marți, 30 aprilie 2013

Despre scandalul Țîcu - Manolachi. Opinie

Ministrul tineretului și sportului, Octavian Țîcu a cam încurcat niște lucruri în ultimele zile. Mai întâi duminică a jignit toți absolvenții de la USEFS, care și-au făcut studiile în perioada rectoratului lui Veaceslav Manolachi. Declarația de la Arena Publika precum că UFEFS n-a produs niciun specialist de valoare de când e Manolachi rector atentează la orgoliul multor specialiști buni, care s-au format la instituția în cauză în ultimii ani. Sigur, la fel ca și în alte universități au fost și de acei care merg paralel cu domeniul pe care ”l-au studiat”. Dar, nu poți să-i pui pe toți într-o oală și să-i faci pe toți proști. Nu ai dreptul, mai ales din postura de ministru al acestui domeniu. E jenant. 

A doua. Eu nu știu de ce Țîcu nu-l place pe Manolachi și nici nu mă interesează. Asta, însă, nu-i permite ministrului, în calitate de conducător suprem al sportului național, să declare război unui gen de sport strategic pentru Moldova, cum este judo. Nu poți opri finanțarea unui sport pentru că ție nu-ți place de președintele Federației. În plus, un ministru este plătit din bani publici ca să-și facă meseria corect, indiferent de preferințele personale. Atâta timp cât ești ministru Nu ai dreptul să spui că nu vei merge la nicio manifestație unde va fi prezent Manolachi, pentru că în calitate de funcționar public ești obligat să faci asta, chiar dacă ție nu-ți place de o persoană sau alta.

Aș fi vrut să trec peste acuzațiile ”Radio baba” gen ”Manolachi a luat bani pentru ca judocanii să plece în Emirate”. Iarăși, sunt nevoit să repet că un ministru n-are voie să opereze cu bârfe și presupuneri, făcând niște acuzații fără a avea probe, dovezi. Dar asta e Moldova. Probabil că trăim într-o perioadă când cel care strigă mai tare are și dreptate. Numai că în tot acest conflict am rămas dezgustat de reacțiile minstrului și am ajuns să-l compătimesc pe Manolachi. Automat, mi-am pus întrebarea de ce ministru n-a reacționat cel puțin la fel în cazul plecării Cristinei Iovu, o sportivă care a primit infinit mai mult de la stat decât cei 3 judocani? Și o sportivă cu un potențial mult peste cel a judocanilor.

La final aș vrea să accentuez că indiferent cine se face vinovat de plecarea celor mai buni sportivi din țară, acesta sau aceștia trebuie să plătească pentru asta. Nu mă interesează că e Manolachi, Țîcu, Casapu sau Juravschi. Responsabilii trebuiesc sancționați aspru. Iar MTS să se ocupe mai repede de elaborarea regulamentului sau a contractului prin care sportivii în care statul investește bani să nu poată pleca când vor ei, ci în anumite condiții foarte clar stipulate. Ca la fotbal. Să lase scandalurile și să facă ceva pentru sport, pentru că multă lume și-a pus speranțe mari în actualul ministru. 

Belardelli, omul care știe de ce se merită de investit în fotbal. Oficial la Rapid


miercuri, 24 aprilie 2013

Despre Barcelona, Steaua și Florin Costea

Tot ce am avut de spus despre Bayern - Barcelona 4-0 am scris pe pagina mea de facebook. Aș mai adăuga numai că, sincer, fiind fan al Realului, m-am bucurat pentru calificarea în finală a nemților în detrimentul catalanilor, chiar dacă săptămâna trecută, citind cartea Nicolae Simatoc, parcă îmi devenise simpatică Barcelona cu un basarabean în lot.

Imediat după rușinea pe care a trăit-o Barcelona aseară am intra pe gsp.ro să văd cum comentează meciul de la Munchen. Nimic interesant. În schimb am citit cu plăcere un material pe blogul lui Decebal Rădulescu, pe care îl recomand pentru steliștii din Moldova. În special m-a atins ultimul aliniat, în care Decebal scrie despre ”marea” posibilă achiziție pe care intenționează să o facă Gigel Becali de la Pandurii, Dan Nistor. Vă recomand să citiți ultimul aliniat mai jos, pentru că va urma, în context, o întâmplare aproape identică, cu un alt ”mega-pseudo” jucător născut talent murit perspectivă, Florin Costea.

”Cred ca Stoica Mihai are dreptate cel putin in cazul unuia dintre jucatorii pe care Gigi Becali i-a cerut insistent in ultima vreme. Adica sa nu-l fi adus la echipa. E vorba de fotbalistul Pandurilor, Dan Nistor. Intimplarea e reala si face proba caracterului acestui jucator. Baiatul e din Rucar, judetul Arges, din gura trecatorii Branului. La echipa din localitate mai sint doi frati cel putin la fel de buni ca Nistor, dar care n-au avut sansa lui. Sa fie vazuti de cineva. Ii cheama Jenaru. Tatal sau o ruda a lor l-a contactat pe Nistor: “ Dane, ne cunosti. Ii stii si tu pe baieti. Nu ne ajuti sa-i iei pe acolo. Sa-i promovam si pe ei. Sa afle lumea de ei.” Raspunsul lui Nistor a venit scurt si de foarte sus: “Unde a ajuns Dan Nistor nu va mai ajunge nici un rucarean” si i-a inchis telefonul. Aoleuuu! Unde ai ajuns, Danute? Vezi poate ajungi din nou la stinele din Piatra Craiului, daca nu-ti reevaluezi caracterul urgent. Daca se mai poate!”

Personal, nu mai vreau să aud de Nistor la Steaua. Și despre Costea cel mare, trecut pe la Steaua. Un caz real, de iarna trecută. Un prieten de-al meu din Chișinău l-a dus în probe la o echipă din Kazahstan. În Antalia. Costea a făcut un antrenament și a cerut să semneze contractul. Kazahii au zis să joace măcar un meci să vadă dacă mai poate. Una e pe DVD cu 5 ani în urmă și alta e pe teren, astăzi. Însă Costache a refuzat. S-a dus la hotel împreună cu prietenul meu și stând la masă, Costea îi zice: ”Lasă, mă, nu fi trist. Are și o latură pozitivă toată povestea asta. Te-ai mai gândit tu vreodată că vei sta la masă cu Florin Costea!”.

Fac și eu ca Decebal: Aoleuuuu! Dar cine, naiba, ești tu, mă, Florinele? Ai ros banca la Steaua și nu te mai ia nimeni decât echipele de la retrogradare. Și nici kazahii nu te luau. Asta ți-o spun cu toată seriozitatea. Și dacă Nistor încă mai are șansa să schimbe ceva, apoi Costea e pierdut. Plecând din cantonamentul kazahilor ”a uitat întâmplător” să întoarcă echipamentul de joc. Cred că se antrenează în el la Turnu Severin.

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Cel mai mare fotbalist basarabean din toate timpurile și-a trăit viața ca un film. A fost de 3 ori titular în El Clasico!

Toată viața a fugit de comuniști...

Legenda fotbalului românesc, basarabeanul Nicolae Simatoc a fost dependent de jocurile de noroc. Juca cărți, era un client constant al cluburilor de noapte, dar nu bea și nu fuma. Toți banii câștigați din fotbal i-a pierdut la poker.

Totodată a fost unul din cei mai mari fotbaliști ai lumii la mijlocul secolului trecut. A jucat cu numărul 10 pe tricou la FC Barcelona, cu care a câștigat titlul în Spania plus alte 4 trofee într-un singur an, record care a durat până în 2009. Este unicul moldovean care a jucat în El Clasico și a fost printre cei mai buni de pe teren chiar la debut, când Barcelona a surclasat Real Madrid cu 7-2. În total a adunat 3 El Clasico ca titular.


