luni, 13 noiembrie 2017

Spiridon - noul selecționer al Moldovei. Ce cred eu despre asta

Februarie 1999, Malta. Așa arătam eu și Spiridon
 cu 19 ani în urmă
Revin la subiectul echipa Națională, mai cu seamă la selecționerul Naționalei. Așadar, din surse sigure, Federația s-a decis deja asupra înlocuitorului lui Dobrovolski. Este vorba despre Alexandru Spiridon, fost mare fotbalist pentru Moldova, dar și ex-selecționer, chiar dacă s-a aflat la timona Naționalei doar câteva luni în calitate de interimar. 

CV-ul lui Spidion îl găsiți pe google. E frumos. Mai ales ca secund al lui Lucescu. Cât face doar Cupa UEFA, pe care a promis s-o aducă la Chișinău, dar n-a mai adus-o. Nu despre asta însă am vrut să scriu. Ci despre cum văd eu mandatul lui Spiridon la Națională. 

Las la o parte criteriu ”în fotbal e posibil orice” și încerc să fac o analiză a antrenorului Spiridon, pe care îl cunosc destul de bine. Sau cel puțin îl cunoșteam înainte să se supere pe mine pentru că am dat pe post niște declarații de-ale lui, care s-au înregistrat din întâmplare, fiind camera pornită. Sau ceva de acest gen. 


Așa arată Spiridon astăzi
Este un tip foarte ambițios și orgolios. Și foarte greu de manipulat. Aș atribui aceste calități la plusuri, pentru că la el cumătrismul, caracteristic moldovenilor, nu prea merge. Dacă vor fi unele compromisuri, acestea vor fi la sânge. La el joacă jucătorii pe care îi consideră el cei mai buni. Nu rudele și nu relațiile. Cel puțin așa îl cunoșteam eu. Poate că între timp s-a schimbat. Asta vom vedea curând.

A stat mai bine de 10 ani lângă Lucescu și cred că a învățat enorm de la el. Fiind un tip inteligent și deștept (a terminat școala cu medalie de aur), cred că a furat destulă meserie, pe care să o aplice acum, chiar dacă îi va fi foarte greu, pentru că în fotbal contează foarte mult valoarea, iar valoare la noi, știm cu toții, este, dar puțină. Când spun că a învățat de la Lucescu am în vedere și faptul că a învățat să renunțe la lacunele, care i-au frânat activitatea de antrenor, atunci când abia făcea primii pași în această meserie.

În fine, Spidion cunoaște foarte bine fotbalul moldovenesc. Dar totodată n-a avut tangență cu actualii jucători, ca să lege prietenii cu ei sau alte interese. Excepție este doar Cătălin Carp, care a fost o perioadă la echipa de juniori a lui Șahtar. Are autoritate și nicio ”vedetă” nu se va simți protejată. Toți vor fi la fel, așa cum e normal. 

Într-o frază, alegerea făcută de Federație este una bună, cel puțin astăzi și la banii care sunt prevăzuți pentru acest post. Așteptăm numirea oficială.   

miercuri, 8 noiembrie 2017

Fotbalistul moldovean al anului 2017. Votăm

Pagina de Facebook a Federației de fotbal a anunțat astăzi că Anul acesta, în cadrul Galei Laureaților Fotbalului Moldovenesc va fi decernat un premiu special - Simpatia Publicului, prin care va fi numit cel mai bun jucător al anului în viziunea suporterilor. Decide tu cine merită premiul special! 🏅 VOTEAZĂ AICI: goo.gl/27XSYN


M-am grăbit să merg pe linkul de mai sus, am completat rapid formularul, care este foarte simplu: nume, email si numele jucătorului. Primele 2 le-am bifat dintr-un foc, iar când am ajuns să scriu numele jucătorului, care în opinia mea a fost cel mai bun în acest an... pauză. Și stau și mă gândesc. Cine? Chiar cine a fost cel mai bun?

Cu tot respectul pentru fotbaliștii noștri. Avem mai mulți jucători buni. Iar în acest an au apărut și alții, care dau speranțe. Însă unul, care să fie peste toți ceilalți chiar nu văd. Pur și simplu.

Putem să-i dăm trofeul lui Ioniță. Doar pentru faptul că joacă în Serie A. În rest nu s-a remarcat cu nimic. Gațcan a avut și el un an modest, fără realizări deosebite. Însă joacă într-un campionat tare. Epureanu. Parcă a fost vicecampion al Turciei. Dar la Națională - nimic. Pare rău. Ăștia sunt cei 3, care joacă la echipe din campionate net superioare celorlalte pe la care mai sunt moldoveni, inclusiv Divizia Națională. Dar. La echipa Națională, unde în mod normal ar trebui să fie lideri, să care echipa în spate... Mai bine tac.


Iar la Națională s-au remarcat așa jucători ca Plătică - cel mai bun în ultimele 2 meciuri - singurele în care Dobrovolski i-a încredințat un loc de titular. Probabil că regretă că nu l-a introdus mai devreme. Ce ține de mine, eu l-am informat constant pe selecționer despre progresul și forma bună a lui Plătică. 

S-a remarcat Anton. Acel Anton, care odată transferat la Șerif parcă a prins aripi și joacă din ce în ce mai bine nu doar în campionat, dar și în cupele europene. 

S-a remarcat Posmac. Aceeași poveste ca a lui Anton.

Și s-a remarcat Ambros. Probabil că eu l-am remarcat mai mult decât alții, care ar fi fost mai indicat să-l remarce... Chiar am vrut la un moment dat să scriu ceva pe blog despre progresul lui, dar n-am mai găsit timp. Pentru mine, însă, acest van Basten din Hîncești este cel mai bun atacant moldovean al momentului. 

Cam dintre aceștia se va alege, cred eu, viitorul fotbalist moldovean al anului. Ce ține de mine, eu voi vota totuși cu Sergiu Plătică. Cu un mic avans, o doză de subiectivism și cu speranța că va continua să muncească și să crească la fel cum a făcut-o până acum. 

