Despre tot (adică - nimic) și despre fotbal
Dar parcă prea mulți bloggeri a ajuns să aibă acest petic de pământ. Toți scriu, toți critică, cu știință de cauză, dar mai des inconștient. Toți sunt specialiști (sau experți, cum e la modă să zici acum) în toate. Toți se pricep la toate. Și toți sunt buricul pământului. Nici n-ai pe cine trimite, cum s-ar zice. De asta mi-a cam pierit pofta să mai scriu.
Mai bine scriu o carte. Mai citesc o carte. Mai văd un film. Mai stau cu copiii. E atât de frumos să-i privești cum se joacă...
De fapt, această postare s-a vrut a fi despre fotbal. Și așa va fi, măcar pe final :)).
Câteva idei, ca să nu se plictisească nimeni:
- Antrenorii trebuie lăsați să-și facă treaba cel puțin 1 an. Abia după un an putem înțelege dacă vor face echipă sau nu. Exemplu: Osipenco. Sezonul trecut l-a început șchiopătând. La final a fost campion. A făcut echipă frumoasă la Orhei. Aveți răbdare cu antrenorii.
- Kazahii ne-au lăsat cu buza umflată. S-au dus în Champions League, acolo unde noi doar visăm să ajungem. Și ni-i ciudă... :)). Oameni buni. Kazahii investesc milioane, zeci de milioane pe sezon într-un singur club. Noi nu investim atât în toate echipele din Divizia Națională. Ei au program de stat de susținere a fotbalului. Noi nu avem nimic. Ei au spectatori, iubesc fotbalul. Noi iubim doar banul. Așa că, lăsați kazahii în pace, nu-i mai arătați cu degetul, să suntem la degetul lor mic.
- Vin meciurile naționalei. Clar că nu avem echipă. Iar echipă nu avem pentru că: 1) nu avem antrenor, 2) convocările se fac pe blat și pe relații, 3) naționala a ajuns un cuib de interese pentru anumite persoane. În această situație există doar o singură soluție: aducerea unui antrenor care să nu aibă nicio tangență cu fotbalul moldovenesc. Sau, dacă nu găsim bani pentru a-l plăti, să-l luam pe Dobrovolski, că tot e liber acum. Cu el pe bancă vom avea cel puțin spectacol în teren. Dar intuiția îmi spune că vom avea și rezultate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu