luni, 29 noiembrie 2010

Barcelona - Real Madrid. Înainte de Războiul Stelelor

Citește o super-analiză a duelului Mourinho - Guardiola în această seară, în cel mai tare meci din lume: Barcelona - Real Madrid, făcută de Gazeta Sporturilor

De mult n-au existat în fotbal două echipe care să fie întruchipate pînă la limita maximă de cei doi antrenori. Poate Interul lui Herrera, Ajaxul lui Rinus Michels, Milanul lui Sacchi şi Barcelona lui Cruyff. Este situaţia de azi. Deşi poate părea straniu în două echipe cu atîtea vedete, Barcelona şi Real Madrid trăiesc astăzi prin gîndirea lui Guardiola şi Mourinho.

PERSONALITATE
Fără Guardiola, Barcelona ar fi fost o ruină. Priviţi în trecut la echipa lui Rijkaard, sau în prezent, la Interul lui Benitez! După un an cu succese depline şi un altul aproape la acelaşi nivel, faptul că echipa, cu aceiaşi oameni practic, ba chiar mai puţini, joacă şi azi orice meci de parcă ar fi ultimul e numai meritul lui Pep. Stilul său de a vedea fotbalul, această estetică de PlayStation, acest tiqui-taka creat special pe caracteristicile lotului, îi face pe aceştia să vină la antrenamente şi să intre pe teren ca la o miuţă între prieteni. Cînd fotbalistul e mulţumit, cînd se antrenează cu zîmbetul pe buze şi joacă din plăcere, rezultatele şi aprecierile unanime trebuie să vină.

Fără Mourinho, Real Madrid ar fi fost o ruină. Una care produce bani, dar nu şi rezultate. Jose a schimbat tot, cu stilul său arogant, contondent, revoluţionar pe alocuri, cu cartea sa de vizită, cu ego-ul său de învingător a obţinut ce-a vrut. O echipă, departe de a fi perfectă, care joacă perfect. Cîştigă pe linie, aduce bătăliile pe tărîmul dorit de strategul de pe margine. Pentru care nu contează că Higuain nu-i un "killer" de careu, ca Ronaldo are nevoie de 6 coperţi din 7 pentru a avea o săptămînă satisfăcătoare, că Ozil şi Khedira habar n-au spaniola, ca Xabi Alonso n-are înlocuitor. Ei oricum joacă pentru el, plecînd de la aceeaşi filozofie: toţi se apără, toţi atacă, în cea mai mare viteză posibilă.
CARACTER
Guardiola e un tip mai degrabă tăcut. Poate că l-a citit pe Churchill ("De multe ori am fost nevoit să-mi mănînc cuvintele, dar ulterior am descoperit că era chiar o dietă echilibrată"). Sau poate că aşa e el, mai discret. La o echipă subjugată aproape religios unui model de joc, tăcerea de-a dreptul bisericoasă a lui Pep e cea mai bună reţetă posibilă.

Mourinho e un Che Guevarra. Poate că l-a citit pe Goethe ("Cînd n-ai soluţii, pune la bătaie nişte cuvinte"). Sau poate că aşa e el, un generator de adrenalină. La o echipă care-şi domină psihic adversarii prin palmaresul impresionant, atitudinea revoluţionară a lui Jose e cea mai bună reţetă posibilă.

METODE
Guardiola e prietenul jucătorilor săi. Cu unii a şi jucat, Puyol sau Xavi, pentru Iniesta a fost idol, Messi îl divinizează, Sergio Busquets şi Pedro îi datorează totul, iar ceilalţi îl văd un model de urmat. Echipa nu face cantonamente nici în deplasare, se antrenează în ziua jocurilor, iar diseară fotbaliştii trebuie să fie la stadion la ora 8.
Mourinho nu e prietenul jucătorilor săi. E aliatul lor. Cristiano Ronaldo aleargă acum în folosul echipei, Xabi Alonso a renunţat la tacklingurile de tip "Premier League", iar Higuain nu mai ridică braţele către cer de fiecare dată cînd Cristiano nu-i pasează. Echipa se reuneşte de fiecare dată în cantonament cu o seară înaintea jocurilor, dar nimeni nu mai comentează acum, deşi la început Casillas şi ceilalţi au încercat, fără succes, s-o facă.