Doritorii pot vota și aici, pe blog, jucătorul care merită cel mai mult să fie numit cel mai bun în anul 2017. Iar în comentarii vă puteți spune părerea: de ce anume cutărescu și nu altul. Un an nou fotbalistic mai bun să avem!

miercuri, 18 octombrie 2017

Cine va fi noul selecționer al Moldovei

Odată cu încheierea ciclului preliminar pentru CM2018, în urma căruia prestația Naționalei noastre a primit calificativ Nesatisfăcător de la președintele Federației, Pavel Cebanu, e clar că șansele de prelungire a contractului cu actualul selecționer Igor Dobrovolski sunt minuscule. 

Federația caută selecționer, iar eu voi publica o listă de antrenori dintre care, aproape sigur, va fi ales noul antrenor al Naționalei. 

Îi pun în ordine alfabetică, astfel încât să nu influiențez în niciun fel decizia FMF (aș mai vrea eu :)

Ruud Gullit. Olandezul a fost recent la Chișinău, pentru a negocia viitorul contract. Pe 16 octombrie acesta a fost văzut la restaurantul La Taifas, unde de obicei Federația își servește oaspeții de onoare. Gullit, fostul Balon de Aur din 1987, a antrenat ultima dată chiar la Naționala Olandei, unde a fost unul dintre asistenții lui Dick Advocaat. Olanda, ca și Moldova a ratat calificarea la Mondialul din 2018. Până în 2017, când a fost cooptat in lot de Advocaat, Gullit antrenase ultima dată tocmai în 2011, la Terek Groznîi, Rusia. Cel mai celebru club pregătit de olandez a fost Chelsea Londra, în perioada 1996-98. Șansele ca Gullit să preia Naționala sunt de 30%. 

Engin Firat. Nu vă spune multe acest nume, dar... Este unul dintre antrenorii cotați ai Turciei și a fost aproape să preia Naționala încă din vară, când l-ar fi înlocuit pe Dobrovolski dacă acesta ar fi călcat strâmb în Georgia. Firat a fost de mai multe ori în Moldova și chiar a negociat cu un club de la noi. A fost secundul lui Ali Daei la Naționala Iranului (2007-08), deși în acte anume el figura ca principal, pentru că Daei nu avea licență. A condus mai multe echipe mici din Turcia. A fost și pe la cele mari, însă doar ca secund. A lucrat și în Germania sau SUA (2017). Cel puțin așa spune Wikipedia. Șanse de 30%

Roberto Bordin. Actualul tehnician al Șerifului. A fost deja vehiculat în presă numele lui, el fiind antrenorul care a adus eventul la Tiraspol și a calificat Șeriful în grupele Europa League. Are experiență în special ca secund, ultima dată al lui Mandorlini, la Verona, unde l-a avut ca ”elev” și pe internaționalul nostru Artur Ioniță. Totuși este puțin probabil ca Bordin să lase campioana Moldovei într-o perioadă foarte bună pe care o trăiește la Tiraspol. Șanse 10%.

Alexandru Spiridon. A mai antrenat Naționala Moldovei, doar 4 meciuri, în 2001, când a încheiat ciclul început de Mațiura. Atunci a fost doar interimar, iar FMF nu i-a propus un contract, fapt care l-a supărat foarte mult. Pentru cine nu știe, Spiridon este foarte supărăcios :). După plecarea de la Zenit, unde a fost secundul lui Lucescu, n-a mai antrenat. Este binecunoscut microbiștilor din Moldova, fiind unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni din toate timpurile, primul capitan al Naționalei într-o campanie preliminară. Șanse - 30%.

Vreau să vă spun că aceste candidaturi sunt acum, la zi, din surse sigure. Până la 31 decembrie, când îi expiră mandatul lui Dobrovolski mai este timp să apară si alții. Noul selecționer va fi numit, tradițional, la începutul anului viitor.   

joi, 12 octombrie 2017

Primul fotbalist președinte de țară

George Weah
Tocmai vorbeam astăzi cu un prieten, bun cunoscător al fotbalului, despre potențialul uriaș pe care îl are regele sporturilor, dar care NU este valorificat absolut deloc de către politicienii moldoveni. Practic, fotbalul utilizat corect în scopuri politice îți poate aduce un procent semnificativ din electorat. Exemplu sunt cu duiumul. Cel mai apropiat nouă - Gigi Becali, un cioban ajuns în Parlamentul European.

Dar cel mai important și elocvent exemplu este cel al Liberiei, țară africană, de mâna a treia, așa cum suntem și noi (europeni de mâna a treia). În Liberia, marți au avut loc alegerile prezidențiale, care au fost câștigate de fostul fotbalist, celebru fotbalist - George Weah. Este primul fotbalist din istorie ajuns președinte de țară! 
(Info: RIA Novosti

Weah, câștigător al Balonului de Aur în 1995, a jucat la echipe mari precum PSG, Milan sau Chelsea. În 2005 a candidat prima dată, pirzând în turul 2 în fața unei femei, care devenise prima femeie președinte în țările africane. Și iată-l acum devenind deja el primul fotbalist ajuns președinte de țară. 

Asta înseamnă să faci ceva pentru fotbal, să te iubească mulțimea!!!


luni, 9 octombrie 2017

Liga Națiunilor - șansa noastră

Gata cu meciurile amicale la Națională. De la anul în locul amicalelor va apărea o competiție nouă - oficială, Liga Națiunilor, care va oferi posibilitatea chiar și selecționatelor mici, precum Moldova, să ajungă la turneul final al Campionatului European. 


Cum va arăta noua Ligă? Competiția va avea 4 divizii în care cele 55 de formații vor fi împărțite după coeficientul UEFA. Fiecare divizie va avea 4 grupe, în A și B vor fi patru grupe de câte 3 echipe, în C vor fi trei grupe de 4 echipe și una de trei, iar în D vor fi patru grupe de 4 echipe. Câștigătoarele vor promova, iar ultimele clasate vor retrograda. 

Moldova face parte din ultima divizie valorică, Divizia D. 

Cum putem ajunge la Euro? Naționalele care ratează calificarea la Euro 2020 prin preliminarii, vor avea șansa să o facă prin Liga Națiuniulor, care oferă ultimele 4 bilete pentru Euro 2020.


Fiecare divizie a Ligii Națiunilor oferă câte un loc la turneul final. Cel mai bine clasate 4 selecționate din fiecare divizie se vor întâlni în semifinale. Meciurile se vor disputa într-o singură manșă pe terenul echipei mai bine clasate. Finala se va desfășura pe terenul uneia dintre cele două formații calificate, acesta urmând să fie ales prin tragere la sorți.

Respectiv Moldova se va putea califica la Euro dacă va câștiga grupa din Liga Națiunilor, apoi semifinala și finala, pe care ar urma să le dispute cu alte câștigătoare ale grupelor din Liga D. 

Lista echipelor care fac parte din Divizia D - viitoare adversare cu care Moldova se va bate pentru un loc la Euro:

Insulele Feroe, Lituania, Belarus, Macedonia
Georgia, Armenia, Luxemburg, Letonia
Kazahstan, Andorra, Moldova, Malta
Liechtenstein, San Marino, Kosovo, Gibraltar

24 ianuarie 2018 - tragerea la sorți a grupelor Ligii Națiunilor

joi, 5 octombrie 2017

Noua Arenă din Nisporeni. Am fost acolo. Vezi poze

Am fost azi la Nisporeni, unde au demarat lucrările la construcția sau mai bine zis, la reconstrucția stadionului din localitate.

Din istorie: actualul Stadion din Nisporeni s-a construit timp de 3 ani și a fost dat în exploatare în anul 1979, însă a fost deschis oficial un an mai târziu, în 1980, odată cu deschiderea Jocurilor Olimpice de vară de la Moscova. 

Câteva precizări, pentru că în presă apar informații contradictorii:

1. Stadionul va avea o capacitate de 6 (șase) mii de locuri (a 3-a categorie UEFA).
2. Stadionul va fi reconstruit. Adică actuala tribună va rămâne și va fi reparată. În plus se va construi încă o tribună acoperită, vizavi de actuala tribună centrală. Fosta lojă VIP va fi demolată (deja a fost demolată astăzi), iar în locul ei se va construi un bloc întreg, cu birouri, vestiare, sală de forță, hotel și desigur lojă VIP. 
3. Stadionul va avea piste de alergări.
4. Guvernul a alocat deja 7 milioane de lei pentru demararea lucrărilor. În total, costul lucrărilor sunt estimate la 80 de milioane de lei sau circa 4 milioane de euro.
5. Stadionul va avea gazon natural.



Conform contractului agentul economic este obligat să dea în exploatare Arena în noiembrie 2020. Însă autoritățile noastre susțin că lucrările se vor finisa mult mai devreme, în toamna anului 2019 și vor dura doar 2 ani. 

În cazul în care totul va decurge conform proiectului, Arena din Nisporeni va putea găzdui meciuri internaționale, iclusiv cupe europene sau partide cu participarea naționalelor Moldovei. 


P.S. Ceremonia de demarare a lucrărilor a fost, de fapt, o rugăciune spusă de 4 preoți, tradiție locală, din ce am înțeles. Iar la ”sjujbă” au asistat copii din cele 4 grupe de fotbal de la școala sportivă din Nisporeni, cât și foști sportivi de performanță, de exemplu halterofilul Igor Bour. 

Tot la ceremonia de astăzi a fost prezent și secretarul general al PD, Constantin Botnari, a doua persoană în Stat (neoficial), dar și ministrul Vasile Bâtcă - ceea ce deja, părerea mea, e serios. De asta sunt aproape sigur că proiectul va fi dus la bun sfârșit în cel mai scurt timp, iar Nisporeniul va avea un stadion modern, conform standartelor europene.


  
Mai multe poze găsiți pe pagina de facebook a clubului de fotbal Speranța Nisporeni: https://www.facebook.com/fcsperanta/

duminică, 1 octombrie 2017

Show-ul lui Ștefan. Despre deplasarea la Bălți

Sunt multe de spus despre deplasarea la Bălți. De la drumurile oribile și până la show-ul lui Ștefan Stoica. O să încep cu ultima.

Trebuie să fii meseriaș, tare de tot, vorbesc serios, ca să faci așa în timpul meciului, ca arbitrul să înceapă să fluiere doar pentru echipa ta. Nu zic că arbitrul a influiențat cumva rezultatul partidei. Dar circul lui nea Ștefane de pe marginea terenului a fost ”ceva”. Așa ”ceva” Cristian nu poate, recunosc.

De ce s-a zbătut atât de tare nea Ștefane la acest meci? E simplu. Orgoliul rănit. Toată lumea știe că soarta lui la Zimbru s-a prescris încă la amicalul Zimbru - Speranța 0-2, în care echipa lui Stoica n-a văzut mingea. Și normal, ca orice român orgolios, nea Ștefane a pregătit impecabil meciul de campionat cu Nisporeniul lui Cristian. Mai ales partea artistică, la care e campion detașat al Moldovei, fără discuții.

Și încă o dată despre meci - da, Zaria a meritat victoria. Au jucători mai valoroși, recunosc, aproape în toate compartimentele. Au și salarii de câteva ori mai mari. Dar la capitolul ”echipă”, Speranța a arătat mai bine. 

Meciul practic s-a rupt după golul 2 al bălțenilor. Până atunci Speranța a avut o posesie net superioară, a controlat jocul și doar greșelile individuale ale unor jucători, lipsa valorii certe au condus spre scorul de pe tabelă. Acesta este fotbalul. De asta suntem mereu în căutare de jucători. Jucători de valoare.

Despre drumuri ce să zic? Sărmanii oameni care trăiesc în Bălți. Parcă ar fi după război. Dar fiecare își merită soarta, până la urmă. 

miercuri, 27 septembrie 2017

Vlad Goian, la Nisporeni

Sâmbătă, 30 septembrie, Speranța va juca la Bălți un meci extrem de important în economia clasamentului. Partida este programată pentru ora 16.00. În tur, la Hîncești, Zarea s-a impus cu 4-2, iar pe banca tehnică a bălțenilor s-a aflat atunci Vlad Goian.


Ce tangență mai are Goian cu cele 2 echipe? E destul de interesantă intersecția lui ca jucător.

Așadar, Vlad Goian a debutat ca jucător în anul 1992, la Olimpia Bălți. Atunci avea vârsta de 22 de ani. Era prima ediție a campionatului Moldovei la fotbal, iar Olimpia Bălți s-a clasat pe locul 9 din 12 echipe.

În sezonul următor, 1992/93, ediția a doua a campionatului Moldovei, Goian se transferă de la Bălți la Speranța Nisporeni, unde evoluiază timp de un an. Cu Goian în lot, Speranța s-a clasat pe locul 9 în Divizia Națională – același pe care a încheiat campionatul și fosta echipă a lui Goian, cu un an mai devreme. Iată așa o coincidență.

Și încă o curiozitate. Vlad Goian se află pe locul 2 în topul jucătorilor trecuți pe la Speranța Nisporeni, cu cele mai multe meciuri în Divizia Națională. Goian a adunat în total 232 de partide ca jucător în elita fotbalului moldovenesc. Mai multe meciuri decât el are doar Serghei Pogreban, 265. Pogreban, fost și pe la echipa Națională, a jucat la Nisporeni în sezonul 1997/98.
Cele mai multe meciuri în istoria Diviziei Naționale le are regretatul Serghei Stroenco - 445.

În calitate de antrenor al echipei din Bălți, Vlag Goian are un bilanț pozitiv cu Speranța: 2 victorii, un egal și o înfrângere (0-2, 1-0, 0-0 în sezonul 2016/17 și 4-2 în sezonul 2017) . Golaveraj 5-4. Goian a mai jucat, ca antrenor al Academiei Chișinău, un meci împotriva Speranței, pe 15 mai 2016: Speranța – Academia 0-0.

Iată așa un crâmpei din bogata istorie a clubului Speranța Nisporeni.

vineri, 22 septembrie 2017

Returul meciului furat

UPDATE: 24 septembrie 2017. Speranța - Spicul 2-0. Au marcat: Petar Planic (73) și Viorel Primac (90). Arbitru: Veaceslav Banari 


Da, anume așa consider meciul Spicul - Speranța 1-1, din etapa a 2-a, de la Orhei. Un meci furat. O victorie pe care tușierul Serghei Trofan din Bălți ne-a furat-o nouă, celor de la Speranța. 

Trofan a ridicat fanionul, iar Banari a fluierat ofside la golul perfect regulamentar marcat de Bugulov. 

Că golul a fost perfect regulamentar au decis chiar responsabilii cu arbitrajul de la Federație, care l-au suspendat atunci pe Trofan 5 etape. De altfel, omul de la Bălți n-a mai arbitrat de atunci...

Asta însă nu ne-a ajutat pe noi, cei de la Speranța, care am rămas fără 2 puncte bine-meritate... 


Speranța Nisporeni înaintea meciului cu Spicul de la Orhei
Pentru cine a uitat, Spicul ne-a egalat în minutul 94 !!!!!, dintr-un penalty dictat de arbitrul Veaceslav Banari, după ce mingea l-a lovit în mână pe fundașul nostru Bondarenco. Da-da. Anume l-a lovit, pentru că Bondarenco a întors capul la șutul lui Molla, iar mingea pur și simplu l-a lovit în mână de la o distanță de aproximativ 1 metru. 

Regulamentul, paradoxal, i-ar fi dat oricum dreptate arbitrului, indiferent dacă dădea sau nu penalty...

Așa că, așteptăm returul. A mai rămas puțin până duminică, 24 septembrie, ora 16.30, la Hîncești. 

Și vă rog, stimați arbitri, nu vă mai bateți joc de munca acestor băieți, că ei n-au nicio vină.



duminică, 17 septembrie 2017

Și asta e abia începutul...

Cu Petar Planic, imediat după semnarea contractului
Trebuia odată și odată să reiau postările pe blog. Și acum cred că e momentul cel mai bun. De ce? Pentru că sâmbătă n-am fost frecați de arbitri. Da, NU am fost frecați. Am pierdut pe teren meciul cu Milsami. Felicitări orheienilor. Pe arbitri nu-i felicit, pentru că bănuiesc că data viitoare, probabil, o să ne frece. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Ivancenco, care a arbitrat perfect meciul cu Zimbru, apoi a venit și ne-a rupt cu Sheriff. Vorbesc de Speranța, echipă la care sunt angajat. 

Probabil că sunt mai mult subiectiv decât obiectiv atunci când vorbesc de meciurile Speranței. E și normal să fie așa. Și chiar dacă ar fi altfel, oricum nu m-ar crede aproape nimeni. Cert este că opinia mea de pe blog este doar opinia mea și poate să coincidă sau poate să NU coincidă cu poziția oficială a clubului Speranța. Pe blog scriu doar ceea ce mă doare pe mine personal.

Iar astăzi mă doare faptul că suntem departe de locul pe care îl merităm în clasament. Ghinionul, greșelile de arbitraj, greșelile conducererii, a stafului tehnic, a jucătorilor - toate au influiențat mai mult sau mai puțin rezultatul de pe tabelă. 


Sunt fragmente de meci pe care dacă le decupezi ai impresia că joacă o echipă de top de undeva de afară. Astfel de fragmente au fost și cu Sheriff, cât e ea de campioană. Au fost și cu Suruceni, și cu Dacia, în general în toate meciurile. Numai că după astfel de momente urmează o prăbușire inexplicabilă, uneori uluitoare, la fel, de scurtă durată, dar care ne costă puncte importante. 

Despre Cristian Efros. Fără să stau pe gânduri vă spun că e antrenorul care muncește cel mai mult dintre toți antrenorii cu care am colaborat. Și n-au fost puțini. Cristian are doar 25 de ani. A bătut toate recordurile naționale la capitolul cel mai tânăr antrenor. Și chiar dacă e foarte tânăr a știut să facă o echipă competitivă, cu care toți astăzi se socot. Ați văzut probabil ce a declarat Veaceslav Rusnac la conferința de presă. Asta e munca lui Cristian. Cred în el că va ajunge departe, cu condiția că va continua să se autoperfecționeze în acest ritm. 

În linii generale, îmi place echipa Speranța pentru că are stilul ei de joc. Are caracter, cu mici excepții. Joacă fotbal sau cel puțin tinde spre un joc combinativ, spectaculos, care să placă oamenilor. Fotbalul, doar, pentru oameni se face... Și vă mai spun un lucru sincer, în încheiere: mi-a zis mai multă lume din Hîncești că le place mai mult cum joacă Speranța decât Petrocub. Nu spun asta cu răutate. Vreau doar să accentuez că Speranța joacă spectaculos și că oamenilor le place. Înseamnă că suntem pe drumul cel bun. 



marți, 8 august 2017

Oamenii din umbra fotbalului

În fotbal se vorbește cu precădere despre fotbaliști și antrenori. Mai rar despre patroni sau conducători. Și aproape deloc despre alți angajați, cum ar fi medici, masori sau administratori. Ori șoferi de autocar. Cizmari (dar asta e deja istorie).

Sunt oameni care stau în umbra fotbalului, dar au un rol foarte important. Fără ei un club profesionist este de neconceput. Respectiv fără ei nici fotbalul n-ar mai fi așa cum îl știm. 

Ne place când vedem poze dintr-un vestiar, cu echipamentul aranjat ca la carte, cu tricou pe umeraș pus astfel încât să se vadă clar numele jucătorului de pe spate. Să știe lumea că aici e locul lui Dragan… De asta se ocupă administratorul echipei.

Ei bine, astăzi vă fac cunoștință cu oamenii din umbra clubului Speranța Nisporeni. Și încep, după cum ați intuit probabil cu administratorul.

Nicolae Balan. Sau Colița, cum îi spunem încă de la Beșiktaș, unde a avut același rol. De fapt, la Beșiktaș mai era și al treilea portar, pentru că a fost portar la viața lui. N-a jucat la echipe mari. Apogeul carierei l-a prins la FC Agro în Divizia Națională, sezonul 1996-97. A mai trecut pe la așa echipe ca Răut Orhei, Locomotiva Basarabeasca, Victoria Chișinău sau Rosso Floreni. Și desigur Izvoraș Drăsliceni, echipa din satul de baștină, același din care e și președintele Speranței, Petru Efros. Colița e un băiat modest și respectuos. Își știe meseria și și-o face cu plăcere. Unul dintre oamenii care fac orice la club. Nu știe să spună ”nu”.

Florin Platon. Băiat de la nord. Din Edineț. E mezinul oamenilor din umbră. Masorul echipei. Și-a făcut studiile la USEFS, facultatea de kinetoterapie sau medicină sportivă, ca să fie mai clar. E de 2 ani la club. Și deși e de vârsta jucătorilor, aceștia îl tratează cu respect. Pentru că își face meseria conștiincios și profesionist. De câte ori am mers la el în cabinet era rând la masaj. ”Își știe lucru”, mi-a zis unul dintre cei mai experimentați jucători din echipă, care mi-a recomandat să încerc chiar un masaj făcut de Florin. Încă n-am încercat, dar cred. La cât este de educat și bine crescut, cred că își cunoaște și meseria.

Doctorul. Oleg Vlasov. Sau Alic, așa cum îi spune toată lumea în fotbalul moldovenesc. Chiar și fotbaliștii îi spun Alic, deși omul e trecut de 60 de ani! A petrecut ani buni la Academia Chișinău până vara asta, când echipa fondată cândva de Dobrovolski s-a desființat. L-am angajat fără ezitare. Toți îi cunosc calitățile de bun profesionist. Nu a avut nevoie de recomandare. Știe totul despre jucător. De câte ori l-a durut urechea sau pe ce parte a dormit noaptea 👌. Profesor, ce mai… Și desigur cu un simț al umorului bine dezvoltat, ceea ce e foarte important într-un grup mare, cum e un club de fotbal.

În fine, ultimul pe azi, dar nu și cel din urmă. Aș spune chiar cel dintâi: Alexandru Ghencea. Poartă numele celebrului cartier bucureștean în care se află stadionul Steaua. Însă el e de baștină din Reni, aceeași localitate din care e și președintele Pavel Cebanu. Nenea Sandu, cum îi zice chiar antrenorul echipei. Oficial e vice-președinte. Dar neoficial – omul care le cunoaște pe toate și le poate face pe toate la club. Se asociază cu acest club. A venit încă din Divizia B. O persoană înțeleaptă, care știe să-ți dea un sfat la timp. Știe când să te încurajeze și când să-ți dea peste cap. Mai pe scurt: un frate mai mare.

Aceștia sunt doar o parte dintre oamenii din umbra fotbalului. Cei care zi de zi sunt alături de jucători, de echipă. Oameni, care merită să fie cunoscuți.

joi, 3 august 2017

Sandu Epureanu - omul record. Documentar (VIDEO)

Alexandru Epureanu, capitanul Naționalei și unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului moldovenesc a mai realizat aseară o performanță greu de atins. A ajuns cu o echipă necunoscută, Istanbul BB în play-off-ul Champions League. Având coechipieri de top, gen Adebayor sau Gael Clichy, vedete de 24 de carate în Premiere League, la Arsenal sau Manchester City, Epureanu joacă titular meci de meci la turci și este la un pas de grupele Ligii Campionilor.

Povestea capitanului nostru, în premieră, o puteți urmări mai jos. Așadar, Sandu Epureanu - omul record.


marți, 11 iulie 2017

”Fiul îşi salvează tatăl”... Remember

În contextul victoriei obținute de Speranța la Orhei. Acum 10 ani, pe același stadion debuta în campionat echipa Beșiktaș. Cu Petru Efros antrenor și Cristian Efros jucător de câmp la doar 15 ani. Adversar - Viitorul, adică actuala Milsami. Atunci efroșii au câștigat cu 2-0 meciul de debut, iar Cristian a marcat primul gol din istoria clubului Beșiktaș, direct din corner...

Mai jos am publicat un text pe care l-am găsit în arhiva din calculatorul personal. Autorul textului este Sergiu Carauș, care atunci era ofițer de presă la Beșiktaș. Eu eram director sportiv... Pozele sunt făcute de regretatul Boris Harcenco, o parte din ele, iar altele sunt din arhiva personală. Așadar, remember... 

Balconul de la Orhei. În centru, în picioare stau eu :D. Pe scaun,
în cămașă roz - patronul Beșiktașului, Tarkan Ozdemir. 
”FC Beşiktaş Chişinău a debutat cu dreptul în Divizia A, reuşind să învingă la Orhei formaţia gazdă FC Viitorul cu 0-2.

Iubitorii fotbalului din localitate au venit în număr mare la stadion, circa 2000 de spectatori! Şi asta în Divizia A! În cele 26 de partide jucate în Divizia Naţională (DN) din startul campionatului, doar stadioanele din Râbniţa şi Bălţi au depăşit această cifră. Şi asta în condiţiile în care Iskra a găzduit Zimbru (circa 3000 de spectatori), iar Olimpia a întâlnit în derbyul Nordului Nistru (circa 4500 de spectatori). Într-un alt meci, de data aceasta în cupele europene, Dacia în compania titratei formaţiei elveţiene St Gallen a adunat aproximativ 2000 de spectatori. 

Microbiştii orheieni și-au arătat interesul faţă de această partidă din mai multe considerente. Orheiul şi-a reconstruit recent stadionul, iar echipa din localitate a revenit în Divizia A după doi ani de absenţă. Şi nu în ultimul rând imaginea bună a clubului Beşiktaş. 

Reprezentanții Beșiktașului de la Chișinău și-a întâlnit la aeroport
fratele mai mare, care venise în Moldova pentru meciul cu Șerif:
antrenorul celor de la Istanbul, un jucător de la noi, Cristian Efros și Tarkan
Nu e echipa din Instanbul care mâine va fi găzduită de Şerif Tiraspol în returul manşei a doua a Ligii Campionilor, ci e Beşiktaş Chişinău, care deja a reuşit să impresioneze prin obiective măreţe. Scopul lor în acest sezon e promovarea în DN, iar în perspectivă Beşiktaş îşi doreşte să devină un club de prim rang în fotbalul moldovenesc. Pentru aceasta patronul echipei Tarkan Ozdemir se angajează să construiască un complex sportiv. 

Chiar şi acum majoritatea cluburilor din DN ar invidia condiţiile de care dispune colectivul FC Beşiktaş. Nici campioana entitre a Moldovei, Şerif nu şi-a permis luxul ca măcar în Liga Campionilor să evolueze în tricouri cu nume imprimate pe spate. Beşiktaş a făcut-o şi asta în eşalonul secund! În plus numele specialiştilor care activează la club spune totul: Petru Efros, antrenor principal, Ilie Vieri, antrenor, Eugen Ivanov, antrenor de portari, Iurie Cheptene, doctor şi Nicolae Beloconi, masor.

Etapa inaugurală a Diviziei A din acest sezon a luat startul după intonarea imnului şi ridicarea drapelului de către căpitanii Artur Calinin şi Marcel Reşitca. Ultimul a semnat cu Beşiktaş după ce şi-a încheiat aventura cu Dacia din Cupa Intertoto UEFA.

Foto istorică. Orhei. Primul meci oficial al FC Beșiktaș Chișinău.
Sus: Țuguțchi, Hvorostianov, Levanov, Golan, Solodchi, Reșitca
Jos: Molla, Panaite, Sârbu, Melnic, Efrosinho (Cristian Efros)
Înainte de începerea meciului Federaţia Moldovenească de Fotbal (FMF) l-a felicitat pe Ilie Vieri cu ocazia zilei de naştere. Interesant este că FMF l-a delegat pentru această partidă pe Valeriu Sorochin, un arbitru ce oficializează meciurile din DN. Astfel sărbătoarea fotbalului la Orhei a luat start.

Beşiktaş a început organizat. Episodic oaspeţii au arătat un fotbal spectaculos şi au irosit o sumedenie de ocazii. Aproape de gol au fost Reşitca, Efrosinho, Barburoş, Molla şi Cabac, dar portarul gazdelor a prins o zi de graţie şi a avut câteva intervenţii senzaţionale.

Ambiţioşi au fost şi gazdele care au pus serios osul la bătaie pentru a scoate un rezultat bun cu mediatizata Beşiktaş. Sergiu Maximov a trimis balonul în transversală, iar şuturile lui Coşciug şi Covaliov nu şi-au găsit ţinta.

Cristian Efros la 15 ani. Greu la antrenament :D
În minutul 49 scorul încă nu a fost deschis. Antrenorul oaspeţilor Petru Efros era extrem de nervos pe banca de rezerve, însă a fost salvat la timp de fiul său de numai 15 ani Cristian Efros sau Efrosinho. Acesta a şutat direct pe poartă din corner şi a înscris pentru 0-1, e adevărat nu şi fără ajutorul portarului care a greşit coplilăreşte.

Golul doi a purtat semnătura fostului golgheter a Moldovei Ruslan Barburoş, care a ridiculizat apărarea adversă şi a marcat după un şut la colţul scurt.

