miercuri, 29 martie 2017

Unde-s frumoasele noastre duminici?..

SG Suruceni - Iskra Râbnița 4-0

Suruceni. Totu-i bine și frumos. Stadionul amenajat, tribune noi, zi cu soare, meci frumos - chiar frumos, dar... lume puțină în tribune. Pentru cine facem fotbal și pentru cine programăm meciul miercuri, la ora 3, în zi de lucru? Întrebare retorică.

Nu vom crea niciodată tradiții în fotbal dacă vom ignora potențialii spectatori din tribune. Îmi amintesc, când eram mic mergeam în fiecare duminică la stadion să văd meciul echipei din localitatea noastră. O duminică jucam acasă și una în deplasare. Practic o dată la 2 săptămâni aveam duminica fotbal în sat. Și tot satul era prezent în ”tribune”. Pentru că toți știau exact ziua când se joacă fotbal. Era o TRADIȚIE.

DUMINICA. Asta e ziua de fotbal. Așa a fost de când lume și așa trebuie să fie!
”Frumoasele noastre duminici” este un titlu de carte. Cartea lui Ioan Chirilă, patriarhul presei sportive românești. Clar de ce a pus acest titlu cărții...

Revenind la meci, echipa Sfântul Gheorghe Suruceni a fost net superioară noii Iskra Râbnița. SG e clar echipă de Divizia Națională, atât ca joc, cât și ca lot. 




luni, 27 martie 2017

Istoria lui Gațcan. Căpitanul bărbaților din Champions League (VIDEO)

Unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni din toate timpurile, Alexandru Gațcan împlinește astăzi 33 de ani. Pentru el, dar și pentru toți fanii lui - documentarul biografic ”Alex Gațcan. Legendele Naționalei”, mai jos.

vineri, 3 martie 2017

Boris Cebotari. Legendele fotbalului moldovenesc (VIDEO)

Unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni, Boris Cebotari s-a stins la doar 37 de ani...
Căpitan la Zimbru în istorica dublă-manșă cu IFK Goteborg, când Zimbru a eliminat din Cupa UEFA fosta deținătoare a trofeului. Ce timpuri... 
Pentru Bob, așa cum îi ziceau coechipierii și prietenii, documentarul biografic din ciclul Legendele fotbalului moldovenesc.


joi, 2 martie 2017

Cleșcenco. Călăul lui AC Milan. Documentar biografic (VIDEO)

Astăzi vom continua cu un alt documentar biografic din ciclul Legendele Fotbalului Moldovenesc. De această dată, cu o altă vedetă a anilor 90, Sergiu Cleșcenco. Un super-atacant, golgheterul din toate timpurile al Naționalei Moldovei - unicul jucător moldovean care a reușit să marcheze în meciuri oficiale contra celebrelor echipe Chelsea Londra și AC Milan. Vizionare plăcută!


miercuri, 1 martie 2017

TESTEMIȚANU. Documentar biografic (VIDEO)

M-am întâlnit ieri, la o cafea, cu Ion Testemițanu, recent revenit acasă din Anglia, unde a muncit o perioadă de timp în calitate de translator. Am vorbit despre fotbal, despre acel episod cu deconspirarea unor aranjatori de meciuri, despre viață. Și i-am promis că voi pune pe blog acest documentar biografic despre el. Așadar, mai jos, în premieră, Ivan Testemițanu, din ciclul Legendele Fotbalului Moldovenesc.

luni, 27 februarie 2017

Epureanu. Legendele fotbalului moldovenesc (VIDEO)

În urmă cu 20 de ani, Zimbru realiza, probabil, cel mai reușit transfer al său: Sergiu Epureanu. Din ce se știe fratele mai mare al actualului căpitan al Naționalei era luat de la FC Agro mai mult cu forța... Așa erau timpurile. Totul sau aproape totul despre viața de fotbalist al lui Sergiu Epureanu, mai jos, într-un documentar biografic.


joi, 16 februarie 2017

Istoria Speranței. Partea II. Fondată în Imperiu

Apariția fotbalului la Nisporeni

Potrivit arhivei de stat a Federației Ruse, singura care atestă documentar activitate fotbalistică la Nisporeni, fotbalul în orașul morilor de vânt a început să se practice la nivel competițional după al doilea Război Mondial (Documentat de Valentin Iacovlev: ”Fondul 7576. S-au păstrat unele date despre ediția a VII-a a întîetății republicii, date prezentate de cinovnicii moldoveni la Moscova, dar care lipsesc din Arhiva de Stat din Chisinau”).

