vineri, 31 octombrie 2014

Pe urmele lui Ioan Chirilă. Am lansat a doua carte

În memoria lui CONSTANTIN TĂNASE

foto: Sergiu Carauș
Azi am lansat o nouă carte, ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova”. Este a doua carte pe care o public, după ”Povestea unui vis de vară”.

Lucrarea a ieșit de sub tipar cu o zi înainte ca Maestrul CONSTANTIN TĂNASE să treacă în neființă. Îi dedic Dumnealui această carte din respect și admirație pentru munca pe care a făcut-o în presă, chiar dacă n-a avut nicio tangență cu jurnalismul sportiv. Am avut ocazia să lucrez alături de Domnul TĂNASE o scurtă perioadă de timp, dar mi-a fost de ajuns ca să înțeleg cât de mare este atât ca profesionist, cât și ca Om. 



În lucrarea ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova” am folosit citate din cărți scrise de jurnaliști consacrați, profesori, care știu mai bine decât oricine să formuleze definiția jurnalismului. Dar în mare parte m-am bazat pe experiența de muncă în domeniu de 20 de ani. Am debutat în presa sportivă în septembrie 1994, la ziarul ”Fotbal-Hebdo”. Eram student în primul an la facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării (USM) și singurul meu obiectiv profesional era să merg pe urmele lui Ioan Chirilă.
Pot spune, cu bune și cu rele, că parțial mi-a reușit acest traseu. Iar când visul devine realitate, chiar și parțial, ce poate fi mai frumos? De aceea nu regret nicio clipă că mi-am ales această meserie, care-mi permite să fac ceea ce fac din plăcere, o imensă plăcere care-mi mai aduce și banii din care pot să trăiesc. 
 Revenind la conținutul aceastei lucrări aș vrea să remarc că mi-a fost destul de dificil să adun informația, chiar dacă o bună parte din istoria jurnalismului moldovenesc îmi aparține și mie. Multe lucruri s-au uitat. Multe date statistice trebuiau scrise cu exactitate, însă nu exclud faptul că sunt și unele inexactități (surse diferite prezintă același eveniment în moduri diferite). Multe nume au trecut prin presa sportivă moldovenească, însă puțini s-au remarcat cu adevarat ca jurnaliști care au scris constant și profesionist despre sport (”analiști sportivi”, cum i-a numit Victor Dumbrăveanu). Cum ar spune poetul: puțini am fost, mulți am mai rămas.
 Am sunat jurnaliști cu experiență de peste o jumătate de secol, m-am întâlnit cu ei, am ascultat poveștile lor. Am verificat datele. Unele au coincis, altele nu. Pe care a fost posibil să le verific documental am facut-o. Care și-au pierdut urma în istoria vremii au fost retransmise din vorbe, din povestiri, din amintiri. Așa se face istoria. Probabil că în viitor urmașii noștri vor ști să păstreze mai bine informația despre noi. Cu regret, multe arhive nu au ajuns până în zilele noastre. Hârtia s-a pierdut în timp, ceea ce sper că nu se va întâmpla cu internetul și arhivele digitale.
Totuși, în mare parte, am găsit cam toată informația ce se putea găsi despre presa sportivă din Moldova, istoria apariției și etapele de dezvoltare. Sper ca această lucrare să păstreze amintirea celor care au trecut prin vremuri dificile, de multe ori artificial păstrând în viața o presă sportivă care n-a avut tot timpul acea susținere pe care o merită atât din partea autorităților, cât și din partea publicului. Așadar, presa sportivă din Moldova. Cum a fost și cum a ajuns doar în cartea ”Jurnalismul sportiv. Apariția și evoluția presei sportive în Moldova”.

P.S. Lansarea a avut loc la Directia Generala Educatie Tineret si Sport a Primăriei capitalei. 

Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au susținut acest proiect, financiar sau moral: Lilian Carp, Dorin Chirtoacă, Dragoș Hîncu, Pavel Cebanu, Iurie Topală, Oleg Gutium, Octavian Vicol, Octavian Pântea, Serghei Doneț, Boris Harcenco, Sergiu Carauș.

duminică, 12 octombrie 2014

Bravo, băieți!!! Le-ați dat UE rușilor!!!

