joi, 15 octombrie 2009

EXCLUSIV: Fiul președintelui

Ilie Cebanu: ”Pavel Ciobanu e mai mult președinte decât tată :)”

Citește un interviu INCENDIAR cu fiul președintelui FMF, Ilie Cebanu.

- Te-am văzut prima dată la aeroport. Eu făceam un reportaj pentru știri, iar tu veneai cu tatăl tău de la un congres de peste hotare. Cred ca aveai vreo 12 ani și erai un puști rotunjor, rumeor. Aveai un cațeluș în brațe și numai a viitor fotbalist nu semănai. Când ai decis să devii fotbalist și cum s-a produs schimbarea?
- Cred că nici acum nu prea seamăn a fotbalist :))). Aveam vreo 5 ani și jumăte când am mers la primul meu antrenament, la baza Zimbru. Atunci am numerit în grupa lui Dumitru Dundev și țin minte că la primul antrenament am jucat în atac alături de Alexandru Maxim. Dar înainte să vin la Zimbru mama mea tare dorea ca eu să practic polo pe apă. Tata, la fel, nu prea era încântat de ideea ca eu să fac fotbal:)). Eu însă nu aveam dubii. Pentru mine era clar că vreau să joc fotbal… Acum, cu fiecare antrenament, cu fiecare joc din ce în ce mai mult iubesc fotbalul!!!

Tata nu a făcut presiuni asupra selecționerilor

- Erai destul de plinuț și pe la 16 ani, dacă nu greșesc. Cu toate acestea ai fost convocat constant la toate naționalele de juniori. Crezi că selecționerii te convocau pe merit sau de frica președintelui FMF?
- Într-adevăr la selecționatele de juniori și la cea olimpică nu am lipsit de la nici un cantonament și am fost prezent de la primul până la ultimul meci. În premieră am fost convocat de domnul Ilie Carp. Atunci el mi-a zis că m-a văzut în meciurile echipei de juniori ale Zimbrului. Dar cel mai important, m-a văzut la antrenamente, unde s-a convins de calitățile mele și de caracterul meu. Plus la asta, înainte de primul cantonament al echipei naționale sub 16 ani, a fost un meci bilateral la care au participat vreo 30 de băieți, dintre care 4 portari. Nu am încasat niciun gol și chiar m-am prezentat foarte bine. Deci sunt convins că tata nu a făcut presiuni asupra selecționerilor. Din contră, știu că întotdeauna îi întreba dacă într-adevăr au nevoie de mine.

- De ce ai decis să pleci în Austria și cum s-a întâmplat asta, în ce împrejurări. Mulți spun că ai devenit fotbalist adevărat abia după ce ai plecat în Austria.
- Cu jumătate de an înainte de a pleca în Austria, am fost chemat în probe la echipa a 2-a a unui club din “Premier Liga” rusească. Acolo, din 8 portari chemați la testări m-au ales pe mine și mi-au propus semnarea unui contract. În paralel conducerea Zimbrului îmi cerea să semnez cu prima echipă. Împreună cu tata am decis să rămân la Zimbru. Timp de jumătate de an am fost la prima echipă, iar în vară am câștigat Cupa Moldovei. Am plecat din nou în probe la amatorii unei echipe din a 2-a Bundesligă germană. Acolo din nou le-am plăcut antrenorilor, dar n-a fost să fie. În vacanță am plecat la familia Danilianț în Austria. Acolo, auzindu-mi intențiile, domnul Ivan m-a sfătuit să merg la echipa din orașul lui. Să merg la Academia sportivă și să joc pentru FC Kaerten Klagenfurt. După ce din punct de vedere sportiv totul a fost ok, am avut câteva zile „grele”: trebuia să fac o alegere. Am decis să rămân în Austria. În scurt timp am început și studiile la Academia sportivă, dar și antrenamentele la amatorii lui FC Kaerten, care jucau în a 3-a ligă austriacă. Sigur, așa împrejurări m-au mobilizat și m-au ajutat să progresez ca sportiv și sa mă dezvolt ca personalitate.

