Despre mizeria în care trăim

Trăim în mizerie. La propriu. Recent am fost în sat, la părinți. Pe drumul Chișinău - Ungheni, reconstrucția căruia a fost lansată cu mare fast înainte de alegeri. Tăieri de panglici. Leancă. Botnari. Televiziunile lui Plaha. Ce a urmat e cunoscut. S-a săpat în prostie o jumătate de carosabil de la ieșirea din Chișinău până la Vatra și totul a fost lăsat baltă. Nicio schimbare în jumătate de an!

Drumul e mizerabil. Mai ales când plouă sau când se topește zăpada. Tractoare, căruțe aduc noroiul în stradă. Drumul parcă n-are asfalt pe el. E lunecos și mizerabil. De linii de marcaj nici vorbă. Nici măcar nu-ți dai seama unde se termină asfaltul și începe glodul. Totul e o mizerie generală. La fel ca și tot ce se întâmplă în țara asta.

Între timp, din sat, oamenii pleacă după sărbători înapoi la Moscova. În Rusia. Țară care le oferă locuri de muncă. Oamenilor le este în cot de ce se întâmplă în Ucraina. Pentru ei important este că au unde merge ca să câștige un ban, să-și hrănească familia. Aici, la ei acasă, au parte doar de promisiuni. Locurile de muncă pentru ei se promit doar înainte de alegeri.