Născut la Grimăncăuți, județul Hotin, cu numele de Nicolae Șmatoc, într-o familie de țărani. În lumea fotbalului mai este cunoscut sub numele de Nicolae Simatoc, Miclos Szegedy și Nicholas Sims. Și-a schimbat numele pentru a se salva de trecut... Pentru ca comuniștii să-i piardă urma...

În teren era mijlocaș dreapta, deși avea peste 190 cm. Era foarte tehnic și un pasator excelent. 

A fost cel mai bun prieten al lui Ladislao Kubala, cel mai mare fotbalist al Barcelonei. Au venit împreună la catalani. În acea perioadă, în Spania, un club avea voie să aibă pe teren doar 3 stranieri. La debutul pentru Barca, Simatoc a marcat un gol și a dat 3 pase decisive, 8-2 cu Sosiedad.

A făcut școala de antrenori la Madrid împreuna cu Di Stefano și Kubala. 

La mijlocul anilor 60 și-a deschis propriul cazino în Australia, la Sydney.

Cartea ”Nicolae Simatoc - Legenda unui fotbalist basarabean. De la Ripensia la FC Barcelona”, scrisă de Octavian Țîcu și Boris Boguș, am citit-o în 2 seri. Este, probabil, cea mai bună carte de sport editată în Moldova. 

Lansarea cărții va avea loc astăzi, la Biblioteca Națională.

vineri, 19 aprilie 2013

Chișinăul este gazda Campionatului European de taekwon-do

Cupa Vointa - Sportivii din Republica Moldova ocupă podiumul

Ciclistul Andrei Covalciuc, în vîrsta de 18 de ani, originar din Tiraspol, s-a clasat pe locul 1  î n cadrul concursului din Calendarul Federatiei Române de Ciclism “Cupa Voinţa” ( http://www.frciclism.ro/ ), rezervat juniorilor şi cadeţilor, care s-a desfăşurat astăzi la Cluj-Napoca (România).
Un alt ciclist moldovean, Vladimir Ciudin din Chişinău s-a clasat pe locul 2 la o diferenţă de 1 min. 42 sec. faţa de colegul sau de echipă.

La cadeţi pe locul 1 s-a clasat Liviu Geamană (foto) în vîrstă de 15 ani, originar din s. Sofia, Hînceşti, legitimat la clubul G.S.Mendelspeck (Italia).

Rezultate oficiale:
http://www.frciclism.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=307&Itemid=8&phpMyAdmin=873d97fedc734efc7ad46ddef432a99dcom
Concursul de la Cluj-Napoca este prima provocare a reprezentativei noastre de junior şi cadeţi din acest sezon. Anterior, lotul naţionalde ciclism (17 persoane) a avut parte de un cantonament de pregătire de 15 zile organizat de Federaţia de ciclism din Republica Moldova şi unul de 20 zile finanţat de MTS.

Echipa Republicii Moldova în numar de 7 sportivi participă la concursul de la Cluj-Napoca din contul mijloacelor financiare alocate de MTS şi parţial de Federaţia de ciclism din Republica Moldova.

În următoarele 3 zile (19-21.04.2013) cicliştii noştri vor participa la un alt concurs desfăşurat la Cluj-Napoca – Cupa Federaţiei Române de Ciclism.

duminică, 14 aprilie 2013

Exemplu de entuziasm. Academia e varză

Am fost ieri la Orhei, la meciul Costuleni - Academia. Am rămas surprins de felul cum au dominat jucătorii lui Popescu timp de 70 de minute o echipă alcătuită pe jumătate din fotbaliști de națională. Suvorov, Dedov, Ciupercă, Pătraș (intrat după pauză) - toți numai fițe - s-au chinuit individual să facă ceva contra unei echipe care pe alocuri a impresionat. Păcat că jucătorii de la Costuleni s-au speriat de felul în care își domină adversarul și spre final s-au retras nejustificat în propriul careu, iar Academia a profitat și a egalat după o eroare de portar. Cert este că Academia nu mai are echipă după ce a cooptat în lot toate vedetele mioritice rămase fără club. Păcat, pentru că în tur chiar am crezut la un moment dat că studenții vor lupta pentru un loc în cupele europene. Acum însă nu se mai pune problema.

