Luptă, Steaua!!!

Această postare trebuia să fie despre jubileul de 30 de ani de la victoria de la Sevilla. Despre cum am văzut meciul la televizor pentru că trăiam lângă Prut și vedeam televiziunea română mai bine decât primul unional. Despre cum o săptămână, zi de zi, vedeam la televizor paradele lui Duckadam. Cum mă îndrăgosteam de Steaua. 30 de ani... Despre Lăcătuș, despre Balint. Scuză-mă, Gabi, pentru că nu ți-am arătat adevăratul respect pe care ți-l port. Un respect URIAȘ!!!

În această zi memorabilă, 7 mai, mă mănâncă ciuda pe poporul meu, care n-a știut niciodată să-și păstreze valorile. Vorbesc de valori naționale. De simboluri ale neamului. Vorbesc concret de Steaua.

Înțeleg totul. Așa au fost timpurile că un brand mondial a ajuns pe mâna unui afacerist. Probabil că l-au păcălit alți afaceriști și nici măcar el n-a știut că acest brand nu-i aparține. Dar unde e clubul? Adevăratul club Steaua de care vorbesc generalii? Unde a Steaua voastră, domnilor generali? Ce-ați făcut cu Steaua dacă Steaua lui Becali nu e Steaua???

În toată această poveste care doar nouă ni se putea întâmpla principalul vinovat este autoritatea română. Nu se poate ca un simbol națională - cartea de vizită a fotbalului românesc - să dispară din cauza unor interese, indiferent de argumentele care se aduc. Așa văd eu, ca un cetățean român, ca un simplu suporter, ca un stelist cu stagiu de 30 de ani.

Luptă, Steaua!!! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Taxele de participare în campionatul Moldovei la fotbal și achitarea arbitrajului

7 lucruri înainte de meciul secolului

Victoria istorică a Moldovei asupra Poloniei. Cum am văzut-o din tribune