Nu sunt tipul de jucător care a primit de la Dumnezeu calități extraordinare de fotbalist

- Prin 2005 te-am vazut la Iași în amicalul naționalelor de tineret ale României și Moldovei. S-a terminat atunci 1:1, iar tu ai făcut un meci senzațional. Atunci am înțeles și eu că ești un portar de valoare. Îți mai amintești de acea partidă?
- Da, sigur, mi-amintesc acea partida. Am avut câteva intervenții bune. Noi ne-am apărat mai mult, românii au atacat. Își creau faze de gol, deci nu era greu să mă evidențiez :)... Totuși, portarul trebuie să apere :) și să-și ajute echipa.

- Ai avut o perioadă în care jucai constant titular la naționala de tineret, unde ai făcut meciuri memorabile, dar și unele gafe. Sunt portari celebri care fac gafe imense. Tu treci ușor peste o gafă? Și ce faci de obicei ca să nu se mai repete?
- Cred că totuși am avut mai multe meciuri bune decât proaste. În primul rând la națională întotdeauna a fost o atmosferă excelentă. Eram toți ca frații. Jucam mai mult cu echipe superioare nouă, care de regulă ne dominau. Cred că unui portar îi convine mai mult când adversarul îl testează des în timpul meciului, decât să stea fără treabă și să aibă numai o situație în care trebuie neapărat să salveze. De asta am reușit să fac meciuri bune, iar în unele chiar să mă evidențiez. Întotdeauna mă străduiam să-mi fac lucrul meu, să nu mă uit la numele adversarului.
Dar greșelile fac parte din viața fiecărui om. Nu mă tem să greșesc. Dacă sunt încrezut în ceea ce fac, atunci mai întâi fac și pe urmă suport consecințele. Am emotii rar si de obicei dupa meci. Fotbalul e un joc și mă străduiesc să primesc satisfacție de la el. Emoțiile le las de o parte. Cred că în fiecare meci, fie că l-am câștigat, fie că l-am pierdut, sunt unele lucruri pe care le-am făcut bine, iar altele pe care le-am făcut mai prost. Mă bucur când reușesc să fac un meci bun, cu mai multe intervenții și decizii corecte. Încerc să învăț din greșelile pe care le comit și totodată să le elimin. Dacă fac un meci slab, cu unele gafe, analizez singur și împreună cu antrenorii cauzele acestor greșeli, apoi lucrez suplimentar la antrenamente asupra lor. Nu sunt tipul de jucător care a primit de la Dumnezeu calități extraordinare de fotbalist. Progresez doar dacă muncesc foarte mult și insistent la antrenamente.

Meritam o șansă de la Dobrovolski

- Mulți fotbaliști din generația ta, cu care ai fost coechipier la tineret, au ajuns lideri la echipa națională. Crezi că tu ai meritat să ți se dea o șansă la naționala mare a Moldovei?
- Mă bucur foarte mult pentru coechipierii mei de la naționala olimpică, care acum sunt liderii primei echipe a țării. Nu mă aflu printre ei din motivul că nu sunt titular la Wisla. Sunt sigur însă că Igor Dobrovolski urmărește evoluțiile mele. Fiecare merită ceea ce are:).
Personal consider că eu și încă doi jucători din acea națională olimpică meritau o șansă măcar în meciurile amicale jucate de echipa reprezentativă. Nu facem însă din asta o tragedie. Cred în șansa mea, mă concentreze asupra muncii la echipa de club și când voi fi titular la Wisla cred că voi avea șansa să vin și la națională.

- La Wisla ești mai mult rezervă. Te satisface acest statut? Crezi că portarul titular de acolo este mai bun decât tine?
- Desigur nu mă satisface faptul că mai mult stau pe banca de rezerve. Am ambiția de a juca fotbal la cel mai înalt nivel, iar faptul că sunt rezervă nu mă apropie de obiectivele mele, ci din contră, mă îndepărtează.
Concurentul meu de la Wisla e un portar foarte bun. La moment e unul din candidați la postul de titular în naționala Poloniei. Antrenorii se bazează mult pe experiența lui. Joacă în liga superioara poloneză de 8 ani.
Eu am venit la Wisla ca portarul numarul 3, acum sunt al doilea. Deja este un progres. Am convingerea că pot și mai mult. Pot să fiu titular la Wisla.

- Cât timp mai ai contract cu Wisla și în ce campionat iți dorești să joci după încheierea colaborării cu polonezii?
- Contractul cu Wisla expiră la finele acestui sezon. Timpul trece repede:). Cu câteva săptămâni în urmă am avut o propunere de prelungire. Vom vedea... Cred că acum e cel mai important să joc. Trebuie să mă gândesc bine ce să fac mai departe. Ori rămân la Wisla, dar joc titular. Ori plec la altă echipă unde voi avea șansa să fiu în primii 11. Visul meu este sa ajung într-un campionat din top5. Cred că aș putea face față acestor ligi. O altă dorință ar fi să joc la același club cu prietenul meu, Alexandru Epureanu.