În anul 1951 echipa din Nisporeni a participat în premieră la campionatul Republicii. Nisporenenii au jucat în seria I, alături de așa formații ca Dinamo Chisinau, Locomotiva Bălți, Spartac Dubăsari, Ungheni, Călărași și Orhei.

Debutul a fost modest. Echipa a pierdut toate meciurile, fără să marcheze măcar un gol și primind în propria poartă 22. Cea mai severă înfringere a fost cea cu echipa din Dubăsari: 0-7.

În 1952 Nisporeni a participat din nou în campionatul RSSM. În faza preliminară a competiției formația noastră a jucat în seria districtului Chișinău, alături de formații din Ungheni, Orhei, Râbnița, Călărași, Criuleni… Unicul rezultat păstrat în arhivă este cel cu învingătoarea seriei, echipa din Ungheni. Nisporenenii au cedat la limita, 2-3. Pentru turneul final s-a calificat Locomotiva Ungheni.

Nici în urmatorul an fotbalistic, 1953, echipa din Nisporeni nu se califică la turneul final.

În schimb, reprezentanții raionului au evoluat mult mai bine în competiția rezervată sportivilor de la sate. În 1954 echipa kolhozului ”Nicolae Svernik” a câștigat seria și s-a calificat la turneul final, care s-a desfășurat în orașul Tiraspol. Acolo, însă, nu a reușit să urce pe podium.

În selecționata republicii au fost invitați doi fotbaliști din Nisporeni: Leonid Revin și Iurie Ponomariov (foto). Ultimul avea să devină mai târziu unul din cei mai buni arbitri din Moldova.

La competițiile unionale selecționata sportivilor de la sate nu a strălucit, dar faptul că doi fotbaliști din Nisporeeni au ajuns în echipa republicii demonstrează faptul că fotbalul nisporenean se afla în dezvoltare.

În următorii ani formațiile din Nisporeni joacă fără succes în competițiile pentru sportivii de la sate. Nisporenenii nu reușesc nici măcar o calificare în grupele semifinale din campionatele RSSM, care se disputau în mai multe etape. Abia în anul 1962 Nisporeni se califică din faza grupelor preliminare, dar din nou ratează turneul semifinal.

În anul 1960, în premieră, echipa de juniori a centrului raional Nisporeni se califică la un turneu final republican. Nisporenenii au fost eliminați din turneu de viitoarea câștigătoare, echipa din Chișinău, scor 0-2. (În finală Chișinăul a învins echipa din Bender cu 11-1).

Dupa anul 1962 echipa din Nisporeni nu a mai participat în campionatul republicii. Periodic, formații din Nisporeni au evoluat doar în turneele pentru premiul ziarului ”Tinerimea Moldovei”, întâetatea ASB Kolhoznicul și în competiția dotată cu trofeul “Spicul de Aur”.


Speranța

În anul 1987 începe o nouă eră a fotbalului din Nisporeni. Din inițiativa mai multor entuziaști ai fotbalului (organizator: Tudor Robu) este fondat clubul de fotbal Speranța Nisporeni.

Speranța participă la primul campionat al Republicii în anul 1988. Abia formată echipa se clasează pe locul 7 din 15 formații în Divizia a III. Palmares: 12 victorii la activ si un golaveraj de 53-37.

În sezonul următor Speranța este inclusă în Divizia secundă, unde devine una dintre lideri și în anul 1990  promovează în prima divizie valorică a RSS Moldovenești.

Debutul pe prima scenă a fostbalului moldovenesc a fost destul de bun. La 14 aprilie, în prima etapă, Speranța reușește un 1-1 la Dubăsari, cu echipa din localitate Energetica. Iar în etapa cu numarul doi a surclasat cu 8-1 formația Maiak Chirsova. Abia în etapa a treia debutanta a cedat la Bender cu 0-1.

La finalul campionatului Speranța s-a clasat pe locul 7 în seria I, unde a evoluat alături de alte 11 formații. Printre meciurile cele mai reușite sunt cele cu a doua clasată, Politehnica Chisinau, scor 1-0. Cu 4-2 a bătut Cristalul Falesti. Iar Tighina–II Bender a fost învinsă cu 6-0 în retur. Zarea Chițcani, raionul Slobozia, a cedat la Nisporeni cu 1-5. În deplasare nisporenenii au învins doar la Drochia, 1-0. În timp ce pe teren pripriu, la fel, au cedat o singură data: 0-1 cu Alimentara Balti.

Turneul pentru locurile 11-14 în care trebuia să joace Speranța nu s-a mai disputat din cauza evenimentelor din Transnistria.

În anul 1991 s-au organizat ultimele 2 campionate ale RSSM: cel de primăvară și cel de toamnă. În primul campionat Speranța s-a clasat pe locul 10, cu doar cinci victorii la activ, golaveraj 14-21, cedând primelor două clasate, Cristal Falești și Dinamo Chișinau cu același scor: 1-5.

Campionatul de toamnă s-a disputat în perioada 17 august – 30 noiembrie 1991. Și atunci Speranța Nisporeni avea să obțină cel mai important trofeu din istorie!

În 14 meciuri jucate Speranța a adunat 20 de puncte: 9 victorii, 2 egalități și 3 înfrângeri: 2-3 cu Cristalul Fălești, 1-3 cu Nistru Ciobruciu și 0-1 cu Speranța Drochia. Astfel, nisporenenii au acumulat cu un punct mai mult ca următoarele două clasate, Constructorul Leova și Cristalul Fălești și și-au adjudecat PRIMUL TITLU NAȚIONAL DIN ISTORIE și singurul deocamdată.

Iată lotul campioanei RSSM ’91, Speranța Nisporeni: 

Portari: Vladimir Ciobanu (7 meciuri / 9 goluri primite), Grigore Crijanovschi (3/-3), Alexei Tataru (4/-3)
Jucători de câmp: Victor Cârlig (13/6), Serghei Balan (13), Victor Botezatu (12/3), Iurie Munteanu (11/1), Ion Munteanu (12/1), Petru Bîtcă (12), Serghei Macari (11/1), Igor Gheles (11), Gheorghe Pîrciu (10/5), Iurie Arnăut, Ghenadie Boldurescu (6), Vlad Ciorici (6), Ghenadie Sîrbu (3/1), Vlad Copoț (2/1).


Jucatorii și-au primit medaliile de campioni mult mai târziu, peste câțiva ani, dar acest eveniment totuși a avut loc. Majoritatea dintre ei au jucat la club încă mulți ani în perioada de după independență. În toți acești ani la cârma echipei s-a aflat Tudor Robu, unul dintre fondatorii formației.

Informație oferită de Valentin Iacovlev, Asociația de Istorie și Statistică a Fotbalului.

sâmbătă, 11 februarie 2017

Istoria echipei Speranța Nisporeni. Anii 90

Speranța Nisporeni este una din echipele cu tradiții din fotbalul moldovenesc. Voi publica un șir de materiale despre istoria acestei echipe. Astăzi încep cu anii 90 și primii pași în fotbalul moldovenesc de după independență.


Clubul de fotbal Speranța Nisporeni este înregistrat oficial la nou formata Federație Moldovenească de Fotbal în toamna anului 1991.
Imediat după proclamarea independenței Republicii Moldova, care a avut loc la 27 august 1991, FMF a început pregătirile pentru organizarea primului campionat independent al țării. Astfel, la prima ediție a campionatului, care a primit titulatura de Superligă, s-au înregistrat 12 echipe, printre care și Speranța Nisporeni.  

Primul campionat național de fotbal, Superliga, s-a disputat timp de 4 luni, în primăvara-vara anului 1992 (14 martie – 23 iunie). Iar prima campionată a devenit echipa Zimbru Chișinău, care a câștigat titlul la ”masa verde”, după ce Tiligul Tiraspol nu s-a prezentat la ultimele meciuri din campionat, inclusiv la meciul ”de aur”, unde i-au fost administrate înfrângeri tehnice.

Speranța Nisporeni s-a clasat pe locul 8, cu 17 puncte la activ, la egalitate de puncte cu Olimpia Bălți, care s-a poziționat pe 9. Speranța a înregistrat 6 victorii, 5 egaluri și 11 înfrângeri, cu un golaveraj de 20-32.

Jucătorul Speranței, Victor Cîrlig a intrat în topul golgheterilor campionatului, cu 8 goluri la activ, tot atâtea cât au înscris și jucătorii echipei Zimbru, Alexandru Spiridon și Iurie Miterev. Iar cei mai buni marcatori au devenit Serghei Alexandrov de la Bugeac Comrat și Oleg Flentea de la Constructorul Chișinău, ambii cu câte 13 goluri.  

Cea mai categorică victorie din primul campionat al Republicii Moldova, Speranța a obținut-o în meciul cu Constructorul Leova, 4-0. Cele mai categorice înfrângeri s-au înregistrat în partidele cu Dinamo-Codru Călărași și Bugeac Comrat, 1-5.

Victor Cîrlig a reșit să marcheze 4 goluri în meciul cu Cristalul Fălești, scor 4-1, din 6 mai 1992. Acesta a fost primul pocker din istoria campionatelor Moldovei.

Portarul echipei Speranța, Grigore Crîjanovschi a respins primul penalti din istoria campionatelor Moldovei. Crîjanovschi a parat lovigtura de la 11 metri executată de Serghei Nani, în meciul cu Zimbru.

Primul gest de fairplay aparține, la fel, unui jucător de la Speranța. În meciul cu Tiligul Tiraspol, Victor Cîrlig a executat lovitura de la 11 metri slab, în brațele portarului, considerând că arbitrul a acordat eronat penalty.

Mihail Arteni, Vladimir Șohirev și Victor Cîrlig au jucat în toate cele 22 de meciuri din campionat.
În prima ediție a campionatului Moldovei Speranța a fost antrenată de cuplul de antrenori Alexandru Mațiura - Tudor Robu.


Campionatul Moldovei la fotbal, ediția 1992-93. Divizia Națională
În ediția a doua a campionatului național, Speranța Nisporeni s-a clasat pe locul 9 din 16 echipe. În 30 de meciuri jucate, Speranța a înregistrat 9 victorii, 10 remize și 11 înfrângeri. Golaveraj: 28-34. Puncte: 28.

Cea mai categorică victorie: 3-0 cu Tricon Cahul
Cea mai severă înfrângere:  1-4 cu Olimpia Bălți

Vladimir Șohirev a intrat în istoria fotbalului moldovenesc ca primul jucător care a marcat câte 2 goluri pe meci pentru 2 echipe diferite: Speranța Nisporeni și Moldova Boroseni.

Campionatul Moldovei la fotbal, ediția 1993-94. Divizia Națională
Al treilea an în elita fotbalului moldovenesc a fost cu ghinion. Speranța Nisporeni a retrogradat în eșalonul secund, după ce a încheiat campionatul pe ultimul loc – 16.
În 30 de meciuri jucate, Speranța a acumulat doar 14 puncte, având un bilanț de 5 victorii, 4 remize și 21 de înfrângeri. Golaveraj: 27-63.

Cea mai categorică victorie: 3-0 cu Sinteza Căușeni
Cea mai severă înfrângere:  1-7 cu Tiligul Tiraspol

Victor Cîrlig, Ghenadie Boldurescu și Dumitru Ghetman au jucat în toate cele 30 de meciuri de campionat.

În ediția de campionat 1994-95 Speranța Nisporeni a evoluat în liga a doua valorică a fotbalului moldovenesc. După un parcurs bun în Divizia A, Speranța s-a clasat pe locul secund și alături de Constructorul-93 Chișinău și Spumante Cricova au promovat în Divizia Națională. Echipa era antrenată atunci de Pavel Ciobanu, actualul președinte al FMF. Ciobanu avea să rămână la timona Speranței și în sezonul următor al Diviziei Naționale (foto)



Campionatul Moldovei la fotbal, ediția 1995-96. Divizia Națională
La a 4-a sa participare în Divizia Națională, Speranța s-a clasat pe locul 11 din 16 echipe.
În 30 de meciuri jucate, Speranța a înregistrat 8 victorii, 7 remize și 15 înfrângeri. Golaveraj: 41-51. Puncte: 31.

Cea mai categorică victorie: 7-0 cu Bugeac Comrat
Cea mai severă înfrângere:  1-6 cu Olimpia Bălți

Campionatul Moldovei la fotbal, ediția 1996-97. Divizia Națională
A 5-a participare în prima divizie valorică a Moldovei i-a adus Speranței cea mai bună clasare din istorie: locul 6 din 16 echipe. În 30 de meciuri jucate, Speranța a înregistrat 11 victorii, 9 remize și 10 înfrângeri. Golaveraj: 34-36. Puncte: 42.

Cele mai categorice victorii: 9-1 cu Attila Ungheni și 8-0 cu Ciuhur Ocnița
Cea mai severă înfrângere: 2-8 cu Zimbru Chișinău

Serghei Covtaniuc de la Speranța a reușit să marcheze 4 goluri în meciul cu Ciuhur Ocnița, 8-0.
Victor Cîrlig a marcat de 3 ori în meciu cu Attila Ungheni, 9-1.

Ghenadie Boldurescu este singurul jucător de la Speranța, care a jucat toate cele 30 de meciuri de campionat.  

Campionatul Moldovei la fotbal, ediția 1997-98. Divizia Națională
Și din nou al 3-lea campionat consecutiv este unul cu ghinion. A 6-a participare în Divizia Națională avea să fie ultima înaintea unei pauze de 17 ani. Speranța Nisporeni s-a clasat pe ultimul loc, 14 și a retrogradat.

În 26 de meciuri jucate, Speranța nu a învins niciodată. A înregistrat 5 remize și 21 înfrângeri. Golaveraj: 9-46. Puncte: 3… Speranța a fost penalizată cu 2 puncte pentru 3 neprezentări a echipei de copii.  

Cea mai severă înfrângere:  0-6 cu Zimbru Chișinău

Speranța a înregistrat în premieră 4 înfrângeri la ”masa verde”: 3 pentru folosirea unui jucător nelegitimat (Nistru Otaci 0-0; Unisport 0-0 și Moldova-Gaz 2-2), iar una – pentru neprezentarea la meci (Unisport Chișinău).

Cele mai multe meciuri în Divizia Națională:
Victor Cârlig - 144
Ghenadie Boldurescu - 132
Iurie Ciorici - 123

În prezent, Iurie Ciorici și Victor Cîrlig sunt stabiliți în Italia, unde au plecat cu 15 ani în urmă. Ghenadie Boldurescu muncește în construcții, la Nisporeni.

P.S. Informație statistică oferită de Asociația de istorie și statistică a fotbalului, Victor Daghi, Valentin Iacovlev și Vlad Ciorici (foto) 

luni, 30 ianuarie 2017

Cum a ajuns Barburoș la Beșiktaș

În vara anului 2007 mergeam la nou formata FC Beșiktaș Chișinău, la invitația lui Petru Efros. Trebuia să facem echipă în mai puțin de 2 luni de zile și să jucăm în Divizia A. Scheletul a fost format din jucătorii aduși de la Goleador. Restul i-am selectat de la diferite cluburi, jucători liberi, care nu trebuiau nimănui.  

Efros avea un farmec deosebit de a atrage oameni în jurul lui. Îi plăceau ăștia tineri, pe care să-i crească și să-i modeleze după placul lui. Eu eram mai mult cu jucătorii formați, pe care îi cunoșteam. Așa l-am adus pe Marcel Reșitca. Dar și pe Ruslan Barburoș.

Barbic nu mai jucase fotbal de vreo 2 ani. Se certase cu cei de la Șerif, care l-au dat afară fără ca să-i rezilieze contractul. Nu putea semna cu nimeni, dar în Divizia A l-au lăsat. Mai ales că nu mai jucase de multă vreme. Practic se lăsase de fotbal.


FC Beșiktaș Chișinău, prima săptămână de la fondare
Când i-am zis antrenorului Petru Efros că aș vrea să-l luăm pe Barburoș, acesta mi-a răspuns: ”Sandu, el e mai gras ca mine! Ce să facem noi cu el?”. Am avut răbdare și l-am convins pe Efros că Barbic își va reveni, că va fi printre cei mai buni și că cei tineri vor învăța mult fotbal de la el. Până la urmă l-am adus, după ce l-am sunat personal pe Nicolae Ziuzin și l-am rugat să-i dea liber. 

Și Barbic n-a dezamăgit! A muncit cot la cot cu niște copii și în 2 luni a dat jos vreo 20 de kg! Și a fost cel mai bun! A marcat 12 goluri, dar mai important este că jucătorii tineri chiar au învățat foarte mult fotbal de la el. Pe lângă toate mai era și sufletul echipei prin glumele sale și pofta de viață... Greu de realizat că nu mai este... Avea doar 38 de ani...

