De la Teatrul Viselor la borțile lui Șalaru, via Tiraspol

Abia s-a încheiat derbyul Manchester United - Manchester City (1-2). Ce mai contează cine a câștigat... Am ținut cu City, deși victoria de azi nu-i mai ajută la nimic, United e campioană. Oricum City joacă mai frumos, mai latin, mai pe placul nostru, celor de mai la sud. Mancini a făcut o Barcelona în miniatură la Manchester. Cu Silva, Aguero, Nasri și Tevez, dar și cu Toure adus chiar de la catalani. Revenind pe stadionul ”Teatrul viselor” (ce denumire! ca-n povești, dar ”Old Trafford” chiar este o poveste), ce atmosferă fantastică! Ce public senzațional! Ce fotolii la băncile de rezervă! Ce filmare, ce regie! Parcă sunt de pe altă planetă, dintr-o lume inventată, văzută de noi doar în filme și la televizor. Nu mai contează că cele 2 concitadine n-au jucat nimic azi. Spectacolul a fost la el acasă. 

Revenind la drumurile noastre ca după război (să le stea în gât lui Chirtoacă, Șalaru și celorlalți care ne papă banii noștri care-i plătim pentru drum), spuneam că revin fără să bag două degete în gură, pentru că doar gândul la țara mea natală îmi provoacă greață... e normal? Sincer mi se taie inspirația și toate celelalte când știu că nu am ce scrie pozitiv despre tot ce se întâmplă în Moldova. Tot ce se face aici este într-atât de artificial și fals, încât nu pot să asociez cu nimic altceva decât cu 2 degete băgate în gură. Dar tot absolut. Începând de la televiziunile noastre de amatori și terminând cu fotbalul de căcat. 

Ce mai contează blatul dintre Sheriff și FC Tiraspol, de parcă ar fi fost primul sau ultimul? Toate echipele au făcut, fac și vor face blaturi. Mai mult mă îngrijorează faptul că la anul nu vor mai rămâne echipe în Divizia Națională. Dacia e pe ducă. Șișhanov nu le mai dă banii cât lumea, iar jucătorii vor pleca liberi la vară. Iskra e ca și desființată. Livădaru n-are bani, iar uzina din Râbnița a renunțat demult, așa că, echipa e a nimănui. Rapidul e în ceață. Italianul Belardelli umblă cu mâța în sac, iar Ostap nu mai vrea să arunce bani aiurea și nici nu-l mai lasă nevasta. Speranța joacă din plăcere. Otaci tot kolhoz a rămas, la fel ca borțile lui Șalaru. Și dacă le luăm pe rând așa, rămânem la urmă cu 2 echipe care sunt asigurate din toate punctele de vedere: Sheriff și FC Tiraspol. Fără ele fotbalul nostru mare ar fi ca un campionat al raionului.