Câteva cuvinte despre stadionul din Orhei. Calitatea gazonului cred că este mai bună decât pe Zimbru. Sau cel puțin e la același nivel. Puțini cunosc că asta se datorează directorului arenei din Orhei, Sergiu Lisnic. Dacă fiecare om din fotbalul nostru ar munci cu atâta ardoare și entuziasm cum o face directorul stadionului din Orhei am avea un altfel de fotbal de primăvară, unul mult mai bun. Luați exeplu.

vineri, 12 aprilie 2013

Sheriff a luat din nou bătaie la Tiraspol! Pe cine vedem în finala Champions League

Doar 2 idei pe scurt. Prima despre semifinalele Champions League, iar a doua despre victoria lui Milsami în fața Sheriffului.

Ziceam de mai mult timp, în contextul Ligii Campionilor din acest sezon, că Real Madrid poate fi învinsă doar de Bayern Munchen (sau Borussia Dortmund). Barcelona poate fi învinsă doar de Real Madrid, iar Bayern Munchen poate fi eliminată doar de Barcelona. Sper că nu v-am amețit. Ei bine, în acest an e posibil să avem în premieră o finală 100% germană sau pentru a doua oară o finală spaniolă. Dar am putea avea și o finală germano-spaniolă. De exemplu, personal prevăd o finală dintre Real Madrid și Bayern Munchen. Totuși, majoritatea cred că își doresc în finala Champions League super-duelul Real Madrid - Barcelona. Anul trecut n-a fost posibil, după ce ambii granzi spanioli au ajuns în semifinale. De ce să nu se întâmple în acest an?..

Milsami a mai învins o dată Sherifful în campionat, cu 2-1, chiar la Tiraspol, după ce în toamnă a surclasat campioana Moldovei cu 3-0 la Orhei. O mare surpriză produsă de Milsami și a 2-a înfrângere consecutivă în campionat suferită de tiraspoleni. Sheriff a câștigat un singur punct în ultimele 3 etape de campionat, dar nu mai poate fi ajunsă din urmă din cauza incapacității celorlalte cluburi din Divizia Națională. Jucătorii Daciei abia s-au adunat astăzi pentru meciul cu FC Tiraspol din lipsă de finanțare, iar restul echipelor sunt departe în clasament.

joi, 11 aprilie 2013

Diferența dintre Jose Mourinho și un antrenor moldovean

Citește o poveste emoționantă, exemplu de omenie (ceea ce rar întâlnești la noul moldovean), publicată astăzi de gsp.ro. Mi-am amintit de susținerea pe care i-am acordat-o acum 10 ani unui antrenor moldovean, șomer la acea vreme, dar care acum este milionar în dolari. 

Cu 10 ani în urmă am insistat pe lângă un impresar ca anume el să meargă secund la un club mare, cu care avea să cunoască adevăratele plăceri ale fotbalului, dar și ale vieții. Numai că după ce a ajuns acolo, sus, moldoveanul a uitat de cel care l-a ajutat cândva. Nici bună ziua, nici pup-mă-n-cur, nici măcar la telefon nu răspunde. Vezi mai jos diferența dintre un moldovean și un OM, pe nume Jose Mourinho, care a fost și el pe timpuri secund și translator a lui Bobby Robson, la FC Barcelona. 

”Antrenorul lui Real Madrid, Jose Mourinho, este protagonistul unei întîmplări deosebite, publicate într-un articol din revista Sports Illustrated.

Abel Rodriguez, un mexican de 41 de ani, a povestit pentru revista americană cum l-a ajutat Mourinho să trăiască din interior experienţa Champions League alături de spanioli, deşi nu avea nici o obligaţie în acest sens.

Şapte veri a muncit gratis pentru Real
Totul a început cînd Abel Rodriguez s-a oferit să lucreze la UCLA, Universitatea din California, Los Angeles, ca magazioner, pe perioada turneelor americane ale formaţiei blanco, timp de şapte ani. Gratis! Inspirat de perioada petrecută alături de Ronaldo şi compania, Rodriguez a dorit neapărat să vadă un El Clasico pe viu, în Spania, o dată cu începerea sezonului. L-a ales pe cel de pe 2 martie anul acesta şi astfel s-a deplasat pentru prima oară în Europa. Rodriguez nu avea datele de contact ale nici unui angajat al lui Real Madrid, cu atît mai puţin ale antrenorului Jose Mourinho, astfel că nu a putut apela la aceştia pentru bilete sau alte facilităţi.

La Madrid, fără rezervare sau bilet de meci!

A ajuns la Madrid, mergînd direct la locul de antrenament al lui Real, Valdebebas. Nu avea nici măcar bilet la meci sau rezervare la hotel. Forţele de ordine l-au împiedicat să intre în baza sportivă, aşa că a rămas în afara complexului, aşezîndu-se pe jos şi încercînd să găsească o soluţie. Ninsese şi era foarte frig. A stat acolo 5 ore pînă cînd Mourinho a părăsit Valdebebas, în maşina secundului Rui Faria. "Nu-mi venea să cred cînd l-am văzut pe Abel pe marginea drumului", povesteşte portughezul. "Amigo, ce faci aici?", l-am întrebat. "Am venit la voi, dar nu m-au lăsat să intru, aş vrea să merg şi la meci. Speram că mă veţi putea ajuta să văd primul El Clasico din viaţa mea. Dacă nu puteam lua bilet, m-aş fi întors acasă", i-a spus Rodriguez.

Cazat la patru stele all inclusive
Mourinho n-a stat pe gînduri şi i-a făcut personal o rezervare la hotelul de patru stele unde Real Madrid stă înainte de meciuri, în regim all inclusive. Şi-a sunat apoi un asistent şi i-a transmis să-i facă rost de bilet lui Abel. Era seara dinaintea El Clasico, iar mexicanul a fost invitat să ia cina cu Mourinho şi apropiaţii săi. Real Madrid urma să plece după meci la Manchester, pentru duelul din Ligă. Rodriguez îşi făcea planuri de a reveni în SUA.

Mourinho n-a fost însă de acord: "În nici un caz, mergi cu noi la Manchester! Ne-ai ajutat iar acum te voi ajuta eu să-ţi împlineşti visul. Vei trăi experienţa Champions League din interior, alături de noi! Voi plăti eu tot". În acest moment, scrie în articolul din Sports Illustrated, Rodriguez a început să plîngă. "Cînd eşti cu mine în Europa, nu plăteşti pentru absolut nimic!", a insistat Mou.

Cadouri unice
La meci, conaţionalul său, Chicharito Hernandez, i-a făcut cadou un tricou de joc, la ideea aceluiaşi Mourinho, care vorbise dinainte cu fotbalistul mexican al lui United. A mai primit şi tricourile lui Kaka, Ozil şi Essien, ghetele lui Kaka şi una din mingile partidei!

"M-au tratat ca parte din echipă, mi-au oferit o poveste pe care le-o voi spune nepoţilor", spune Rodriguez, etern recunoscător lui Mourinho. "El ne-a ajutat mult în SUA, fără bani, aşa că măcar atît puteam face pentru el", a explicat antrenorul portughez al lui Real Madrid gestul făcut faţă de magazioner.” (sursa: gsp.ro)

miercuri, 10 aprilie 2013

Pentru proști?: ”...mai presus de toate a fost și este viitorul european al Republicii Moldova”

Sunt sătul de promisiunile guvernanților și de expresia mucegăită ”viitorul european al Republicii Moldova”. Lăsați vrajeala și faceți ceva pentru oamenii acestei țări, nu doar pentru voi. Lumea vrea un prezent care să ofere siguranță, cu un salariu măcar pe jumătate european, cu o pensie omenească, cu facturi decente și drumuri fără gropi. Lăsați-ne cu viitorul ăsta european, că nu mai trebuiește la nimeni. Oricum jumătate din populația acestei țări este plecată peste hotare și nu mai vrea nimeni să revină în această gaură. Iar jumătate din cealaltă jumătate are cetățenie română și se pișă pe viitorul vostru european.

Viitor european plin de datorii externe, viitor european ca al Ciprului sau al Greciei, când nu vom fi capabili să plătim datoriile din care voi ați ajuns în topul miliardarilor. Viitor european al vostru, pentru că v-ați umplut conturile elvețiene și deja v-ați trimis famiile acolo, ca să le urmați în viitorul vostru european, lăsând în spate o țară și niște oameni nenorociți de sărăcie. Să vă stea în gât!

Redirecționare spre auto. Noul Toyota RAV 4

Mai multe detalii AICI:




luni, 8 aprilie 2013

De la Teatrul Viselor la borțile lui Șalaru, via Tiraspol

Abia s-a încheiat derbyul Manchester United - Manchester City (1-2). Ce mai contează cine a câștigat... Am ținut cu City, deși victoria de azi nu-i mai ajută la nimic, United e campioană. Oricum City joacă mai frumos, mai latin, mai pe placul nostru, celor de mai la sud. Mancini a făcut o Barcelona în miniatură la Manchester. Cu Silva, Aguero, Nasri și Tevez, dar și cu Toure adus chiar de la catalani. Revenind pe stadionul ”Teatrul viselor” (ce denumire! ca-n povești, dar ”Old Trafford” chiar este o poveste), ce atmosferă fantastică! Ce public senzațional! Ce fotolii la băncile de rezervă! Ce filmare, ce regie! Parcă sunt de pe altă planetă, dintr-o lume inventată, văzută de noi doar în filme și la televizor. Nu mai contează că cele 2 concitadine n-au jucat nimic azi. Spectacolul a fost la el acasă. 

Revenind la drumurile noastre ca după război (să le stea în gât lui Chirtoacă, Șalaru și celorlalți care ne papă banii noștri care-i plătim pentru drum), spuneam că revin fără să bag două degete în gură, pentru că doar gândul la țara mea natală îmi provoacă greață... e normal? Sincer mi se taie inspirația și toate celelalte când știu că nu am ce scrie pozitiv despre tot ce se întâmplă în Moldova. Tot ce se face aici este într-atât de artificial și fals, încât nu pot să asociez cu nimic altceva decât cu 2 degete băgate în gură. Dar tot absolut. Începând de la televiziunile noastre de amatori și terminând cu fotbalul de căcat. 

Ce mai contează blatul dintre Sheriff și FC Tiraspol, de parcă ar fi fost primul sau ultimul? Toate echipele au făcut, fac și vor face blaturi. Mai mult mă îngrijorează faptul că la anul nu vor mai rămâne echipe în Divizia Națională. Dacia e pe ducă. Șișhanov nu le mai dă banii cât lumea, iar jucătorii vor pleca liberi la vară. Iskra e ca și desființată. Livădaru n-are bani, iar uzina din Râbnița a renunțat demult, așa că, echipa e a nimănui. Rapidul e în ceață. Italianul Belardelli umblă cu mâța în sac, iar Ostap nu mai vrea să arunce bani aiurea și nici nu-l mai lasă nevasta. Speranța joacă din plăcere. Otaci tot kolhoz a rămas, la fel ca borțile lui Șalaru. Și dacă le luăm pe rând așa, rămânem la urmă cu 2 echipe care sunt asigurate din toate punctele de vedere: Sheriff și FC Tiraspol. Fără ele fotbalul nostru mare ar fi ca un campionat al raionului.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Ce a însemnat pentru mine Publika TV