Tropaneț, Savcenco, Miterev, Cebotari, Barburoș... Ce linie de atac! Fotbaliști excepționali. Probabil că și acolo sus, undeva, pe lumea cealaltă, la fel ca și aici iubesc fotbalul. Și îi iau de tineri pe cei mai buni, cei care fac spectacol, cei deosebiți.

Odihnește-te în pace, Barbic!  

FC Beșiktaș (2007)
Rândul de sus: Țuguțchi, Cerescu, Cebotari, Hvorostianov, Golan
Rândul de jos: Molla, Telfer, Barburoș, Melnic, Efros, Jicul

duminică, 29 ianuarie 2017

Despre amicalul interzis

Am fost azi la amicalul Șerif - Speranța Nisporeni 2-0. Amical ca amical, mulți jucători în probe atât la o echipă, cât și la alta. Nu pot să nu scriu despre organizarea perfectă de la baza Șerif, dar și despre curățenia ideală de la stadionul din Tiraspol. Un exemplu pentru toate cluburile și nu numai. 

Despre jocul celor de la Șerif nu voi scrie nimic, pentru că a fost un meci închis pentru presă și spectatori. Spun doar atât: oricum niciun meci nu seamănă cu altul și nu cred că cineva, chiar dacă vine să vadă echipa, va înțelege prea multe din aceste amicale. În fine. Fiecare bordei cu al său obicei. 

Mulțumesc lui Mira Primovici pentru ceai :). 


Speranța. Ei secrete nu au. A fost în probe fostul jucător al celor de la Steaua și FC Vaslui, Bogdan Panait, dar acesta n-a convins. Probabil că și vârsta și-a spus cuvântul (33 de ani). În rest, mi-a plăcut Primac, golgheterul venit de la Ungheni. Mi-a plăcut Drăgan, care dacă va fi perseverent are șanse să ajungă fotbalist bun. Dar mai are de muncit. Dar cel mai mult mi-a plăcut portarul de 19 ani adus de la Real Succes. Are și un nume de familie interesant: Colibă-Verde. Tare bunișor băiatul. Și joc de picior are, cum îi place lui Guardiola :)

În general Speranța mi-a plăcut, ca echipă. Joc disciplinat, fiecare își știe rolul său pe teren. Se vede că se muncește mult la club. Personal, aștept cu nerăbdare să văs când vor construit la Nisporeni acel stadion de 7 mii de locuri, despre care Petru Efros a vorbit în Lumea Sportului. E vorba de o perioadă de 3 ani. Dar să vedem. La un stadion bun poți aduce și jucători buni. 

vineri, 20 ianuarie 2017

Federația a devenit mai puternică

Pavel Cebanu a fost reales, pe merit, președinte al Federației de fotbal. Nu mă voi opri la realizările ”liderului fotbalului moldovenesc”, cum s-a exprimat unul dintre delegații Congresului FMF. Am mai spus-o și nu mi-i greu să repet că dacă toți șefii de federații ar face măcar un sfert din câte a făcut Cebanu, atunci sportul moldovenesc ar înflori. Și nu doar șefi de federații ar trebui să ia exemplu de la el, dar și alți șefi: de departamente, de întreprinderi sau chiar de stat. 

Altceva vroiam să spun. Și anume despre o nouă alegere inspirată a noului-vechi președinte: desemnarea lui Dragoș Hîncu în calitate de vicepreședinte al FMF.

Dragoș Hîncu este în prezent consilier al prim-ministrului Filip. În trecut a fost viceministru al tineretului și sportului, unul dintre cei care a pus umărul la fondarea clubului de fotbal Milsami. Am colaborat cu el pe timpul când era director general la FC Dacia. Iar când eram studenți, pe la mijlocul anilor 90 am jucat fotbal împreună pentru selecționata Universității de Stat. Pot să spun că îl cunosc de o viață. 

Și pentru că îl cunosc, îi știu metodele de muncă, dar și felul în care gândește și abordează o problemă, felul în care știe să administreze o echipă, un club, un minister cu zeci de federații - toate acestea mă fac să fiu convins că Dragoș Hîncu va aduce un plus semnificativ în dezvoltarea federației și a fotbalului moldovenesc în general.