Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

Vlad Goian, la Nisporeni

Imagine
Sâmbătă, 30 septembrie, Speranța va juca la Bălți un meci extrem de important în economia clasamentului. Partida este programată pentru ora 16.00. În tur, la Hîncești, Zarea s-a impus cu 4-2, iar pe banca tehnică a bălțenilor s-a aflat atunci Vlad Goian. Ce tangență mai are Goian cu cele 2 echipe? E destul de interesantă intersecția lui ca jucător. Așadar, Vlad Goian a debutat ca jucător în anul 1992, la Olimpia Bălți. Atunci avea vârsta de 22 de ani. Era prima ediție a campionatului Moldovei la fotbal, iar Olimpia Bălți s-a clasat pe locul 9 din 12 echipe. În sezonul următor, 1992/93, ediția a doua a campionatului Moldovei, Goian se transferă de la Bălți la Speranța Nisporeni, unde evoluiază timp de un an. Cu Goian în lot, Speranța s-a clasat pe locul 9 în Divizia Națională – același pe care a încheiat campionatul și fosta echipă a lui Goian, cu un an mai devreme. Iată așa o coincidență. Și încă o curiozitate. Vlad Goian se află pe locul 2 în topul jucătorilor trecuți

Returul meciului furat

Imagine
UPDATE : 24 septembrie 2017. Speranța - Spicul 2-0. Au marcat: Petar Planic (73) și Viorel Primac (90). Arbitru: Veaceslav Banari  Da, anume așa consider meciul Spicul - Speranța 1-1, din etapa a 2-a, de la Orhei. Un meci furat. O victorie pe care tușierul Serghei Trofan din Bălți ne-a furat-o nouă, celor de la Speranța.  Trofan a ridicat fanionul, iar Banari a fluierat ofside la golul perfect regulamentar marcat de Bugulov.  Că golul a fost perfect regulamentar au decis chiar responsabilii cu arbitrajul de la Federație, care l-au suspendat atunci pe Trofan 5 etape. De altfel, omul de la Bălți n-a mai arbitrat de atunci... Asta însă nu ne-a ajutat pe noi, cei de la Speranța, care am rămas fără 2 puncte bine-meritate...  Speranța Nisporeni înaintea meciului cu Spicul de la Orhei Pentru cine a uitat, Spicul ne-a egalat în minutul 94 !!!!!, dintr-un penalty dictat de arbitrul Veaceslav Banari, după ce mingea l-a lovit în mână pe fundașul nostru Bondarenco. Da-da. Anume

Și asta e abia începutul...

Imagine
Cu Petar Planic, imediat după semnarea contractului Trebuia odată și odată să reiau postările pe blog. Și acum cred că e momentul cel mai bun. De ce? Pentru că sâmbătă n-am fost frecați de arbitri. Da, NU am fost frecați. Am pierdut pe teren meciul cu Milsami. Felicitări orheienilor. Pe arbitri nu-i felicit, pentru că bănuiesc că data viitoare, probabil, o să ne frece. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Ivancenco, care a arbitrat perfect meciul cu Zimbru, apoi a venit și ne-a rupt cu Sheriff. Vorbesc de Speranța, echipă la care sunt angajat.  Probabil că sunt mai mult subiectiv decât obiectiv atunci când vorbesc de meciurile Speranței. E și normal să fie așa. Și chiar dacă ar fi altfel, oricum nu m-ar crede aproape nimeni. Cert este că opinia mea de pe blog este doar opinia mea și poate să coincidă sau poate să NU coincidă cu poziția oficială a clubului Speranța. Pe blog scriu doar ceea ce mă doare pe mine personal. Iar astăzi mă doare faptul că suntem departe de locul pe care îl

Documentar despre victoria istorică a Moldovei, 3-2 cu Țara Galilor. Chișinău, 1994 (VIDEO)

Imagine