Au fost unii antrenori care nu aveau nicio treabă cu nivelul selecționatelor, dar au fost numiți de Pavel Ciobanu în funcția de selecționeri

- Cât de mare este influiența tatălui tău asupra carierei tale de jucător? Simți că te ajută sau din contră, că te încurcă?
- La moment, tatăl meu nu are vreo tangență cu cariera mea de sportiv. El m-a educat și m-a învățat unele lucruri ce țin de omenie, dar care mă ajută și în sport. Tatăl mă ajută în toate. Dar încă o dată accentuiez – este un ajutor indirect.

- Primești des sfaturi de la tata? Care este procentajul sfaturilor pe care le urmezi?
- Desigur că primesc sfaturi de la el. Unele sunt date în formă mai dură, altele în formă mai moale:))). Mă sfătuie mai puțin ce să fac în calitate de portar. De obicei îmi vorbește în general despre mine ca fotbalist și jucator profesionist. Nu știu care e procentajul sfaturilor pe care le urmez. Dar cred că mai mult îl ascult când e ceva legat de viața extra-sportivă.

- Ai simțit vreodată că l-ai dezamăgit pe tata? Dar el pe tine, te-a dezamăgit vreodată?
- Eu sunt o persoană pe care e tare greu s-o dezamăgești:). Mă uit foarte pozitiv la viață și cred că fiecare om a avut și are motivele sale proprii pentru ceea ce face. Cu siguranță nu poate fi vorba ca tatăl meu să mă dezamăgească. Dar eu?! Chiar nu știu ce să spun... Știu că fac ceea ce pot și sunt încrezut în ceea ce fac. Dacă fac ceva incorect aștept să-mi fie spus direct. Din această cauză pot presupune că nu l-am dezamăgit.

- Ce fel de relație ai cu tata? Ca tată-fiu sau ca prieteni?
- Iarăși o întrebare grea:). Cred că avem o relație tată-fiu.

- Crezi că președintele Federației, Pavel Ciobanu, a făcut greșeli de când este la cârma FMF și dacă a făcut, care sunt acestea?
- Nu urmăresc activitatea lui Pavel Ciobanu, nu știu toate deciziile pe care le-a luat și cel mai important nu știu circumstanțele și împrejurările în care au fost luate aceste decizii. Din această cauză întrebarea se transformă în una retorică... Decizile lui, pe care îmi permit să le comentez, țin mai mult de selecționatele țării. Pot zice că au fost unii antrenori care nu aveau nicio treabă cu nivelul selecționatelor, dar au fost numiți de el în funcția de selecționeri. Dar, viața le pune la loc pe toate și acești antrenori au părăsit rapid posturile pe care le-au ocupat nemeritat.

Tata îmi pregătește ouă prăjite dimineața și pește la cină

- Ce ai vrea să le transmiți celor care îl critică pe președintele FMF?
- Cred că ar fi bine ca ei să IUBEASCĂ fotbalul și nu poziția lor în fotbal.

- Care crezi că este cel mai bun lucru pe care l-a făcut Pavel Ciobanu pentru fotbalul moldovenesc?
- Am spus mai sus că e foarte greu să fiu obiectiv. Unele lucruri care eu cred că ar trebui să fie făcute și să arate mai bine, nu sunt așa cum ar trebui. Dintr-un alt punct de vedere, însă, tot aceste lucruri arată cu mult mai bine în raport cu posibilitățile FMF.
Cel mai bun lucrul pe care l-a făcut tata este că FMF a ajuns să fie o organizație transparentă. Cât de paradoxal ar suna aceste cuvinte pentru unii oameni, anume așa este:). FMF e verificată cu regularitate de mai multe instituții statale și comisii de la UEFA sau FIFA. Iar dacă FMF nu publică totalurile în ziarul ”SPORT Plus”, asta nu înseamnă că acolo se fac lucruri „negre”. Și dacă totul e transparent înseamnă că totul e corect, adică se investește în dezvoltarea și popularizarea fotbalului!

