Diferenţa dintre fotbal şi pariuri se numeşte Armenia

Ruşinea din meciul cu Rusia, 0-6, trecută în dreptul naţionalei de tineret şi înfrângerea programată din Olanda m-au trimis în Armenia. Nu după fiul lui Mandrîcenco, piticul exponenţial al limitei jucătorului moldovean, ci pentru a-i descoperi pe Henrikh Mkhitaryan, Yura Movsisyan, Marcos Pizzelli (brazilian naturalizat) sau Gevorg Ghazaryan.

Parcă mai uşor se reţine numele Epurean, Bordian, Curtian sau Testemiţan. Însă numele nu face istorie. Şi nici n-are cum atâta timp cât alte interese prevalează în faţa celor sportive. Şi ce pot să ne spună despre patriotism şi demnitate Ioniţă, Rusu sau Diulgher? Dar despre pariuri ilegale?

Armenia este echipa care a atras privirile întregii lumi, după rezultatele înregistrate în ultimele 2 etape din preliminariile Euro 2012. Acum o lună a fost acel halucinant 4-0 cu Slovacia, în deplasare, iar aseară, 4-1 acasă cu Macedonia. Urmăriţi rezumatul partidei AICI ca să vedeţi cu câte lejeritate înscriu armenii în poarta macedonienilor.

După ce a bătut Slovacia de 2 ori (!!!), a învins Macedonia şi a scos un egal cu Rusia, naţionala Armeniei se bate acum cu Irlanda pentru un loc la turneul final al CE din 2012. O echipă pe care a început s-o construiască antrenorul scoţian Ian Porterfield (decedat acum 3 ani), dar pe care a perfecţionat-o armeanul Vardan Minasyan, face adevărate minuni pe terenul de fotbal şi mă obligă să privesc cu invidie spre foştii noştri fraţi. Fără mari vedete (doar jucători profesionişti), cu 80% jucători din competiţia internă, Armenia ne arată de ce Ararat Erevan a fost campioană a URSS şi a jucat mereu în elită, în timp ce noi am rătăcit mai mult prin ligile inferioare.