sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Cauzele rușinii cu Liechtenstein

Sentimente contradictorii după umilința de azi cu Liechtenstein. Am îndurat frigul de afară alături de câteva mii de oameni prezenți în tribunele stadionului. Supărat foc am plecat acasă cu câteva minute înainte de finalul meciului ceea ce nu-mi amintesc când s-a întâmplat ultima dată. Am auzit din stradă huiduielile publicului când s-a dat fluierul final. 

În drum spre mașină mă gândeam la titlul de pe blog. Numai ce nu-mi trecea prin cap... Dar nu vreau să jignesc. M-am săturat. Toți suntem oameni. Și fotbaliștii sunt oameni. Și selecționerul, care sunt convins că a greșit decisiv și voi argumenta mai jos. Dar înainte de toate 2 întrebări: când vom scăpa de mentalitatea asta sovietică de a subestima pe cel slab și de a tremura în fața celui puternic? Și a doua: cine naiba suntem noi, moldovenii, în fotbalul mondial ca să emitem pretenții?

Teoretic Naționala Moldovei este peste cea a Liechtensteinului. Personal însă eram convins că nu-i batem după ce în etapa trecuta liliputanii au făcut egal cu Muntenegru. Iar când am văzut lotul convocat de Curtianu mi-a fost clar definitiv: nu are cine marca goluri.

Frunză le-ar fi dat 3

Curtianu n-a convocat niciun vârf de careu autentic, nominalizându-i atacanți pe Dedov, Gânsari și Spătaru - toți 3 jucând la echipele de club mai mult în poziție de mijlocaș sau în cel mai bun caz de vârf retras. Și asta în condițiile în care urma un meci cu o echipă mai slab cotată, care era clar că se va apăra cu tot efectivul. În astfel de cazuri chiar și echipe mai mari folosesc un atacant de careu, masiv, înalt, care ar fructifica eventualele centrări și ar ține lângă el 2-3 fundași adverși. 

Cu atât mai mult Moldova, care n-are jucători de superclasă capabili să rezolve singuri meciul, era obligată să joace cu cel puțin un vârf masiv pentru a spera la succes. Dar nu. Curtianu a decis că el nu are nevoie de atacanți înalți. Întrebarea mea este următoarea: pentru cine atunci au centrat Racu și Armaș toată prima repriză? Asta ca să nu întreb cum a ajuns Armaș să devină unul dintre jucătorii responsabili cu centrerările din poziție de fundaș central...

Așa și n-am înțeles ce rol au avut azi Dedov și Gânsari, ambii integraliști? Dar Spătaru? De ce Curtianu traumatizează psihic un copil, care încă nu este copt pentru astfel de meciuri tensionate? Un profesor, psiholog bun, sinonime ale antrenorului de valoare ar fi optat pentru un atacant cu experiență, care a trecut deja prin astfel de bătălii și știe cum să depășească astfel de momente. 

Alte nedumeriri țin de fundașii laterali, care au fost alții decât cei din memorabilul meci cu Rusia. Și dacă înlocuirea lui Erhan pe undeva părea logică, atunci apariția lui Racu în detrimentul lui Jardan a fost o mare surpriză, după ce ultimul a jucat foarte bine la Moscova. La fel ca și titularizarea lui Patraș pe post de fundaș stânga poziție pe care nu știu dacă a mai jucat vreodată.  

Părerea mea este că meciul cu Liechtenstein l-a pierdut antrenorul și numai el. A greșit cu selecția, a greșit cu titularii, cu poziția jucătorilor în teren și nu în ultimul rând cu pregătirea psihologică a partidei. Jucătorii noștri nu au fost montați mental pentru acest meci. 

Concluzia. Curtianu este prea egoist și prea încăpățânat. Se gândește doar la cariera lui. Deciziile luate de el vorbesc despre asta. Iar Naționala are nevoie de un selecționer cu mentalitate de învingător, unul care cunoaște ce înseamnă să câștigi trofee la nivel mondial. Am avut o dată un astfel de antrenor la timonă și încă mai avem șanse să-l readucem pe bani puțini. Numele lui e Igor Dobrovolski.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu