Bravo, băieți!!! Le-ați dat UE rușilor!!!

Rusia - Moldova 1-1

foto: fmf.md

Coturi în spate, împingeri, dueluri la cap pierdute și soldate ulterior cu fault, dar toate nesancționate de arbitrul din Islanda. Asta a fost jocul rușilor de azi. Ce mai e și cu Islanda asta? Mai au și ei fotbal? Cu arbitrii m-am lămurit. Au umblat cu mâna pe șubă...

Revin la meci. Încă o dată BRAVO ECHIPEI!!! Ne-a făcut o bucurie imensă!

Bravo Epureanu! Le-a șters mucii ”specialiștilor” care și-au bătut joc de el la Dinamo, preferând bruneții africani în detrimentul unui fotbalist de clasă mondială. Nu mă tem să spun asta despre Sandu Epureanu, un jucător uriaș, care a fost astăzi impecabil. Am înțeles că azi a jucat și fostul lui coechipier de la Dinamo, Granat. Nu l-am văzut...

Un alt exemplu de devotament este Alexandru Gațcan. Chiar dacă joacă în Rusia, chiar dacă fotbalul rusesc i-a dat atâția bani câți Moldova nu i-ar fi dat în o mie de ani, Gațcan a jucat astăzi ca un haiduc! Dăruire totală în teren, exemplu pentru mulți alții cu ”ouăle cât mărgica”, cum spune un prieten de-al meu. Dacă am avea 11 gațcani n-am pierde niciun meci. Sau 11 ioniți, ori epureni. 

Ioniță, al treilea pilon de bază pe care stă echipa lui Curtianu. Știți cum era pe timpuri, când se spunea că pământul stă pe 3 balene... Așa și acum. Moldova are 3 jucători de super-clasă. Ioniță e printre ei. Niciun gram de complex al inferiorității, așa cum am văzut în această seară la o parte dintre tricolori. Nu le dau numele. Rezultatul obținut astăzi e prea mare! Dar lui Ioniță - BRAVO!

Și uite așa, îm jurul unui schelet beton se poate construi o echipă bună. Mai vin din urmă Dedov, Jardan, frații Antoniuc și alții cu care se poate. Dar cu condiția să ne schimbăm mentalitatea. Să jucăm fără frică, indiferent de adversar. Să urcăm peste ei, pentru că meciul de azi a demonstrat că atunci când urcăm în atac devenim brusc periculoși și chiar știm să marcăm. Numai că trebuie să facem din asta o obișnuință, un stil de joc, nu doar atunci când suntem conduși.

Da, am fost mai periculoși ca rușii în prima repriză. Ei au fost cu posesia, noi cu fazele de poartă. În repriza secundă au venit peste noi, pentru că noi le-am permis. Dziuba s-a bucurat la gol de parcă ar fi marcat Argentinei. Clar, sud-americanilor el nu le va înscrie niciodată. Doar dacă arbitrează islandezii.

Sincer să fiu aveam deja o jumătate de text pregătit pentru această postare prin minutul 60. Dar am șters tot ce-am scris până atunci și scriu din nou. Pentru că în această seară echipa Națională a Moldovei merită RESPECT!