Rusia - Moldova 1-1

foto: fmf.md
Coturi în spate, împingeri, dueluri la cap pierdute și soldate ulterior cu fault, dar toate nesancționate de arbitrul din Islanda. Asta a fost jocul rușilor de azi. Ce mai e și cu Islanda asta? Mai au și ei fotbal? Cu arbitrii m-am lămurit. Au umblat cu mâna pe șubă...

Revin la meci. Încă o dată BRAVO ECHIPEI!!! Ne-a făcut o bucurie imensă!

Bravo Epureanu! Le-a șters mucii ”specialiștilor” care și-au bătut joc de el la Dinamo, preferând bruneții africani în detrimentul unui fotbalist de clasă mondială. Nu mă tem să spun asta despre Sandu Epureanu, un jucător uriaș, care a fost astăzi impecabil. Am înțeles că azi a jucat și fostul lui coechipier de la Dinamo, Granat. Nu l-am văzut...

Un alt exemplu de devotament este Alexandru Gațcan. Chiar dacă joacă în Rusia, chiar dacă fotbalul rusesc i-a dat atâția bani câți Moldova nu i-ar fi dat în o mie de ani, Gațcan a jucat astăzi ca un haiduc! Dăruire totală în teren, exemplu pentru mulți alții cu ”ouăle cât mărgica”, cum spune un prieten de-al meu. Dacă am avea 11 gațcani n-am pierde niciun meci. Sau 11 ioniți, ori epureni. 

Ioniță, al treilea pilon de bază pe care stă echipa lui Curtianu. Știți cum era pe timpuri, când se spunea că pământul stă pe 3 balene... Așa și acum. Moldova are 3 jucători de super-clasă. Ioniță e printre ei. Niciun gram de complex al inferiorității, așa cum am văzut în această seară la o parte dintre tricolori. Nu le dau numele. Rezultatul obținut astăzi e prea mare! Dar lui Ioniță - BRAVO!

Și uite așa, îm jurul unui schelet beton se poate construi o echipă bună. Mai vin din urmă Dedov, Jardan, frații Antoniuc și alții cu care se poate. Dar cu condiția să ne schimbăm mentalitatea. Să jucăm fără frică, indiferent de adversar. Să urcăm peste ei, pentru că meciul de azi a demonstrat că atunci când urcăm în atac devenim brusc periculoși și chiar știm să marcăm. Numai că trebuie să facem din asta o obișnuință, un stil de joc, nu doar atunci când suntem conduși.

Da, am fost mai periculoși ca rușii în prima repriză. Ei au fost cu posesia, noi cu fazele de poartă. În repriza secundă au venit peste noi, pentru că noi le-am permis. Dziuba s-a bucurat la gol de parcă ar fi marcat Argentinei. Clar, sud-americanilor el nu le va înscrie niciodată. Doar dacă arbitrează islandezii.

Sincer să fiu aveam deja o jumătate de text pregătit pentru această postare prin minutul 60. Dar am șters tot ce-am scris până atunci și scriu din nou. Pentru că în această seară echipa Națională a Moldovei merită RESPECT!

Azi jucăm cu Rusia

Rusia - Moldova
Azi, de la ora 19.00, la Moldova 1

foto: fmf.md
Mai pe scurt... Curtianu a declarat presei rusești că este adeptul sistemului 5-3-2, practicat de majoritatea echipelor la ultimul campionat mondial. Sper că selecționerul a învățat ceva din meciul cu Austria și anume faptul că atunci când folosești acest sistem de joc trebuie să ai 2 jucători laterali ofensivi, care ară benzile înainte și înapoi. Cu Austriecii noi am jucat practic cu 5 fundași în linie, ceea ce ne-a fost fatal.

Dacă aș fi fost selecționer, astăzi, contra Rusiei, aș fi făcut ulrmătoarele modificări, reieșind din lotul pe care l-a compus Curtianu și sistemul lui preferat.

În benzi i-aș introduce pe Dedov în dreapta și Antoniuc pe stânga în locul lui Jardan, respectiv Erhan. În centru apărării i-aș lăsa pe bancă pe Armaș și Golovatenco. În locul lor aș juca cu Burghiu și Posmac. La mijloc n-aș face modificări. Iar în atac i-aș băga pe Sidorenco și Picușciac, cu condiția ca ambii să joace vârfuri, de la centrul terenului în sus, să terorizeze apărătorii ruși, să-i țină sub presiune chiar și atunci când Rusia va ataca. Astfel nu vom mai aduce toată echipa adversă la 30 de metri de poarta noastră, dar am ține-o cu cel puțin 3-4 fundași în propria lor jumătate de teren. Asta e formula mea, o părere pur subiectivă, pe care nu o impun la nimeni. 

Presupun, însă, că ”armeanul” nu va face mari modificări față de meciul cu Austria și ne vom apăra din nou pe semicerc ca la handbal. Dacă tactica din meciul cu Austria nu va fi modificată, diseară suntem victime sigure în partida cu Rusia.

Forza Moldova!!! 

vineri, 10 octombrie 2014

Micii fotbalului

Moldova - Austria 1-2

foto: Evgheni Balaniuc (Facebook)
”Mă râd italienii că sunt din Moldova...”, scria în timpul meciului pe Facebook un fost fotbalist moldovean stabilit în Italia.

Alt antrenor, dar același joc: fără idei în atac, lipsit de orice scheme ofensive, fără legături de joc, doar apărare cu întreaga echipă și mai mult nimic, cu mingi degajate aiurea și joc de pase inexistent.  

”Armeanul nostru” s-a crezut Guardiola. A vrut să joace ca Barcelona, fără vârfuri împinse. Numai că Dedov și Picușciac, iar în a doua repriză Sidorenco nu sunt nici pe departe Messi sau Neymar. Nu sunt nici măcar Pedro. În consecință, retragerea în apărare a extremelor noastre îi aducea pe austrieci cu tot efectivul la 30 de metri de poarta noastră. Unde s-a mai văzut asta? A, în campionatul Spaniei, când joacă Barca sau Real contra unei echipe de la retrogradare. Numai că Moldova a fost echipa de la retrogradare. Echipă care a vrut să câștige fără atacanți. Un plan kur-teyan.

În consecință, din nou omul meciului a fost portarul nostru Cebanu. Dar nici el nu poate face minuni la infinit. La golul 2 al austriecilor fundașii noștri l-au lasat singur pe Cebanu cu un jucător advers, care avea să-l incomodeze, chiar să-l faulteze în opinia mea, decisiv pe portarul nostru. Cum naiba să-l lași pe acela pe linia porții? Nu s-a dus nimeni să-l împingă de acolo?! Chiar așa să-ți tremure chiloții ca să-l uiți pe austriac lângă portarul tău?

Cu 5 fundași, dintre care 3 centrali e greu să te califici undeva. Nici nu vreau să mă gândesc cum vom juca cu Suedia sau Rusia, dacă noi ne bagăm în poartă cu Austria, care e departe de a fi o echipă de top.

Am jucat 10 minute cu un om în plus, dar n-am știut să punem în pericol poarta adversă decât din faze fixe, după 2 cornere bătute consecutiv, Sidorenco a ratat ocazia meciului. 

S-a încheiat 1-2, deși mai corect era 0-1, pentru că arbitrul portughez a inventat 2 penaltyuri, câte unul în fiecare poartă. Și am ajuns la ceea ce spuneam într-o postare anterioară: prefer să pierdem cu 3-5 decât cu 0-2. Pentru că fotbalul este un spectacol, unul pentru spectatori, pentru oameni, nu pentru ca cineva să-și facă CV de antrenor. Datorită oamenilor, care umplu tribunele, fotbalul există și pentru ei trebuie să joace fotbaliștii. Altfel, nu vom avea niciodată fotbal în Moldova.

miercuri, 8 octombrie 2014

Echipa de start a Moldovei în meciul cu Austria. O mare surpriză!