STIL
Guardiola iubeşte mingea. A făcut din ea obiectivul principal al jocului cu care Barcelona a dominat Spania în ultimii doi ani. Mingea aleargă neîntrerupt, e la unul la altul, registrul paselor se îmbogăţeşte mereu, iar jucătorii aplică filosofia "Dai şi pleci" şi pe gazon, nu doar în alte variante. E un stil deprins de la Cruyff, care oboseşte şi enervează adversarul, obligat să alerge mai mult, dar pentru recuperare.
Mourinho nu iubeşte mingea. A declarat-o de multe ori. Echipele sale se bazează pe adaptarea fotbalistică a conceptului comunist al celor 3 R, "recuperare, recondiţionare, refolosire". Cînd mingea e recuperată, e imediat recondiţionată de mijlocaşi şi apoi refolosită de jucătorii de atac. Pe vremea cînd Mourinho era la Chelsea, "The Blues" dezvoltau cel mai rapid contraatac din lume. Acum, la Real Madrid, recordurile de viteză par a fi depăşite, căci în doar cîteva secunde de la recuperarea balonului, cel puţin 4 jucători sînt în situaţie de gol.
Vezi cele mai tari goluri marcate în "El Clasico" pe Camp Nou în ultimii 50 de ani! (video)

TACTICĂ
Guardiola a rămas fidel stilului 4-3-3, pe care Barcelona îl aplică de la cele mai mici grupe de vîrstă. Modulul a suferit mutaţiile sale, căci Messi a ieşit din dreapta şi a ajuns în centru, mutare forţată într-un fel de lipsa unui vîrf de careu, dar care a dus la despărţirea celei mai bune asocieri pe bandă din lume, Messi-Alves.
Mourinho foloseşte la Real acelaşi 4-2-3-1 de la Inter. Paradoxal, la Chelsea mergea pe mîna unui 4-3-3 foarte dinamic, dar între timp şi-a schimbat opţiunile. E un sistem care generează o foarte bună densitate la mijloc, zona unde se cîştigă bătăliile fotbalistice, dar asigură şi o tranziţie foarte rapidă pentru faza de atac.

DEFECTE
Guardiola are o mare problemă. Jucătorii săi nu sînt deloc înalţi, excepţia fiind Pique, ceea ce face ca fazele fixe să fie o mare problemă. Barcelona face puţine faulturi, dar asta nu e o virtute neapărat, căci faultul e foarte important, italienii ştiu cel mai bine asta. O echipă ce nu poate face faulturi are o problemă.
Mourinho are şi el probleme atunci cînd adversarul nu-i oferă spaţii. Stilul celor 3 R de care vorbeam se bazează pe aceste spaţii, care pun în valoare viteza lui Ronaldo, Di Maria sau Higuain. Şi mai  are o problemă atunci cînd adversarul nu-i oferă mingea. Va fi interesant de văzut duelul dintre echipa care construieşte cel mai mult şi echipa care recuperează cel mai mult.
CITEŞTE EDITORIALUL LUI ANDREI NICULESCU: DUELUL TUTUROR DUELURILOR
CITEŞTE EDITORIALUL LUI DANIEL NANU: EL CLASICO A ÎNVINS IARNA, POLITICA ŞI RĂZBOIUL

SURPRIZE
Guardiola poate surprinde doar schimbînd sistemul. Fie 4-4-2, puţin probabil, fie punîndu-i în faţă lui Mourinho exact 4-2-3-1, cu Busquets şi Mascherano "închizători", Xavi la prima linie de pasă, Iniesta la cea de-a doua, Messi şi Villa pe ultima porţiune, cea mai dificilă.
Mourinho poate juca şi el aceeaşi carte a eventualei surprize. Adică un 4-3-3, cu Ozil pe post de Iniesta şi Xabi Alonso pe post de Xavi, ori un 4-4-2, cu benzile atribuite lui Ozil şi Di Maria, plus un loc mai avansat pentru Cristiano Ronaldo în faţă, lîngă Higuain.