La scorul de 0-2 Orheiul cere penalty şi într-adevăr a fost 11m, dar înainte de a fi faultat atacantul gazdelor a preluat balonul cu mâna.

Astfel s-a încheiat prima etapă a Diviziei A. Un start mai mult decât reuşit, la care au asistat circa 2000 de spectatori!!! Lupta abia începe...”

FC Viitorul Orhei – FC Beşiktaş Chişinău 0-2 (0-0)
Marcatori: Efrosinho (49), Barburoş (63)

FC Viitorul: Pojar, Dombrovschi, Cucu, Grigoriţa, Sângureanu, Lazari, (Covaliov, 70), Griza, Gondiu, Coşciug, (Cucerenco, 84), S.Maximov, (Neagu, 85), Calinin, (Botnaru, 87)
În rezervă: Tihon, Jâtarciuc, Tcaci
Antrenor: Vladimir Gherasimov

FC Beşiktaş: Levanov, Ţuguţchi, Melnic, Sârbu, Golan, (Cabac, 72) Solodchi (Barburoş, 38), Efrosinho (Cerescu, 85), Reşitca, Hvorostianov, Panaite (Şambra, 90), Molla
În rezervă: A. Cebotari, Susan
Antrenor: Petru Efros

Arbitri: V. Sorochin, V. Berco, A. Iarovoi
Avertizaţi: Gondiu (60), Calinin (75) / Melnic (59), Ţuguţchi (75)
4 august. Orhei. Stadionul orăşănesc. Spectatori circa 2000
Jucătorul meciului: EFROSINHO

DECLARAŢII

Tarkan bei :D
Tarkan OZDEMIR, preşedinte FC Beşiktaş:
„Le mulţumesc băieţilor pentru joc. A fost un moment foarte important pentru noi şi sunt satisfăcut că am debutat cu victorie. Eu mizez pe spiritul de echipă a jucătorilor şi imi doresc mult ca să formăm un colectiv puternic şi unit. Iar rezultatele sunt sigur nu ar să întârzie să apară”

Vladimir GHERASIMOV, antrenor FC Viitorul:
„Îi mulţumesc echipei pentru acest joc şi în special suporterilor care ne-au susţinut pe tot parcursul meciului. Primul gol pe care l-am scăpat a fost curios, la al doilea a greşit grav defensiva. Despre adversar aş spune că au format un colectiv bun, dar nu au încă practică de joc. Arbitrajul nu-l comentez, deşi consider că a fost penalty.
Am revenit în eşalonul secund după doi ani de absenţă, iar obiectivul nostru din acest an este să păstrăm locul în Divizia A şi să devenim o echipă greu de bătut.”

Petru EFROS, antrenor FC Beşiktaş:
„Îi felicit pe băieţi si pe preşedintele clubului cu acest debut reuşit. Despre meci aş putea spune că noi am fost la cârma jocului, dar am ratat cu nonşalanţă o sumedenie de ocazii. Până la urmă Efrosinho şi Barburoş au pus punctul pe i şi au adus victoria. Sarcina noastră e să promovăm în DN, iar acum deja suntem cu gândul la partida din etapa viitoare.”

FC Beșiktaș Chișinău, 2007
  

vineri, 7 iulie 2017

Ștefan. Apărătorul Nisporeniului

Se mai gândea cineva că Ștefănel va ajunge fotbalist atunci când, copil fiind, spărgea cu mingea geamurile prin vecini. Se mai gândea. El se gândea...

Avea doar 6 ani când consăteanul lui, Sandu Guzun marca pe Stadionul Republican în poarta naționalei Germaniei! Atunci nici nu știa ce înseamnă să fii fundaș central. Nici nu-și imagina că va juca pe aceeași poziție pe care consăteanul lui a făcut istorie.

Dar timpul trece și Ștefănel a mers la școala de fotbal din sat, ca orice copil din Drăsliceni care se respectă. Primul antrenor i-a fost Roman Onică, un alt nume cu rădăcini fotbalistice. Și ”Izvoraș”, echipă cu tradiții cum puține sunt în Moldova. Nu mă refer la cei care vin ca vârtejul, fac fum 1-2 ani în Divizia Națională și dispar. Dar la echipele cu tradiții, unele dintre care n-au ajuns niciodata în prima ligă valorică a fotbalului moldovenesc, dar în jumătate de veac de existență au dat nume și nume fotbalului nostru.

Ei bine, într-un sat în care pasiunea pentru fotbal e mai mare decât cea pentru pescuit, chiar dacă iazul se află în centrul localității, Ștefănel a făcut primii pași în fotbal. 

În 2007 era la echipa de juniori a Beșiktașului. Avea doar 17 ani și n-a mai apucat să debuteze, deși Petru Efros a pus ochiul pe el încă de atunci. Rude de gradul 3, Petru și Ștefan Efros aveau să se reunească la începutul anului 2014. 

foto: Vadim Caftanat
”Venisem de câteva luni la Nisporeni și aveam ca obiectiv calificarea în Divizia A, își amintește Petru Efros. În iarnă am jucat un amical cu Real-Succes și l-a văzut jucând acolo. După meci i-am propus să vină la noi, chiar dacă la momentul respectiv era un pas înapoi pentru el...”

Un pas înapoi pentru a face ulterior 3 pași înainte. Astfel a început ascensiunea lui Ștefănel. Promovare după promovare, ca acum, după 3 ani și jumătate la Nisporeni să ajungă să fie căpitan al Speranței.

”Este un jucător disciplinat și foarte muncitor”, îl caracterizează coechipierii. Nici nu se putea altfel, pentru că altfel n-ar fi ajuns să fie unul dintre cei mai buni fundași centrali din campionatul Moldovei. 