Revenind la o tradiție mai veche demarată în mandatul lui Gabi Balint, voi prezenta echipa probabilă cu care Naționala Moldovei va aborda meciurile din preliminariile CE. Așadar, partida de joi seara, contra Austriei. În ultimele 2 zile selecționerul Alexandru Curtianu a exersat intens o formulă de joc ultradefensivă, cu 5 fundași, 3 mijlocași și 2 jucători în față, dintre care un vârf clasic.

Așadar, în proporție de 99%, Curtianu va folosi sistemul de joc 5-3-2, care se poate transforma pe parcurs într-un 5-4-1 și va începe cu următorul ”11”:

Portar: Ilie Cebanu
Fundași centrali: Sandu Epureanu, Victor Golovatenco, Igor Armaș
Fundaș dreapta: Petru Racu
Fundaș Stânga: Iulian Erhan (surpriza selecționerului)
Mijlocași centrali defensivi: Sandu Gațcan și Andrei Cojocari
Mijlocaș central ofensiv sau mijlocaș dreapta: Artur Ioniță
Vârf retras sau mijlocaș stânga: Sandu Dedov
Vârf împins: Igor Picușciac

După cum vedeți sunt 2 formule de joc (de apărare), care diferă doar de la mijloc în sus și care confirmă ceea ce a spus Sandu Curtianu la conferința de presă, că vom juca defensiv. 

Surpriza noului selecționer este Iulian Erhan, care apare pe flancul stâng al apărării, în locul lui Golovatenco, mutat în centru. Curtianu va aglomera astfel zona centrală, unde vor mai fi Armaș și Epureanu, iar în fața lor Gațcan și Cojocari de la Milsami. 

Surprinzătoare este și revenirea printre titulari a lui Picușciac, care n-a strălucit niciodată la Națională. 

Marii absenți din 11-le de start sunt Eugen Sidorenco și Alexandru Antoniuc, doi dintre jucătorii de bază în mandatul lui Caras. 

Meciul Moldova - Austria se va juca joi, 9 octombrie, pe stadionul Zimbru din capitală, cu începere de la ora 21.45.

joi, 2 octombrie 2014

Exemplu despre cum trebuie să construim Moldova de mâine

Federația Moldovenească de Fotbal construiește încă o bijuterie cum n-a mai văzut Moldova. 

La Ciorescu, câțiva km de Chișinău este aproape gata Futsal Arena, o sală polivalentă cu o capacitate de 1300 de locuri, destinată pentru fotbalul în sală, dar care va putea găzdui și competiții la alte probe sportive gen volei, handbal, baschet, lupte, box, etc.  

Am vizitat ieri Arena situată chiar în centrul satului Ciorescu și am rămas impresionat. Asta este Moldova din viitor. De astfel de exemple are nevoie țara noastră. Vezi mai jos o galerie foto.


















miercuri, 1 octombrie 2014

Despre minciunile electorale

Am promis că de câte ori o să merg acasă, la părinți, voi scrie pe blog cum decurg lucrările la traseul Chișinău - Ungheni. 

Am fost în weekendul trecut. Nimic nou. Cum s-a săpat acum o lună până la Vatra (câțiva km de Chișinău) ca să poată tăia ăștia panglica, așa și a rămas. Nicio mișcare, niciun semn că ar avea de gând cineva să facă drumul. E deja octombrie și sigur în acest an nu vor mai repara acest traseu. Numai promisiuni deșarte sau, mai pe înțelesul tuturor, minciuni.




















La Chișinău am revenit pe la Ungheni, nu pe la Fălești cum o fac de obicei. Mă gândeam să fiu corect, că dacă au început lucrările de la Ungheni spre Chișinău, nu invers? Dar, așa cum anticipam, la Ungheni nici urmă de lucrări pe traseu...

În schimb, am avut ocazia să văd și lucruri frumoase. Astfel în satele Semeni și Zagarancea am văzut tomberoane pentru gunoi la fiecare poartă, de-a lungul drumului. Frumos.