ALTE DUELURI
Messi vs Cristiano
Ultimele două Baloane de Aur sînt într-un moment extraordinar de formă. În campionat, Messi are 13 goluri, iar Ronaldo 14, dar ei marchează non-stop şi în Liga Campionilor, şi în Cupă şi la "naţionale". Messi are 54 de goluri în 2010, Cristiano 51. În schimb, portughezul încă nu a marcat nici un gol Barcelonei în 5 meciuri (3 cu Manchester).

Xavi vs Xabi Alonso
Cei doi sînt stăpînii de la mijlocul terenului. Duelul pare însă uşor dezechilibrat, căci magia paselor lui Xavi nu se regăseşte la Xabi Alonso. Madrilenul are în schimb capacitatea de a interpreta excelent faza de recuperare, domeniu în care catalanul nu excelează. Xabi Alonso are de partea sa şi precizia paselor lungi, în vreme ce Xavi este mult mai mobil şi mai dispus la efortul de a se asocia în permanenţă cu coechipeirii.

Iniesta vs Ozil
În condiţiile în care privirile vor fi atrase de primele două dueluri, disputa dintre Iniesta şi Ozil poate decide meciul. Cei doi seamănă foarte mult ca stil de joc, Iniesta are însă de partea sa avantajul de a juca într-un colectiv de prieteni care par a se găsi pe teren cu ochii închişi. Ozil este însă cel care vine tare din urmă, evoluţiile sale din acest sezon fiind în creştere.
Villa vs Higuain
Nici unul nu este un golgeter de meserie, un "killer" de careu, cum erau, spre exemplu, Eto'o şi Van Nistelrooy. De multe ori fazele îi poartă în benzi, chiar la mijlocul terenului. Sînt însă doi fotbalişti care marchează mult şi care, în contextul general pot deveni decisivi.

Pique-Puyol vs Pepe-Carvalho
Urmăriţi un meci al lui Chelsea şi veţi observa că nu mai e acea rigoare defensivă din anii lui Mourinho. Un motiv este Ricardo Carvalho, un lider prin excelenţă, care condiţionează aşezarea liniei defensive madrilene. Cuplul pe care-l face cu Pepe este excelent. Dincolo, puţine de zis: Puyol şi Pique sînt fundaşii centrali ai campioanei mondiale, doi fotbalişti atît de diferiţi ca stil şi de aceea atît de complementari. Mai mult decît toate celelalte, cine va cîştiga acest duel va cîştiga meciul.

Rezultatele lui Guardiola cu Real Madrid
100%
2-0 în noiembrie 2008
6-2 în aprilie 2009
1-0 în noiembrie 2009
2-0 în aprilie 2010

Rezultatele lui Mourinho cu Barcelona
30%
1-2 în februarie 2005 (Chelsea)
4-2 în martie 2005 (C)
1-2 în februarie 2006 (C)
1-1 în martie 2006 (C)
1-0 în octombrie 2006 (C)
2-2 în octombrie 2006 (C)
0-0 în septembrie 2009 (Inter)
0-2 în noiembrie 2009 (I)
3-1 în aprilie 2010 (I)
0-1 în aprilie 2010 (I)

4 meciuri are Mourinho împotriva Realului, pe "Camp Nou" ca secund al Barcelonei. Cu Sir Bobby Robson a cîştigat cu 1-0, cu Louis Van Gaal are două rezultate de 3-0 consecutiv şi un 2-2
2 "El Clasico" s-au jucat într-o zi de luni. Pe 30 martie 1964, Real a cîştigat cu 2-1, iar pe 3 aprilie 1972, Barcelona s-a impus cu 1-0
29 noiembrie e ziua în care FC Barcelona celebrează 111 ani de la înfiinţare
14 dintre cei 22 de titulari s-au regăsit în amicalul Portugalia - Spania din 17 noiembrie 

Un comentariu:

  1. şi cu Mourinho şi fără el Barca a demonstrat că Realul e o Ruină ))))

    RăspundețiȘtergere