Zile şi nopţi pe stadion

Sandu Grecu
Ioan Chirilă
12 ani de la moartea patriarhului au trecut ca o clipă. Ioan Chirilă a scris din plăcere, nu pentru rating aşa cum fac astăzi majoritatea bloggerilor. Au ce scrie sau n-au, caută subiecte controversate pentru a aduna vizitatori. El a fost altfel. A scris cu sufletul şi pentru suflet. De aceea l-au citit milioane. Şi încă mai continuă să-l citească, chiar dacă timpul care ţi-l fură astăzi o carte este infinit mai preţios decât acum 25-30 de ani. Sunt alte vremuri.
Am învăţat să scriu pe cărţile lui, dar am fost la un pas să uit de faptul că pe 21 noiembrie 1999 a plecat pe lumea cealaltă. Mi-am amintit din întâmplare pentru că vorbeam cu cineva despre pasiunile oamenilor, iar eu am constatat că în ultimii ani marea mea pasiune este scrisul, iar laptopul îmi este cel mai bun prieten. Stăm ore în şir împreună. Comparând nişte modele mai noi de laptopuri, mi-am amintit despre nea Vanea care scria undeva că nu s-a despărţit niciodată de maşina de dactilografiat mecanică, chiar şi după apariţia calculatoarelor. 
Acum e simplu. Scrii - ştergi - scrii - ştergi şi din nou scrii. Poţi să modifici oricând textul, să-ţi corectezi o greşeală. În primul an de facultate am prins şi eu obiectul Dactilografia. Doamna Silvia Grosu se pare că şi astăzi predă la facultate. Nu mai cred că acelaşi obiect :). Nu-mi plăcea deloc să "bat" la maşina de scris şi am anticipat că nu voi mai avea nevoie de ea. De altfel, în facultate, prin 1994-95 aveam mai multe obiecte depăşite de timp. De exemplu paginarea ziarelor se făcea de câţiva ani la calculator, iar noi învăţam cum se face paginarea pe hârtie, cu Romanciuc. Sau aceeaşi Dactilografie la maşina mecanică...
Lumea evoluiază. Noua generaţie vorbeşte doar de Apple. Tehnologia high touch a eclipsat HP-ul pe care îl purtam cu o mândrie nemărginită la CM2006. În doar 5 ani! Încerc să păşesc în rând cu evoluţia. E greu. Tot mai des trebuie să învăţăm din nou. Noi tehnologii. S-o luăm de la capăt. Dar uneori oboseşti. Nu mai vreau ipod. Vreau un HP ProBook atât de aproape de sufletul meu, precum maşina de dactilografiat de sufletul lui Ioan Chirilă, ca să scriu despre zilele şi nopţile mele pierdute pe stadioane. Abia aştept să vină Mondialul din Brazilia... 

Comentarii

  1. Avem un singur jurnalist sportiv veritabil in Basarabia. Urmasul lui Ioan Chirila, nascut la Ismail, in sudul Basarabiei, localitate care apartine in prezent Ucrainei. Imi pare rau ca restul sunt doar niste legionari rataciti in aceasta meserie sau intrusi aparuti din intamplare, care au alte scopuri decit jurnalismul sportiv. Am vazut ultimul material de pe Basarabia Sportiva. Oribil si strigator la cer! Cita prostie poate avea o papusa pusa in fata prompterului!
    Sandu, sa stii ca ai tot respectul meu!
    De la un coleg.

    RăspundețiȘtergere
  2. chirila e greu de egalat iar astazi vremurile sunt altele. o cronica de meci indiferent cat ar fi de buna nu bate un link cu rezumatul partidei. tehnologia minimalizeaza in unele cazuri anuleaza talentul

    RăspundețiȘtergere
  3. Unul din cei mai nari basarabeni din toate timpurile.

    M.

    RăspundețiȘtergere
  4. dar,ce sandu vrei sa te duci in brazilia, si ne mai scrii inca o carte?

    RăspundețiȘtergere
  5. anonim 11.16

    am vazut si eu articolul
    tare prosasta e Inesa asta,da in garduri,Sandu zile si tu ceva ca fac la greseli cind citesc stirile, mai ales oita asta birsana de-a lui voscoboinic,are apropae 2 ani de cind lucreaza la voi si tot citeste numele aiurea

    halal de asa prezentatoare

    pe Albisoara cu ea,acolo se descurca mai bine

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Taxele de participare în campionatul Moldovei la fotbal și achitarea arbitrajului

7 lucruri înainte de meciul secolului

Victoria istorică a Moldovei asupra Poloniei. Cum am văzut-o din tribune