marți, 16 decembrie 2014

Revoluție într-un sport cu tradiții

În această seară a fost făcut un pas important în reanimarea unuia dintre sporturile cu tradiții din Moldova. Am anunțat anterior aici, pe blog, că Federația de Polo pe Apă intenționează să renască echipa națională, care era alcătuită în ultimii 15-20 de ani din veterani ai sportului, cei care practicau acest sport la nivel de performanță încă în perioada sovietică.

Ei bine, în aceată seară președintele Federației de Polo pe Apă, Lilian Carp a anunțat oficial că le mulțumește celor care au ținut polo pe apă pe linia de plutire, dar a venit timpul schimbărilor. Prima dintre acestea este formarea noii echipe naționale, care va fi compusă din jucători tineri, discipoli ai școlii specializate de polo pe apă. 

Lilian Carp: ”Știu că la începuput va fi foarte greu, pentru că acești tineri vor trebui să concureze cu bărbați cu experiență. Sunt conștient că 2-3 ani vom fi outsideri în toate turneele. În schimb peste câțiva ani vom avea o echipă competitivă, cu care vom putea ataca cele mai serioase obiective, inclusiv calificarea la Jocurile Olimpice.” Până în prezent Moldova nu s-a calificat niciodată la Olimpiadă într-o probă de sport pe echipe. 

Candidații pentru lotul național de polo pe apă au primit legitimații de ”Maestru al sportului” și ”Candidat în maeștri ai sportului”.












vineri, 12 decembrie 2014

Vrei să joci fotbal în Kazahstan? Atunci trebuie să știi asta

Mulți dintre fotbaliștii moldoveni visează să ajungă să prindă un contract în Kazahstan. Iată câteva curiozități despre fotbalul kazah pentru cei care vor să ajungă acolo doar pentru a câștiga un ban.

1. În Kazahstan mulți își numesc copiii Kayrat, în cinstea celui mai iubit club de fotbal de la ei, ”Kayrat” Alma-Ata. Cuvântul ”Kayrat” înseamnă putere, forță, energie.

2. Fotbalul din Kazahstan este finanțat de stat. Mai bine zis de autoritățile locale. Iar la fiecare final de an, conducătorii de regiuni prezintă raportul activității cluburilor de fotbal președintelui țării, Nursultan Nazarbaev.

3. Nepotul lui Nazarbaev, Aisultan este căsătorit cu fiica președintelui echipei Kayrat Alma-Ata, Kayrat Boranbaev. Tinereii locuiesc la Londra.

4. Omul din umbră care face majoritatea combinațiilor în fotbalul kazah se numește Saian Hamitjanov. Fostă autoritate criminală, acesta a ocupat și funcția de secretar general al Federației de fotbal din Kazahstan până acum un an. El instalează antrenori la echipe și tot el decide în culise cine devine campioană sau cine retrogradează, fiins persoana de încrede al președintelui Federației de fotbal din Kazahstan, Adilbek Djaksibekov. 

5. Președintele Federației de fotbal din Kazahstan, Adilbek Djaksibekov este ministrul apărării din Kazahstan și secretar de Stat al Republicii Kazahstan. Tot el este și akim (primar) al capitalei Astana. 

6. Nu toți fotbaliștii visează la banii kazahilor. Recent, capitanul naționalei Letoniei, Kaspars Gorkšs a refuzat o ofertă impunătoare de la echipa Ordobasî, deși se află în căutare de club. 

7. Salariile în prima ligă valorică din Kazahstan variază între 4 și 50 de mii de euro pe lună. Majoritatea cluburilor preferă să semneze contracte cu jucătorii doar pe o perioadă un an oficial, dar de fapt se înțeleg pentru 10 luni. În cazul în care jucătorul nu confirmă, clubul nu-i mai dă banii pentru ultimele 2 luni ale anului, care sunt, de fapt, vacanța.   

miercuri, 10 decembrie 2014

De ce Ciornîi vrea să scape de Zimbru

Așadar, Zimbru nu se mai retrage din campionat. Igor Oprea a declarat pentru Publika TV că tot ce a spus după meciul cu Dacia a fost ”la nervi” și că Zimbru va continua parcursul în Divizia Națională. 