După o jumătate de an în care am urmărit toate meciurile Speranței aș mai adăuga faptul că Ștefan Efros este aproape imbatabil la duelurile aeriene. Este stâlpul din apărarea Nisporeniului. E căpitanul Speranței.


marți, 4 iulie 2017

Hulk de Moldova

Faceți cunoștință. HULK. Nu e cel din Brazilia. E Hulk de Moldova. Mai bine zis viitorul Hulk de Moldova. Așa îl văd coechipierii, antrenorii, toți oamenii de la club. 

Născut la Alexandreni, Edineț, a mers la secția de fotbal la 9 ani. Peste doar un an antrenorul din sat Valeriu Cazac s-a dus la taică-său și i-a zis: ”Vasile, băiatul tău are talent. Trebuie scos de aici. Poate să ajungă fotbalist mare!”

Și Vasile n-a stat mult pe gânduri. L-a dus la școala de fotbal din raion, la Edineț, la doar 10 ani. Nu mulți părinți și-ar fi dus unicul băiat de acasă la vârsta asta. Nu toți... Doar cei care iubesc fotbalul cu adevărat.

La Edineț a nimerit la fel pe mâini bune. Antrenorul de copii Vladislav Pastîrnac l-a cizelat, i-a dat carte de fotbal și la doar 16 ani ajungea deja la prima echipă, în Divizia A, unde a fost promovat de Igor Șpaniora. A adunat peste 80 de meciuri la Edineț, una dintre liderele Diviziei A din ultimii ani. 

La începutul anului 2016 antrenorul Cristian Efros l-a adus la Nisporeni. Avea doar 19 ani și încet-încet a început să-și facă loc în echipa celui mai tânăr antrenor din istoria Diviziei Naționale. ”Este Halk al nostru”, mi-a spus Petru Efros când l-am văzut prima dată la club. 

A urmat convocarea la Naționala de tineret, meciul cu Belgia... Dar când se părea că va exploda, o accidentare gravă l-a scos în afara terenului pentru o jumătate de an. De atunci își revine încet-încet și este hotărât să lupte pentru a-și vedea visul împlinit: de a ajunge fotbalist. 

Și chiar dacă este jucător de atac, paradoxal, fotbalistul pe care îl idolatrizează este fostul fundaș Roberto Carlos. Tot brazilian și el. Dar nu e Hulk.

El e Nicolae Țivirenco. Rețineți acest nume, pentru că veți mai auzi de el. 

miercuri, 24 mai 2017

Speranța. Episodul 3. Fair-play inegalabil

Revin astăzi cu serialul ”Speranța” – un ciclu de materiale despre istoria echipei Speranța Nisporeni. Deși am mai scris despre perioada anilor 90, în episodul 3 vin cu noi amănunte despre prima ediție a campionatului national.

Așadar, pe 15 martie 1992, Speranța a jucat primul meci oficial în campionatul Moldovei. Și încă ce meci! Pe principala arenă sportivă din țară, Stadionul Republican din Chișinău, în prezența a circa 2000 de spectatori, echipa din Nisporeni a întâlnit clubul fanion al Basarabiei - Zimbru.

Arbitrul partidei a fost Valentin Garștea din Drochia. Iar meciul s-a încheiat cu victoria gazdelor, scor 2-0.

Iată cine a jucat în meciul istoric – primul meci din campionatul Moldovei independente:
Grigore Crijanovschi - Ghenadie Boldurescu, Serghei Balan, Victor Cîrlig, Iurie Ciorici, Serghei Macari, Mihail Arteni, Oleg Scutelnic, Octavian Postoronca (25, Victor Coșciug), Vladimir Șohirev, Gheorghe Pirciu.

Primul cartonaș galben l-a încasat Serghei Balan. Primul gol în poarta nisporenenilor l-a marcat Serghei Cleșcenco în minutul 38. În min.80 Iurie Mitirev a stabilit scorul final, 2-0.

În etapa a doua Speranța a înscris primul gol în Superligă (denumirea oficială a Diviziei Naționale în anul 1992). La 22 martie, în fața a 1000 de microbiști, pe stadionul din Nisporeni, Speranța a trecut de Constructorul Leova cu 4-0.

În min.14 Gheorghe Pirciu a înscris primul gol al nisporenenilor în campionatele nationale. Tot el a dus scorul la 2-0, reușind prima dublă din istoria echipei. În repriza secundă Coșciug și Șohirev au stabilit scorul final.

Prima remiză din campionatele Moldovei Speranța a înregistrat-o în etapa a IV-a, la 5 aprilie 1992, la Nisporeni. Speranța a primit replica clubului studențesc Amocom din capitală, iar meciul s-a încheiat cu scorul de 0-0.

Și acum atenție! Primul penalty marcat în poarta formației din Nisporeni s-a produs la 12 aprilie 1992, pe stadionul Republican. Autorul golului - Petru Efros, actualul președinte al clubului! În min.25 Petru Efros a trimis balonul în poarta lui Alexei Tătaru de la punctul cu var, în partida Constructorul Chișinău – Speranța Nisporeni, scor 4-1.

La 6 mai 1992, pe stadionul fabricii de zahăr din Fălești, Victor Cîrlig a marcat primul pocker din istoria formatiei. Cele 4 goluri au fost înscrise în 50 de minute de joc. (rezultatul meciului 4-1).

Primul penalty pentru Speranța l-a acordat arbitrul Ghenadie Crasnoșan, la 7 iunie 1992, în disputa cu Tiligul Tiraspol. În min.50 Victor Cîrlig a egalat scorul pe tabela de marcaj, 1-1, rezultat cu care s-a și terminat meciul. Dar… cel mai important episode pentru istoria clubului avea să se producă în minutul 90, când Speranța ar fi putut obține toate cele 3 puncte. Arbitrul Crasnoșan a mai acordat o lovitură de la 11 metri pentru gazde, însă Victor Cîrlig a trimis mingea intenționat în brațele portarului tiraspolean Alexei Orlov. Și asta pentru că golgheterul din Nisporeni a considerat că penaltyul a fost acordat eronat… Acesta este unicul caz de fair-play de acest gen înregistrat în campionatele naționale până în ziua de azi...