Scriem istoria împreună - 6 aprilie 2010
Publika TV împlinește astăzi 3 ani de la lansare. Pe 6 aprilie 2010, la ora 19.00 am ieșit în emisie cu primul jurnal, un fel de prezentare, la care au asistat câteva sute de telespectatori pe viu, în hala Publika, invitați speciali, cei mai reprezentativi oameni din diferite domenii. Am avut și eu o introducere atunci de câteva fraze, plus 2 invitați la cadru: ministrul MTS Ion Cebanu și atleta Zalina Marghiev... Programul complet a început însă a doua zi de dimineață, pe 7 aprilie, iar odată cu el a demarat și acel ritm nebun de muncă la știri, un program la care lucrau 400 de oameni! 

Însă până să ajungem la 7 aprilie au fost 5 luni de muncă infernală, ”la perete”. A fost mai greu decât atunci când am ajuns să muncim ”pe sticlă”. La 9 dimineața începea munca, iar la 9 seara plecam acasă. Cel puțin așa era la sport, unde am avut ocazia să fac preselecția echipei. Și cred că am ales corect. Pentru că acei copii pe care i-am selectat din diferite locuri, chiar și de pe băncile liceului (!!!) creșteau într-o zi cât alții într-un an, astfel încât, în momentul lansării, Departamentul Sport era pregătit 100%. (Cât de mult ne-au ajutat acele circa 30 de povești din ”pușculiță”!)

Au fost 3 ani frumoși, care vor rămâne mereu în inima mea. Totuși Publika e Publika :). Cine a văzut măcar o dată, știe ce spun. Sigur, până să ajung aici au mai fost și alte posturi TV, mai ales primul la care am activat, cel cu care am câștigat campionatul Moldovei în 1999 :). Însă Publika e o altă treaptă, alt nivel. Publika e Champions League. Cam așa, dacă adaptez textul la fotbal :).

Și în final, ce a însemnat Publika pentru mine: 
- selectarea și instruirea unui grup de tineri, care au format echipa sport Publika TV. Majoritatea dintre ei activează până astăzi. Este cea mai longevivă echipă de la Publika! Olea Fedosenco, Ina Voscoboinic, Manolo Amarandei, Vitalie ”Bafana” Maistru, Dumitru ”Mitică” Stoianov, Ion David. Toți sunt de la început. - talkshow-ul Arena, care apare în fiecare duminică seara, de la ora 10 și un pic, unde am avut invitați de marcă, cei mai importanți oameni de sport din Moldova și mulți de peste hotare. Ladislaw Boloni, Gabi Balint, Igor Dobrovolski, etc. 
- proiectul Mondial cu Sandu Grecu - studio în direct, seară de seară, în timpul Campionatului Mondial de fotbal 2010.
- transmisiunea meciurilor de fotbal, în calitate Champions League, ceea ce nu s-a mai făcut în Moldova până la Publika. Avem în palmares un meci de Europa League, o finală de Cupa Moldovei și 2 Supercupe! 
- campanii de promovare a evenimentelor sportive, cum ar fi meciurile echipei naționale, în colaborare cu FMF, dar și alte asociații sau federații sportive. 
- ediții speciale cu ocazia diferitor evenimente sportive, ceea ce a însemnat o premieră pentru Moldova. 

Pentru mine Publika într-adevăr a însemnat mai mult decât televiziune. La mulți ani, Publika TV!

joi, 4 aprilie 2013

Află cine este noul director al echipelor naționale de fotbal

Dragoș Hîncu este noul director al echipelor naționale de fotbal. De fapt este o nouă funcție la Federația de fotbal în care a fost numit fostul vicepreședinte de la Milsami Orhei. Este a doua numire importantă de la FMF, după cea a lui Ion Testemițanu. 

Astfel, Pavel Ciobanu pune în aplicație promisiunile electorale de iarna trecută. Atunci, șeful fotbalului a declarat că după alegerile din februarie va aduce la FMF mai multe nume noi, capabile să schimbe în bine fața forului de la Chișinău.

Practic cei 2, Hîncu și Testemițanu vor lucra împreună, pentru că și Testi este vicepreședinte, responsabil de echipele naționale. Dragoș însă se va ocupa nemijlocit de partea administrativă, în timp ce Testemițanu se va axa preponderent pe partea sportivă. 

Dragoș Hîncu s-a născut pe 13 aprilie 1978. A activat în calitate de conducător la 3 cluburi din Divizia Națională: Unisport Auto (1999-2001), Dacia Chișinău (2005-2007) și Milsami Orhei (2010-2012). În perioada 2003-2005 a fost Consulul Moldovei în Germania. 

Aceasta este o informație EXCLUSIVĂ.

În Antalia, la antrenamentul echipei Milsami Orhei, ianuarie 2011

miercuri, 3 aprilie 2013

Despre labe muzicale

Cine poate să-mi explice de ce Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să plătească peste 500 de mii de lei pentru participarea delegației moldovenești la Eurovision? De ce nu plătește Ministerul Culturii sau Teleradio Moldova? Apropo, bugetul Teleradio este egal cu Bugetul MTS, puțin peste 90 de milioane de lei. Dar ăsta deja e un alt subiect, la care probabil că voi reveni, pentru că aici e și mai multă ceață: de ce naiba plătim noi, contribuabilii, cheltuielile de 90 de milioane de lei unui post tv de o calitate dubioasă? Ce, puține televiziuni avem sau ce? Ne mai trebuie și o parodie la acestea? Pe care mai dăm și un tren cu bani...

Revenind la subiectul cu Eurovisionul și banii alocați acestui eveniment, care, cum să vă spun, este un fel de turneu internațional de juniori, dacă să-l raportăm la fotbal. Nici măcar preliminarii. Departe de profesionism. Bine, mai vine câte un rătăcit care e ieșit din circuit. În rest, copii dornici de afirmare. Iar noi aruncăm cu banii. Bani publici ca să meargă la distracție un grup de intruși de la TRM, care și așa crapă banii statului, adică ai mei, fără nicio explicație plus câțiva lăbari de note și răzători de proiecte europene de la Guvern. Toți pe banii oamenilor, care au ajuns să lucreze fără salarii datorită conducerii noastre ilustre (tot salariul pleacă pe serviciile comunale).

marți, 2 aprilie 2013

Stoichiță demis de Dobrovolski

Decizie logică a conducerii echipei Sheriff Tiraspol de a-l demite pe Mihai Stoichiță, în condițiile în care campioana Moldovei nu și-a îmbunătățit jocul de la venirea românului ci, din contră, joacă tot mai prost. Ultima picătură a fost derbyul cu Dacia de la Tiraspol, în care oaspeții, neplătiți de luni bune, au făcut instrucție cu echipa care dispune de departe de cele mai bune condiții din țară. 

Altceva mă miră, dar mai mult mă impresionează. Și anume faptul cum Igor Dobrovolski reușește să mobilizeze o echipă cu un picior în prăpastie, rămasă fără o parte din jucătorii titulari, fără bani și fără patron. Oare ce minuni ar fi făcut dacă era antrenor la Sheriff, cu condițiile de acolo...

Nu știu prin ce i-a impresionat Dobrovolski pe jucătorii Daciei că aceștia au venit cu toată componența la el acasă și l-au implorat să nu plece măcar până la finalul sezonului? Și el s-a întors...

Deși lumea spune că pe Dobrovolski l-ar mai ține în Moldova doar tentația de a reveni pe banca naționalei, eu zic că mai există o tentație. A doua ar fi Sheriff.