Era de așteptat această decizie finală, pentru că e greu de crezut că atât Federația, cât și alte persoane influiente de pe lângă Nicolae Ciornîi ar fi acceptat dispariția clubului fanion al țării atât de simplu. 

Totuși, cei care s-au bucurat de ”răzgândirea” Zimbrului ar trebui să știe și alte amănunte ale ”retragerii” de duminică seara. Care sunt acestea?

Nicola Ciornîi (zimbru.md)
Prima ar fi probleme financiare cu care se confruntă patronul echipei. Ciornîi nu mai lucrează la Luk Oil și nu mai are banii de altă dată, chiar dacă el ne spune în fiecare interviu că are nu știu ce afaceri în agricultură. Toți știm cât de profitabilă este agricultura moldovenească. Ultimele mișcări de la Zimbru confirmă acest lucru: antrenorul demis și rezilierea contractelor cu cei mai buni jucători, planuri de viitor legate doar de școala proprie de fotbal.

A doua ar fi faptul că Ciornîi nu l-a agreat niciodată pe Pavel Ciobanu la conducerea FMF și n-ar fi împotrivă să-i strice acestuia reputația, mai ales în acest sezon, când deja 2 echipe s-au retras din campionat. Dacă s-ar fi retras și Zimbru atunci am fi asistat la un scandal monstru. Nu exclud faptul că finanțatorul Zimbrului a luat în calcul retragerea înainte de meciul cu Dacia și anume pentru a destabiliza situația din fotbalul moldovenesc.

Trei. Potrivit unor surse (pe care eu nu le cred, dar care insistă cu varianta lor) Ciornîi intenționează să retragă totuși Zimbru din campionatul Moldovei și să înscrie echipa în campionatul României. Dar asta ar urma să se întâmple abia la finalul sezonului, înainte de alegerile locale, când patronul Zimbrului intenționează să candideze la funcția de primar al Chișinăului. Prin această mutare Ciornîi speră să atragă de partea sa electoratul pro-român din capitală. Știți cum, lozinci de genul ”Aducem Steaua la Chișinău”, etc.

Și 4. Ciornîi pur și simplu a pierdut interesul pentru fotbal și vrea să scape de echipă, care a devenit o povară pentru el. În acest sens vin și discuțiile cu Șișhanov pentru a ceda definitiv clubul.

luni, 8 decembrie 2014

Ce combinație pregătește Adlan

foto: Vip Magazin
Am zis că nu mai pomenesc numele acestui personaj aici, pe blog, dar tipul tot mă provoacă, tot încearcă să mă agațe. Azi seara chiar m-a pufnit râsul când am găsit pe saitul lui Chiseliov, partenerul lui de Cooperativă, un interviu în care Șișhanov neagă cu vehemență că ar fi discutat recent cu cei de la Zimbru posibilitatea de a prelua din nou echipa.

”Комментирую это как бред. Человек, написавший, что я снова буду финансировать "Зимбру", является, мягко говоря,  неинформированным.
Я не знаю, откуда Греку черпает свою информацию. Если это написал именно он, то в этой новости вообще нет ничего удивительного. Греку сначала был известным журналистом, потом стал футбольным функционером, и где он сейчас?”, spune creatorul Cooperativei fotbalului moldovenesc pe saitul sports.md.

Faptul că Șișhanov a mințit o mulțime de oameni nu-i un secret. Salarii neplătite la foștii angajați, fotbaliști, antrenori - pare să nu-l afecteze. Cum nu l-a afectat, probabil, nici circul pe care l-a făcut în campionatul de fotbal al Moldovei. A declarat că pariază 2 milioane de euro că o face pe Zimbru campioană și n-a ajuns nici în primii 3. A fost patron la Dacia, apoi co-poprietar la Zimbru, iar acum unde e el?

Iar acum, în calitate ”oficială” de suporter al Daciei, el pregătește altă combinație. Din ultimele noutăți, cu retragerea echipelor, probabil că înțelegeți cât de sus țintește?... Sau poate nici cu Costuleniul n-a avut nicio treabă?

Faptul că a negociat cu cei de la Zimbru este veridic 100%. Ba mai mult, negocierile încă nu s-au încheiat. Că nu recunoaște este ceva normal la el. Cei care au fost azi la derbyul Zimbru - Dacia au auzit ce frumos îi cânta galeria Zimbrului: ”Adlan.... la-la-la-la”, ca în cântecul despre Putin. Asta cânta galeria, nu eu. 

Iar negocierile s-au împotmolit din cauză că Șișhanov ar avea datorii istorice la Ciornîi pentru arenda bazei, 400 de mii de dolari. Anume atât cer cei de la Zimbru înainte de a continua discuțiile despre o noua cedare a echipei. Plus TVA 80 de mii de dolari. Șișhanov, bineînțeles, nu recunoaște datoria. La fel cum nu recunoaște nici faptul că ar purta discuții cu Zimbru.

N-am vrut să scriu despre toate acestea, însă omul m-a silit să o fac prin declarațiile lui arogante. La final vreau să spun doar atât: dacă ajunge acest personaj la Federație s-a terminat cu fotbalul moldovenesc. Definitiv. 

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Vezi cine sunt cei mai buni sportivi moldoveni în 2014

Ion Gheorghiu și Dumitru Capmari
Mereu am spus că alcătuirea topurilor la final de an este o chestiune subiectivă ce ține de criterii individuale. Fiecare cu valorile lui. Cu atât mai mult când vine vorba de a compara sportivi care practică diferite genuri de sport. Pe toți n-ai să-i pui pe primul loc. Nici măcar în primii 10 nu încap unii care ar merita. 

Topul de mai jos este versiunea mea a celor mai buni sportivi, antrenor și echipe în anul 2014.

  
CEI MAI BUNI  SPORTIVI

1. Dumitru CAPMARI (campion Mondial si European la pankration, FILA)
2. Pavel POCATILOV (campion Mondial si European la pankration, FILA)
3. Stepan DIMITROV (campion European la taekwondo WTF)
4. Mihai Sava (locul III la campionatul Mondial de lupte libere)
5. Victor Ciobanu (locul II la campionatul European de lupte greco-romane)
6. Artur Ioniță (primul fotbalist moldovean din Serie A, fotbal)
7. Radu Albot (tenis, liderul echipei de Cupa Davis)
8. Natalia Budu (locul III la campionatul European de lupte feminine)
9. Nicolae Ceban (locul III la campionatul European de lupte libere)
9. Andrei Perpeliță (locul III la campionatul European de lupte libere)
10. Serghei Marghiev (campion al Țărilor Balcanice la aruncarea ciocanului, atletism)


                     CEL MAI BUN TÂNĂR SPORTIV  

  1. Andrian Mardare (atletism)
  2. Serghei Tarnovschi (caiac-canoe)
  3. Dumitru Ceacustă (lupte libere)
                               
     CEI MAI BUNI ANTRENORI

1. Ion Gheorghiu (pankration FILA, MMA)
2. Ruslan Bodișteanu - Nicolae Oriol (lupte libere)
3. Mircea Bețian - Vladislav Mazur (taekwondo WTF)

    
 CELE MAI BUNE ECHIPE

1. Selecționata de Cupa Davis
2. Naționala de rugby
3. FC Zimbru
 

vineri, 28 noiembrie 2014

Divizia Națională. Cei mai buni pe posturi

Astăzi aflați cum văd eu cei mai buni fotbaliști din Divizia Națională, pe compartimente.

Am luat cele 4 linii de așezare generală, la fel cum face și FMF la fiecare final de an. 

Ce NU este ca la Federație - am selectat doar jucători moldoveni, fără stranieri. De ce? Pentru că personal consider că valoarea stranierilor care joacă în Moldova NU este superioară moldovenilor și respectiv aceștia nu merită să fie incluși în topul meu.

Portari:
1. Artiom Gaiduchevici (Veris)
2. Alexei Coșelev (Saxan)
3. Radu Mîțu (Milsami)

Fundași:
1. Ion Jardan (Zimbru)
2. Maxim Antoniuc (Șerif)
3. Sergiu Cojocari (Veris)

Mijlocași: 
1. Alexandru Antoniuc (Milsami)
2. Alexandru Dedov (Zimbru)
3. Vadim Rață (Tiraspol)

Atacanți:
1. Viorel Frunză (Veris)
2. Gheorghe Boghiu (Tiraspol)

3. Vadim Paireli (Șerif)

miercuri, 26 noiembrie 2014

Vezi cine este fotbalistul anului în Moldova

Final de an. E timpul să facem totalurile. Pentru început în fotbalul moldovenesc. Cei mai buni dintre cei mai buni, versiunea mea.

Așadar, un Top-10 al celor mai buni jucători ar arăta astfel:

1. Artur Ioniță (Hellas Verona, Italia)
2. Alexandru Epureanu (Istanbul, Turcia)
3. Alexandru Gațcan (Rostov, Rusia)
4. Alexandru Antoniuc (Milsami)
5. Alexandru Dedov (Zimbru)
6. Ilie Cebanu (Mordovia, Rusia)
7. Viorel Frunză (Veris)
8. Ion Jardan (Zimbru)
9. Maxim Antoniuc (Șerif)
10. Sergiu Cojocari (Veris)

Scurt. De ce Ioniță și nu Epureanu (între ei 2 se dă marea bătălie din acest an)? Am fost tentat să optez pentru cel care deține recordul la numărul de trofee (4), Epureanu, pentru că este inima echipei Naționale, cel mai bun aproape meci de meci, dar și pentru că a avut un debut excelent în campionatul Turciei. 

Însă, chiar dacă n-a strălucit la Națională, unde îl las restanțier cu o mare doză de credit în avans, Ioniță este alegerea mea pentru titlul de cel mai bun fotbalist moldovean al anului. Să ajungi în Serie A, să joci acolo titular, să marchezi goluri e ceva aproape ireal pentru fotbalul moldovenesc. Dar totuși adevărat, asta se întâmplă, iar numele celui care a reușit toate aceste miracole este Artur Ioniță.

miercuri, 19 noiembrie 2014

Poveste de succes

”Mai pe scurt”. Una e să faci șouri la Chișinău, să aduci saci care să cadă de la adierea vântului și alta e să mergi într-o țară străină, la un Campionat European oficial și să revii de acolo cu medalii. Fostul campion european al greilor profesioniști, actualmente antrenorul Ion Gheorghiu și discipolii săi reușesc să cucerească lumea cu regularitate. 

Acum câteva săptămâni sportivii pregătiți de Ion Gheorghiu au cucerit 2 titluri de campioni mondiali la pankration, în Ungaria. Iar deja în weekend-ul trecut au obținut un bronz prin Victor Bargan (foto) la Campionatul European de MMA care s-a disputat la Baku, Azerbaidjan (20 de țări participante).   

Eu mă mândresc cu acești sportivi, oameni, moldoveni. Una, pentru că mai joc fotbal uneori alături de ei și doi, pentru că știu cât de mult muncesc ca să-și realizeze visurile. Și mai știu cât de multă muncă și sacrificiu depune de 15 ani antrenorul lor. Dacă ar munci toți moldovenii cu atâta ardoare și entuziasm am avea o țară ca-n povești. 


 

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Cauzele rușinii cu Liechtenstein

Sentimente contradictorii după umilința de azi cu Liechtenstein. Am îndurat frigul de afară alături de câteva mii de oameni prezenți în tribunele stadionului. Supărat foc am plecat acasă cu câteva minute înainte de finalul meciului ceea ce nu-mi amintesc când s-a întâmplat ultima dată. Am auzit din stradă huiduielile publicului când s-a dat fluierul final. 

În drum spre mașină mă gândeam la titlul de pe blog. Numai ce nu-mi trecea prin cap... Dar nu vreau să jignesc. M-am săturat. Toți suntem oameni. Și fotbaliștii sunt oameni. Și selecționerul, care sunt convins că a greșit decisiv și voi argumenta mai jos. Dar înainte de toate 2 întrebări: când vom scăpa de mentalitatea asta sovietică de a subestima pe cel slab și de a tremura în fața celui puternic? Și a doua: cine naiba suntem noi, moldovenii, în fotbalul mondial ca să emitem pretenții?

Teoretic Naționala Moldovei este peste cea a Liechtensteinului. Personal însă eram convins că nu-i batem după ce în etapa trecuta liliputanii au făcut egal cu Muntenegru. Iar când am văzut lotul convocat de Curtianu mi-a fost clar definitiv: nu are cine marca goluri.

Frunză le-ar fi dat 3

Curtianu n-a convocat niciun vârf de careu autentic, nominalizându-i atacanți pe Dedov, Gânsari și Spătaru - toți 3 jucând la echipele de club mai mult în poziție de mijlocaș sau în cel mai bun caz de vârf retras. Și asta în condițiile în care urma un meci cu o echipă mai slab cotată, care era clar că se va apăra cu tot efectivul. În astfel de cazuri chiar și echipe mai mari folosesc un atacant de careu, masiv, înalt, care ar fructifica eventualele centrări și ar ține lângă el 2-3 fundași adverși. 

Cu atât mai mult Moldova, care n-are jucători de superclasă capabili să rezolve singuri meciul, era obligată să joace cu cel puțin un vârf masiv pentru a spera la succes. Dar nu. Curtianu a decis că el nu are nevoie de atacanți înalți. Întrebarea mea este următoarea: pentru cine atunci au centrat Racu și Armaș toată prima repriză? Asta ca să nu întreb cum a ajuns Armaș să devină unul dintre jucătorii responsabili cu centrerările din poziție de fundaș central...

Așa și n-am înțeles ce rol au avut azi Dedov și Gânsari, ambii integraliști? Dar Spătaru? De ce Curtianu traumatizează psihic un copil, care încă nu este copt pentru astfel de meciuri tensionate? Un profesor, psiholog bun, sinonime ale antrenorului de valoare ar fi optat pentru un atacant cu experiență, care a trecut deja prin astfel de bătălii și știe cum să depășească astfel de momente. 

Alte nedumeriri țin de fundașii laterali, care au fost alții decât cei din memorabilul meci cu Rusia. Și dacă înlocuirea lui Erhan pe undeva părea logică, atunci apariția lui Racu în detrimentul lui Jardan a fost o mare surpriză, după ce ultimul a jucat foarte bine la Moscova. La fel ca și titularizarea lui Patraș pe post de fundaș stânga poziție pe care nu știu dacă a mai jucat vreodată.  

Părerea mea este că meciul cu Liechtenstein l-a pierdut antrenorul și numai el. A greșit cu selecția, a greșit cu titularii, cu poziția jucătorilor în teren și nu în ultimul rând cu pregătirea psihologică a partidei. Jucătorii noștri nu au fost montați mental pentru acest meci. 

Concluzia. Curtianu este prea egoist și prea încăpățânat. Se gândește doar la cariera lui. Deciziile luate de el vorbesc despre asta. Iar Naționala are nevoie de un selecționer cu mentalitate de învingător, unul care cunoaște ce înseamnă să câștigi trofee la nivel mondial. Am avut o dată un astfel de antrenor la timonă și încă mai avem șanse să-l readucem pe bani puțini. Numele lui e Igor Dobrovolski.

vineri, 31 octombrie 2014

Pe urmele lui Ioan Chirilă. Am lansat a doua carte

În memoria lui CONSTANTIN TĂNASE

foto: Sergiu Carauș
Azi am lansat o nouă carte, ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova”. Este a doua carte pe care o public, după ”Povestea unui vis de vară”.

Lucrarea a ieșit de sub tipar cu o zi înainte ca Maestrul CONSTANTIN TĂNASE să treacă în neființă. Îi dedic Dumnealui această carte din respect și admirație pentru munca pe care a făcut-o în presă, chiar dacă n-a avut nicio tangență cu jurnalismul sportiv. Am avut ocazia să lucrez alături de Domnul TĂNASE o scurtă perioadă de timp, dar mi-a fost de ajuns ca să înțeleg cât de mare este atât ca profesionist, cât și ca Om. 



În lucrarea ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova” am folosit citate din cărți scrise de jurnaliști consacrați, profesori, care știu mai bine decât oricine să formuleze definiția jurnalismului. Dar în mare parte m-am bazat pe experiența de muncă în domeniu de 20 de ani. Am debutat în presa sportivă în septembrie 1994, la ziarul ”Fotbal-Hebdo”. Eram student în primul an la facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării (USM) și singurul meu obiectiv profesional era să merg pe urmele lui Ioan Chirilă.
Pot spune, cu bune și cu rele, că parțial mi-a reușit acest traseu. Iar când visul devine realitate, chiar și parțial, ce poate fi mai frumos? De aceea nu regret nicio clipă că mi-am ales această meserie, care-mi permite să fac ceea ce fac din plăcere, o imensă plăcere care-mi mai aduce și banii din care pot să trăiesc. 
 Revenind la conținutul aceastei lucrări aș vrea să remarc că mi-a fost destul de dificil să adun informația, chiar dacă o bună parte din istoria jurnalismului moldovenesc îmi aparține și mie. Multe lucruri s-au uitat. Multe date statistice trebuiau scrise cu exactitate, însă nu exclud faptul că sunt și unele inexactități (surse diferite prezintă același eveniment în moduri diferite). Multe nume au trecut prin presa sportivă moldovenească, însă puțini s-au remarcat cu adevarat ca jurnaliști care au scris constant și profesionist despre sport (”analiști sportivi”, cum i-a numit Victor Dumbrăveanu). Cum ar spune poetul: puțini am fost, mulți am mai rămas.
 Am sunat jurnaliști cu experiență de peste o jumătate de secol, m-am întâlnit cu ei, am ascultat poveștile lor. Am verificat datele. Unele au coincis, altele nu. Pe care a fost posibil să le verific documental am facut-o. Care și-au pierdut urma în istoria vremii au fost retransmise din vorbe, din povestiri, din amintiri. Așa se face istoria. Probabil că în viitor urmașii noștri vor ști să păstreze mai bine informația despre noi. Cu regret, multe arhive nu au ajuns până în zilele noastre. Hârtia s-a pierdut în timp, ceea ce sper că nu se va întâmpla cu internetul și arhivele digitale.
Totuși, în mare parte, am găsit cam toată informația ce se putea găsi despre presa sportivă din Moldova, istoria apariției și etapele de dezvoltare. Sper ca această lucrare să păstreze amintirea celor care au trecut prin vremuri dificile, de multe ori artificial păstrând în viața o presă sportivă care n-a avut tot timpul acea susținere pe care o merită atât din partea autorităților, cât și din partea publicului. Așadar, presa sportivă din Moldova. Cum a fost și cum a ajuns doar în cartea ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova”.

P.S. Lansarea a avut loc la Directia Generala Educatie Tineret si Sport a Primăriei capitalei. 

Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au susținut acest proiect, financiar sau moral: Lilian Carp, Dorin Chirtoacă, Dragoș Hîncu, Pavel Cebanu, Iurie Topală, Oleg Gutium, Octavian Vicol, Octavian Pântea, Serghei Doneț, Boris Harcenco, Sergiu Carauș.

duminică, 12 octombrie 2014

Bravo, băieți!!! Le-ați dat UE rușilor!!!

Rusia - Moldova 1-1

foto: fmf.md
Coturi în spate, împingeri, dueluri la cap pierdute și soldate ulterior cu fault, dar toate nesancționate de arbitrul din Islanda. Asta a fost jocul rușilor de azi. Ce mai e și cu Islanda asta? Mai au și ei fotbal? Cu arbitrii m-am lămurit. Au umblat cu mâna pe șubă...

Revin la meci. Încă o dată BRAVO ECHIPEI!!! Ne-a făcut o bucurie imensă!

Bravo Epureanu! Le-a șters mucii ”specialiștilor” care și-au bătut joc de el la Dinamo, preferând bruneții africani în detrimentul unui fotbalist de clasă mondială. Nu mă tem să spun asta despre Sandu Epureanu, un jucător uriaș, care a fost astăzi impecabil. Am înțeles că azi a jucat și fostul lui coechipier de la Dinamo, Granat. Nu l-am văzut...