- Descrie-l pe președintele FMF în rol de tată. Cum este Pavel Ciobanu ca tată? Care e diferenta?
- Eu personal, cred că și el, știm că Pavel Ciobanu e mai mult președintele FMF decât tată:). Ca președinte voi îl cunoașteți. Ca tată, îmi pregătește ouă prăjite dimineața și îmi prăjește pește pentru cină:). Are grijă de alimentația mea:).

- Ți-ar plăcea ca în viitor să devii președinte al FMF?
- Acum e clar cu nu am ce face în această postură. Mai târziu vom vedea cum va fi viața și ce voi însemna eu pentru fotbalul moldovenesc. Dacă voi simți că sunt capabil de a face ceva pozitiv pentru fotbalul nostru atunci, chiar dacă nu în funcție de președinte, mă voi strădui să o fac:).

Presa „fotbalistică”, daca o pot numi așa, pur și simplu nu există în Moldova!

- De ce crezi că presa sportivă din Moldova este foarte proastă? Asta am înțeles dintr-o postare pe blogul tău.
- Nu știu cum arată toată presa sportivă din Moldova. Nu știu cum sunt reflectate alte genuri de sport. Presa „fotbalistică”, daca o pot numi așa, pur și simplu nu există în Moldova! Putem discuta la infinit despre asta. În primul rând nu se scrie nimic interesant despre fotbal. Componențele le pot citi și pe internet. Aș vrea să știu cine e Victor Bulat. Aș vrea să aud ce mai face Sergiu Dadu, cum îl apreciază Rednic. Aș vrea să citesc despre președintele clubului din Cahul. Cine e el, ce planuri are echipa lui, ce probleme, ce obiective. Despre națională nici nu mai vorbesc, sunt tone de materiale care puteau fi realizate. În altă ordine de idei, poate avem consumatori a presei sportive cu cereri mici:), care așteaptă să vadă doar coeficientele caselor de pariuri în ziarul de sport...
Este inadmisibil ca după meci un jurnalist să bage microfonul în fața jucătorului și să-i zică: „vorbește... spune ceva...”. Despre analize profesioniste nici nu vreau să vorbesc...

Moldovenii au restanțe mari la educație

- Tot la tine pe blog ai scris că unii oameni vin la meciurile echipei naționale și țin cu adversarii. Chiar crezi asta sau ai spus-o la nervi? Pentru că eu nu-mi imaginez că un moldovean care vine la stadion poate să nu susțina naționala noastră…
- Noi, moldovenii, suntem o națiune UNICĂ:). De la noi poți să te aștepți la orice. Și cu regret suntem tare invidioși. Avem restanțe mari în educația noastră. Desigur că fiecare din noi ține cu naționala noastră. Dar în același timp mulți așteaptă de la fotbaliști niște lucruri ireale. Și dacă noi suntem conduși pe tabelă de o echipă și nu jucăm ca selecționata Braziliei, mulți încep să-i jignească pe jucători... Uneori, văzând că pierdem, unii zic așa: „Mai bine să piardă cu o diferență mare, să-i alunge pe toți...”. Desigur sunt vorbe spuse la nervi. Dar am parerea mea: pe mulți suporteri care vin la stadion nu poți conta în momente intr-adevăr grele. Ei vin la stadion să vadă fotbal de calitate, să vadă Moldova cum câștigă, dar ei nu vin să susțină echipa din primul până în ultimul minut. Nu îi respectă pe internaționalii noștri... Personal îi stimez foarte mult pe acei oameni, care sunt mereu cu fotbaliștii noștri, cu moldovenii și cu MOLDOVA!

Bojovici ar trebui să-i ia locul lui Dobrovolski

- Ce crezi despre relația lui Dobrovolski cu presa? De ce crezi că jurnaliștii îl vânează?
- Aici situația e destul de clară: rezultate super-pozitive, ca întotdeauna, lipsesc. Dobrovolski și-a permis să ia unele decizii foarte, foarte controversate. Jurnaliștii, din lipsă de experiență, pur și simplu nu au putut în mod profesionist să gestioneze această situație. S-a publicat multă murdărie despre el... În fine, Dobrovolski a pierdut respectul față de presă, iar presa față de el. Telenovelă moldovenească:).

- Cine crezi că ar trebui să vină în locul lui Dobrovolski la echipa națională?
- Dacă Igor Dobrovolski va pleca, cred că ar fi bine să vină Miodrag Bojovic de la FC Moscova. Dar așa ceva probabil este ireal...

- Ce nu-i ajunge echipei naționale ca să ajungă la un turneu final?
- Valoare, lipsă de concurență, practică de joc permanentă a internaționalilor la cluburile lor și desigur baftă:).

- Ce părere ai despre jucătorii care refuză echipa națională?
- Fiecare are motivele sale. Dacă e vorba de pașaport îi înțeleg. Dacă de antrenor sau altceva, atunci nu îi susțin.

Ultima întrebare stupidă

- De unde vine obiceiul generației tale de a cânta imnul țării?
- De acasă! Voi ajuta țara cu ce voi putea!

- Care este diferența dintre generația voastră și cea a lui Curtianu?
- Diferența este în înălțime:))).
Poate suntem mai slabi din punt de vedere fotbalistic. Și poate avem caractere mai slabe. Și asta o spun foarte serios. Dar avem mai multe posibilități decât au avut ei.

- Epureanu, Tîgîrlaș déjà s-au căsătorit. Tu când? Ai o prietenă?
- Prietene am mai multe:), nu am o fată:))). Deci cu nunta mai așteptăm.

- Internetul, discotecile, fetele frumoase și multe. Cât de mult dăunează unui fotbalist?
- Prea mult somn și lipsa unei fete frumoase dăunează mai mult:))). De 5 ani locuiesc singur și singur răspund de ceea ce fac. Știu una: fotbalul nu iartă nimic și nu îl poți amăgi. Îmi spun că eu am ales fotbalul și nu fotbalul m-a ales pe mine. În primul rând mă gândesc să duc un mod sănătos de viață, pentru a fi în cea mai bună formă sportivă. Asta nu înseamnă că nu ies în oraș și nu mă duc în localuri de noapte. Pur și simplu încerc să realizez ce, când și cu cine să fac:))).

- Ce ai prefera: să câștigi Champions League cu Wisla sau să ajungi la un campionat mondial cu naționala Moldovei?
- Calificarea la un turneu final cu naționala! Am răspuns așa și în Cracovia, iar pe urmă fanii s-au supărat pe mine. Sunt convins că o calificare a naționalei la vreun turneu final ar înseamna foarte, foarte mult pentru MOLDOVA.

- Care dintre întrebările de mai sus ți s-a părut cea mai stupidă?
- Ultima

11 comentarii:

  1. Bravo baiatul, are un nivel al culturii convorbirii foarte ridicat, interviul este super! Multumesc Sandu, si ashtept urmatorul interviu pe masura :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mmmm, talentat baiat :)
    Care e adresa blogului lui? Mersi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vad ca surcica citeodata poate sari foarte departe de trunchi :) Interviul super!

    RăspundețiȘtergere
  4. placut interviul, si redactarea pe masura.

    bravo

    RăspundețiȘtergere
  5. Interviul l-am facut eu. Cine mai putea sa-l faca daca a aparut la mine pe blog - EXCLUSIV?

    Adresa blogului lui Ilie Cebanu o gasiti pe acest blog, in coloana Presa Noastra.
    http://cebanuilie.blogspot.com/

    Urmatorul interviu va aparea degraba si va fi, sper, la fel de interesant, cu o peronalitate din lumea sportului

    RăspundețiȘtergere
  6. dar cin a jucat nationala moldovei de tineret ca nationala olimpica?
    si unde sunt rezultatele meciurilor?

    RăspundețiȘtergere
  7. Superb interviu. Felicitari pentru ca ai fost echidistant...

    RăspundețiȘtergere
  8. sandu ce parere ai despre acest interviu?
    http://moldova.sports.md/football/national_team/articles/16-10-2009/1834/pavel_chebanu_igor_dobrovol_skij_ostajets_a_glavnym_trenerom_sbornoj_moldovy/

    RăspundețiȘtergere
  9. L-am citit ieri. Bun interviu. Insa nimic nou. Cred ca Federatia ar trebui sa aiba grija de rezultatele si viitorul nationalei, nu de imaginea lui Dobrovolski. Ma doare in cot de faptul ca el nu si-a dat demisia in scris. FMF trebuie sa caute antrenor

    RăspundețiȘtergere
  10. da dar din cite vad Pavel cebanu nu prea vrea sa il schimbe lui mai mult ii convine acest antrenor si salariul sau si nu rezultatele nationalei

    RăspundețiȘtergere