duminică, 6 decembrie 2015

Când a căzut Impreriul...

Sfârșitul anilor 80. Adunam etichete scrise în limbi străine. Nu aveam multe, în jur de 10. Dar cât de mult țineam la ele! Pepsi. Era cea mai tare dintre ele. Când cortina de fier ne impunea forțat doar grafia chirilică, orice bucată de carton cu litere latine era ca o comoară. Asta însemna libertatea, care nu știam cum arată, dar o visam.


Prima gumă de mestecat veritabilă. Pedro. Cumpărată cu 50 de copeici de la țiganii din gara Cernăuți. Eram în clasa a 7-a. Mergeam într-o călătorie la Lvov. Clubul Prieteniei Internaționale aduna elevi din diferite republici unionale. Oliver, un consătean din clasa a 11-a, ne-a deschis ochii, că eram mai mulți. Ne-a arătat de unde, de la cine să cumpărăm gume adevărate. El și-a cumpărat Turbo de 1 rublă. Era mai scumpă și mai bună. Și avea și abțibild cu mașină. Tare de tot! Descopeream lumea.


Posterele cu van Damme. Poze cu cadre din filme de acțiune în reviste românești și rusești, procurate de la chioșcul de lângă piața din Fălești. Primul film la video. Tango & Cash, văzut la un prieten acasă. Doar el avea video în tot satul. Rambo. Stalone și Schwarzenegger.


CC Catch, Sabrina. Laskovîi Mai. Miraj. Gazmanov.
Mascota Ciao. Coppa del Mondo. Schillaci. Maradona. Lăcătuș. Dassaev.
Timbre, insigne, soldăței. Harta lumii mare, cât tot peretele. De fapt, peretele era mic. În schimb era camera mea. Lumea mea, pe care o descopeream și unde mereu mi-am dorit să fiu.

Un comentariu: