miercuri, 27 septembrie 2017

Vlad Goian, la Nisporeni

Sâmbătă, 30 septembrie, Speranța va juca la Bălți un meci extrem de important în economia clasamentului. Partida este programată pentru ora 16.00. În tur, la Hîncești, Zarea s-a impus cu 4-2, iar pe banca tehnică a bălțenilor s-a aflat atunci Vlad Goian.


Ce tangență mai are Goian cu cele 2 echipe? E destul de interesantă intersecția lui ca jucător.

Așadar, Vlad Goian a debutat ca jucător în anul 1992, la Olimpia Bălți. Atunci avea vârsta de 22 de ani. Era prima ediție a campionatului Moldovei la fotbal, iar Olimpia Bălți s-a clasat pe locul 9 din 12 echipe.

În sezonul următor, 1992/93, ediția a doua a campionatului Moldovei, Goian se transferă de la Bălți la Speranța Nisporeni, unde evoluiază timp de un an. Cu Goian în lot, Speranța s-a clasat pe locul 9 în Divizia Națională – același pe care a încheiat campionatul și fosta echipă a lui Goian, cu un an mai devreme. Iată așa o coincidență.

Și încă o curiozitate. Vlad Goian se află pe locul 2 în topul jucătorilor trecuți pe la Speranța Nisporeni, cu cele mai multe meciuri în Divizia Națională. Goian a adunat în total 232 de partide ca jucător în elita fotbalului moldovenesc. Mai multe meciuri decât el are doar Serghei Pogreban, 265. Pogreban, fost și pe la echipa Națională, a jucat la Nisporeni în sezonul 1997/98.
Cele mai multe meciuri în istoria Diviziei Naționale le are regretatul Serghei Stroenco - 445.

În calitate de antrenor al echipei din Bălți, Vlag Goian are un bilanț pozitiv cu Speranța: 2 victorii, un egal și o înfrângere (0-2, 1-0, 0-0 în sezonul 2016/17 și 4-2 în sezonul 2017) . Golaveraj 5-4. Goian a mai jucat, ca antrenor al Academiei Chișinău, un meci împotriva Speranței, pe 15 mai 2016: Speranța – Academia 0-0.

Iată așa un crâmpei din bogata istorie a clubului Speranța Nisporeni.

vineri, 22 septembrie 2017

Returul meciului furat

UPDATE: 24 septembrie 2017. Speranța - Spicul 2-0. Au marcat: Petar Planic (73) și Viorel Primac (90). Arbitru: Veaceslav Banari 


Da, anume așa consider meciul Spicul - Speranța 1-1, din etapa a 2-a, de la Orhei. Un meci furat. O victorie pe care tușierul Serghei Trofan din Bălți ne-a furat-o nouă, celor de la Speranța. 

Trofan a ridicat fanionul, iar Banari a fluierat ofside la golul perfect regulamentar marcat de Bugulov. 

Că golul a fost perfect regulamentar au decis chiar responsabilii cu arbitrajul de la Federație, care l-au suspendat atunci pe Trofan 5 etape. De altfel, omul de la Bălți n-a mai arbitrat de atunci...

Asta însă nu ne-a ajutat pe noi, cei de la Speranța, care am rămas fără 2 puncte bine-meritate... 


Speranța Nisporeni înaintea meciului cu Spicul de la Orhei
Pentru cine a uitat, Spicul ne-a egalat în minutul 94 !!!!!, dintr-un penalty dictat de arbitrul Veaceslav Banari, după ce mingea l-a lovit în mână pe fundașul nostru Bondarenco. Da-da. Anume l-a lovit, pentru că Bondarenco a întors capul la șutul lui Molla, iar mingea pur și simplu l-a lovit în mână de la o distanță de aproximativ 1 metru. 

Regulamentul, paradoxal, i-ar fi dat oricum dreptate arbitrului, indiferent dacă dădea sau nu penalty...

Așa că, așteptăm returul. A mai rămas puțin până duminică, 24 septembrie, ora 16.30, la Hîncești. 

Și vă rog, stimați arbitri, nu vă mai bateți joc de munca acestor băieți, că ei n-au nicio vină.



duminică, 17 septembrie 2017

Și asta e abia începutul...

Cu Petar Planic, imediat după semnarea contractului
Trebuia odată și odată să reiau postările pe blog. Și acum cred că e momentul cel mai bun. De ce? Pentru că sâmbătă n-am fost frecați de arbitri. Da, NU am fost frecați. Am pierdut pe teren meciul cu Milsami. Felicitări orheienilor. Pe arbitri nu-i felicit, pentru că bănuiesc că data viitoare, probabil, o să ne frece. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Ivancenco, care a arbitrat perfect meciul cu Zimbru, apoi a venit și ne-a rupt cu Sheriff. Vorbesc de Speranța, echipă la care sunt angajat. 

Probabil că sunt mai mult subiectiv decât obiectiv atunci când vorbesc de meciurile Speranței. E și normal să fie așa. Și chiar dacă ar fi altfel, oricum nu m-ar crede aproape nimeni. Cert este că opinia mea de pe blog este doar opinia mea și poate să coincidă sau poate să NU coincidă cu poziția oficială a clubului Speranța. Pe blog scriu doar ceea ce mă doare pe mine personal.

Iar astăzi mă doare faptul că suntem departe de locul pe care îl merităm în clasament. Ghinionul, greșelile de arbitraj, greșelile conducererii, a stafului tehnic, a jucătorilor - toate au influiențat mai mult sau mai puțin rezultatul de pe tabelă. 


Sunt fragmente de meci pe care dacă le decupezi ai impresia că joacă o echipă de top de undeva de afară. Astfel de fragmente au fost și cu Sheriff, cât e ea de campioană. Au fost și cu Suruceni, și cu Dacia, în general în toate meciurile. Numai că după astfel de momente urmează o prăbușire inexplicabilă, uneori uluitoare, la fel, de scurtă durată, dar care ne costă puncte importante. 

Despre Cristian Efros. Fără să stau pe gânduri vă spun că e antrenorul care muncește cel mai mult dintre toți antrenorii cu care am colaborat. Și n-au fost puțini. Cristian are doar 25 de ani. A bătut toate recordurile naționale la capitolul cel mai tânăr antrenor. Și chiar dacă e foarte tânăr a știut să facă o echipă competitivă, cu care toți astăzi se socot. Ați văzut probabil ce a declarat Veaceslav Rusnac la conferința de presă. Asta e munca lui Cristian. Cred în el că va ajunge departe, cu condiția că va continua să se autoperfecționeze în acest ritm. 

În linii generale, îmi place echipa Speranța pentru că are stilul ei de joc. Are caracter, cu mici excepții. Joacă fotbal sau cel puțin tinde spre un joc combinativ, spectaculos, care să placă oamenilor. Fotbalul, doar, pentru oameni se face... Și vă mai spun un lucru sincer, în încheiere: mi-a zis mai multă lume din Hîncești că le place mai mult cum joacă Speranța decât Petrocub. Nu spun asta cu răutate. Vreau doar să accentuez că Speranța joacă spectaculos și că oamenilor le place. Înseamnă că suntem pe drumul cel bun.