Despre amicalul interzis

Am fost azi la amicalul Șerif - Speranța Nisporeni 2-0. Amical ca amical, mulți jucători în probe atât la o echipă, cât și la alta. Nu pot să nu scriu despre organizarea perfectă de la baza Șerif, dar și despre curățenia ideală de la stadionul din Tiraspol. Un exemplu pentru toate cluburile și nu numai. 

Despre jocul celor de la Șerif nu voi scrie nimic, pentru că a fost un meci închis pentru presă și spectatori. Spun doar atât: oricum niciun meci nu seamănă cu altul și nu cred că cineva, chiar dacă vine să vadă echipa, va înțelege prea multe din aceste amicale. În fine. Fiecare bordei cu al său obicei. 

Mulțumesc lui Mira Primovici pentru ceai :). 


Speranța. Ei secrete nu au. A fost în probe fostul jucător al celor de la Steaua și FC Vaslui, Bogdan Panait, dar acesta n-a convins. Probabil că și vârsta și-a spus cuvântul (33 de ani). În rest, mi-a plăcut Primac, golgheterul venit de la Ungheni. Mi-a plăcut Drăgan, care dacă va fi perseverent are șanse să ajungă fotbalist bun. Dar mai are de muncit. Dar cel mai mult mi-a plăcut portarul de 19 ani adus de la Real Succes. Are și un nume de familie interesant: Colibă-Verde. Tare bunișor băiatul. Și joc de picior are, cum îi place lui Guardiola :)

În general Speranța mi-a plăcut, ca echipă. Joc disciplinat, fiecare își știe rolul său pe teren. Se vede că se muncește mult la club. Personal, aștept cu nerăbdare să văs când vor construit la Nisporeni acel stadion de 7 mii de locuri, despre care Petru Efros a vorbit în Lumea Sportului. E vorba de o perioadă de 3 ani. Dar să vedem. La un stadion bun poți aduce și jucători buni. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Taxele de participare în campionatul Moldovei la fotbal și achitarea arbitrajului

7 lucruri înainte de meciul secolului

Victoria istorică a Moldovei asupra Poloniei. Cum am văzut-o din tribune