebloguri@gmail.com Mersi Hannah

    RăspundețiȘtergere
  5. Olá Sandu,

    Agradeço por visitar meu blog. É um enorme prazer tê-lo como meu seguidor.

    Grande abraço,

    Fernando Richter

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma straduiam sa gasesc o adresa de mail la tine pe blog...:), nu am gasit asa ca iti las un comentariu...
    nu sunt fan fotbal din Moldova dar sunt fan Poli Timisoara...asa ca avem totusi ceva in comun, sport-ul...te intereseaza sa facem un schimb de link-uri? poti sa-mi trimiti mail...
    o zi faina

    RăspundețiȘtergere
  7. merci fain, te-am adaugat si eu
    Sa zic Forza Dacia sau Forza Zimbru? :)

    RăspundețiȘtergere