Țara lui Ion

Să mă ierte Vitalie Dogaru pentru parafrazare... Vrei să știi cum a fost ziua de azi pentru mine? Atunci citește mai departe.

Mi-am programat să merg la Gala sportului organizată de MTS, dar n-am mai ajuns. Am intuit că voi fi cel puțin uimit de un șir de premii care vor fi (au fost) acordate de ministrul Cebanu, cel care a decis că pentru un asemenea eveniment trebuie să cheltuiești 2,4 milioane de lei!!!, cam de 5 ori mai mult decât a cheltuit FMF pentru ceva asemănător. Pentru mine nu e clar cum e posibil să cheltuiești atâția bani??!! Numai că dacă nu știi cum se fac banii, de ce să nu-i arunci aiurea în stânga și-n dreapta, doar nu sunt ai tăi, sunt bani publici, inclusiv din buzunarul meu. Apropo, Nicolae Buceațchi care nu mai activează în televiziune de ani buni a luat premiu de la MTS pentru cel mai bun comentator al anului!!! Cam așa s-au dat majoritatea premiilor de către ministrețul Ionică Cebanu. Să vină Țepeș înapoi! 

La Publika am comentat alături de multstimatul profesor Boris Boguș medaliile impresionant de multe aduse de sportivii noștri în acest an. Concluzia: ne bucurăm degeaba. Aceste medalii sunt rodul muncii individuale, a entuziasmului și a talentului unor personalități, și NU rezultatul unui program strategic de dezvoltare și implimentare a sportului în societate. Un astfel de program pur și simplu nu există în Moldova, iar asta înseamnă că cei de la Ministerul tineretului și sportului NU au niciun merit la obținerea acestor medalii, mai ales că bugetul pentru sport este infim - doar circa 8 milioane de lei anual, circa 500 de mii de euro, care împărțit la circa 50 de mii de sportivi (inclusiv copii) înregistrați în Moldova ar însemna cam câte 10 euro de căciulă pe an!!! Deci încă o dată: 8 milioane pe an pentru tot sportul și 2,4 milioane pentru o gală! Halal de așa minister!!!

Revenit acasă, am râs copios ”răsfoind” moldfootball.com, unde am găsit un nickname pe cât de haios, pe tot atât de sugestiv: алкодобрик !.. De altfel, am zis că voi publica mai des astfel de lucruri care vin de la simpli admiratori ai sportului, deseori mult mai inspirați decât jurnaliștii noștri sportivi. Înțeleg că toți ajungem uneori în criză de idei, mai ales în ultimii 2 ani, când parcă totul a fost dat peste cap. Numai că unii au încurcat complet jurnalismul cu linsul și, culmea!!!, asta le aduce simpatie, bani și recunoștință! Asta-i țara ta, Ioane!