luni, 30 ianuarie 2017

Cum a ajuns Barburoș la Beșiktaș

În vara anului 2007 mergeam la nou formata FC Beșiktaș Chișinău, la invitația lui Petru Efros. Trebuia să facem echipă în mai puțin de 2 luni de zile și să jucăm în Divizia A. Scheletul a fost format din jucătorii aduși de la Goleador. Restul i-am selectat de la diferite cluburi, jucători liberi, care nu trebuiau nimănui.  

Efros avea un farmec deosebit de a atrage oameni în jurul lui. Îi plăceau ăștia tineri, pe care să-i crească și să-i modeleze după placul lui. Eu eram mai mult cu jucătorii formați, pe care îi cunoșteam. Așa l-am adus pe Marcel Reșitca. Dar și pe Ruslan Barburoș.

Barbic nu mai jucase fotbal de vreo 2 ani. Se certase cu cei de la Șerif, care l-au dat afară fără ca să-i rezilieze contractul. Nu putea semna cu nimeni, dar în Divizia A l-au lăsat. Mai ales că nu mai jucase de multă vreme. Practic se lăsase de fotbal.


FC Beșiktaș Chișinău, prima săptămână de la fondare
Când i-am zis antrenorului Petru Efros că aș vrea să-l luăm pe Barburoș, acesta mi-a răspuns: ”Sandu, el e mai gras ca mine! Ce să facem noi cu el?”. Am avut răbdare și l-am convins pe Efros că Barbic își va reveni, că va fi printre cei mai buni și că cei tineri vor învăța mult fotbal de la el. Până la urmă l-am adus, după ce l-am sunat personal pe Nicolae Ziuzin și l-am rugat să-i dea liber. 

Și Barbic n-a dezamăgit! A muncit cot la cot cu niște copii și în 2 luni a dat jos vreo 20 de kg! Și a fost cel mai bun! A marcat 12 goluri, dar mai important este că jucătorii tineri chiar au învățat foarte mult fotbal de la el. Pe lângă toate mai era și sufletul echipei prin glumele sale și pofta de viață... Greu de realizat că nu mai este... Avea doar 38 de ani...

Tropaneț, Savcenco, Miterev, Cebotari, Barburoș... Ce linie de atac! Fotbaliști excepționali. Probabil că și acolo sus, undeva, pe lumea cealaltă, la fel ca și aici iubesc fotbalul. Și îi iau de tineri pe cei mai buni, cei care fac spectacol, cei deosebiți.

Odihnește-te în pace, Barbic!  

FC Beșiktaș (2007)
Rândul de sus: Țuguțchi, Cerescu, Cebotari, Hvorostianov, Golan
Rândul de jos: Molla, Telfer, Barburoș, Melnic, Efros, Jicul

duminică, 29 ianuarie 2017

Despre amicalul interzis

Am fost azi la amicalul Șerif - Speranța Nisporeni 2-0. Amical ca amical, mulți jucători în probe atât la o echipă, cât și la alta. Nu pot să nu scriu despre organizarea perfectă de la baza Șerif, dar și despre curățenia ideală de la stadionul din Tiraspol. Un exemplu pentru toate cluburile și nu numai. 

Despre jocul celor de la Șerif nu voi scrie nimic, pentru că a fost un meci închis pentru presă și spectatori. Spun doar atât: oricum niciun meci nu seamănă cu altul și nu cred că cineva, chiar dacă vine să vadă echipa, va înțelege prea multe din aceste amicale. În fine. Fiecare bordei cu al său obicei. 

Mulțumesc lui Mira Primovici pentru ceai :). 


Speranța. Ei secrete nu au. A fost în probe fostul jucător al celor de la Steaua și FC Vaslui, Bogdan Panait, dar acesta n-a convins. Probabil că și vârsta și-a spus cuvântul (33 de ani). În rest, mi-a plăcut Primac, golgheterul venit de la Ungheni. Mi-a plăcut Drăgan, care dacă va fi perseverent are șanse să ajungă fotbalist bun. Dar mai are de muncit. Dar cel mai mult mi-a plăcut portarul de 19 ani adus de la Real Succes. Are și un nume de familie interesant: Colibă-Verde. Tare bunișor băiatul. Și joc de picior are, cum îi place lui Guardiola :)

În general Speranța mi-a plăcut, ca echipă. Joc disciplinat, fiecare își știe rolul său pe teren. Se vede că se muncește mult la club. Personal, aștept cu nerăbdare să văs când vor construit la Nisporeni acel stadion de 7 mii de locuri, despre care Petru Efros a vorbit în Lumea Sportului. E vorba de o perioadă de 3 ani. Dar să vedem. La un stadion bun poți aduce și jucători buni. 

vineri, 20 ianuarie 2017

Federația a devenit mai puternică

Pavel Cebanu a fost reales, pe merit, președinte al Federației de fotbal. Nu mă voi opri la realizările ”liderului fotbalului moldovenesc”, cum s-a exprimat unul dintre delegații Congresului FMF. Am mai spus-o și nu mi-i greu să repet că dacă toți șefii de federații ar face măcar un sfert din câte a făcut Cebanu, atunci sportul moldovenesc ar înflori. Și nu doar șefi de federații ar trebui să ia exemplu de la el, dar și alți șefi: de departamente, de întreprinderi sau chiar de stat. 

Altceva vroiam să spun. Și anume despre o nouă alegere inspirată a noului-vechi președinte: desemnarea lui Dragoș Hîncu în calitate de vicepreședinte al FMF.

Dragoș Hîncu este în prezent consilier al prim-ministrului Filip. În trecut a fost viceministru al tineretului și sportului, unul dintre cei care a pus umărul la fondarea clubului de fotbal Milsami. Am colaborat cu el pe timpul când era director general la FC Dacia. Iar când eram studenți, pe la mijlocul anilor 90 am jucat fotbal împreună pentru selecționata Universității de Stat. Pot să spun că îl cunosc de o viață. 

Și pentru că îl cunosc, îi știu metodele de muncă, dar și felul în care gândește și abordează o problemă, felul în care știe să administreze o echipă, un club, un minister cu zeci de federații - toate acestea mă fac să fiu convins că Dragoș Hîncu va aduce un plus semnificativ în dezvoltarea federației și a fotbalului moldovenesc în general.