Un alt exemplu de devotament este Alexandru Gațcan. Chiar dacă joacă în Rusia, chiar dacă fotbalul rusesc i-a dat atâția bani câți Moldova nu i-ar fi dat în o mie de ani, Gațcan a jucat astăzi ca un haiduc! Dăruire totală în teren, exemplu pentru mulți alții cu ”ouăle cât mărgica”, cum spune un prieten de-al meu. Dacă am avea 11 gațcani n-am pierde niciun meci. Sau 11 ioniți, ori epureni. 

Ioniță, al treilea pilon de bază pe care stă echipa lui Curtianu. Știți cum era pe timpuri, când se spunea că pământul stă pe 3 balene... Așa și acum. Moldova are 3 jucători de super-clasă. Ioniță e printre ei. Niciun gram de complex al inferiorității, așa cum am văzut în această seară la o parte dintre tricolori. Nu le dau numele. Rezultatul obținut astăzi e prea mare! Dar lui Ioniță - BRAVO!

Și uite așa, îm jurul unui schelet beton se poate construi o echipă bună. Mai vin din urmă Dedov, Jardan, frații Antoniuc și alții cu care se poate. Dar cu condiția să ne schimbăm mentalitatea. Să jucăm fără frică, indiferent de adversar. Să urcăm peste ei, pentru că meciul de azi a demonstrat că atunci când urcăm în atac devenim brusc periculoși și chiar știm să marcăm. Numai că trebuie să facem din asta o obișnuință, un stil de joc, nu doar atunci când suntem conduși.

Da, am fost mai periculoși ca rușii în prima repriză. Ei au fost cu posesia, noi cu fazele de poartă. În repriza secundă au venit peste noi, pentru că noi le-am permis. Dziuba s-a bucurat la gol de parcă ar fi marcat Argentinei. Clar, sud-americanilor el nu le va înscrie niciodată. Doar dacă arbitrează islandezii.

Sincer să fiu aveam deja o jumătate de text pregătit pentru această postare prin minutul 60. Dar am șters tot ce-am scris până atunci și scriu din nou. Pentru că în această seară echipa Națională a Moldovei merită RESPECT!

Azi jucăm cu Rusia

Rusia - Moldova
Azi, de la ora 19.00, la Moldova 1

foto: fmf.md
Mai pe scurt... Curtianu a declarat presei rusești că este adeptul sistemului 5-3-2, practicat de majoritatea echipelor la ultimul campionat mondial. Sper că selecționerul a învățat ceva din meciul cu Austria și anume faptul că atunci când folosești acest sistem de joc trebuie să ai 2 jucători laterali ofensivi, care ară benzile înainte și înapoi. Cu Austriecii noi am jucat practic cu 5 fundași în linie, ceea ce ne-a fost fatal.

Dacă aș fi fost selecționer, astăzi, contra Rusiei, aș fi făcut ulrmătoarele modificări, reieșind din lotul pe care l-a compus Curtianu și sistemul lui preferat.

În benzi i-aș introduce pe Dedov în dreapta și Antoniuc pe stânga în locul lui Jardan, respectiv Erhan. În centru apărării i-aș lăsa pe bancă pe Armaș și Golovatenco. În locul lor aș juca cu Burghiu și Posmac. La mijloc n-aș face modificări. Iar în atac i-aș băga pe Sidorenco și Picușciac, cu condiția ca ambii să joace vârfuri, de la centrul terenului în sus, să terorizeze apărătorii ruși, să-i țină sub presiune chiar și atunci când Rusia va ataca. Astfel nu vom mai aduce toată echipa adversă la 30 de metri de poarta noastră, dar am ține-o cu cel puțin 3-4 fundași în propria lor jumătate de teren. Asta e formula mea, o părere pur subiectivă, pe care nu o impun la nimeni. 

Presupun, însă, că ”armeanul” nu va face mari modificări față de meciul cu Austria și ne vom apăra din nou pe semicerc ca la handbal. Dacă tactica din meciul cu Austria nu va fi modificată, diseară suntem victime sigure în partida cu Rusia.

Forza Moldova!!!