joi, 13 septembrie 2018

Antrenorul Spiridon. Un gol în 7 meciuri! Cele mai proaste cifre din istoria Naționalei!



Moldova are un bilanț catastrofal de când Alexandru Spiridon a devenit selecționer. Din 7 meciuri Naționala noastră NU a câștigat nici unul. Avem 3 remize (cu Azerbaidjan, Armenia și Belarus, toate încheiate cu același scor, 0-0) și 4 înfrângeri. Golaveraj: 1-10. 

Un singur gol marcat în 7 partide!!!

Spiridon are cele mai proaste cifre din istoria Naționalei Moldovei! 

Doar finul său de cununie, Alexandru Curtianu a avut cifre aproape la fel de proaste la Națională: 0 victorii, 3 egalități și 6 înfrângeri. Însă Curtianu a avut golaveraj mai bun decât al lui Spiridon. Și Curtianu a avut acel egal, la Moscova, 1-1 cu Rusia. 

Dar haideți să vedem ce a făcut Alexandru Spiridon de-a lungul carierei de antrenor.

Partea proastă: n-a avut rezultate pe unde a fost principal, cu excepția anilor 90, când era antrenor-jucător la Zimbru.
Partea bună: a promovat mereu jucători tineri, care ulterior au ajuns fotbaliști buni sau foarte buni.

Prima experiență ca principal a avut-o în a doua jumătate a sezonului 1993/94. Spiridon a revenit din Qatar, unde jucase câteva luni și a fost numit antrenor-jucător la Zimbru în loc lui Veaceslav Chiricenco. A câștigat atunci titlul, la fel cum s-a întâmplat și în următoarele 2 sezoane, perioadă în care a ocupa aceeși funcție. A fost demis de la Zimbru după prima etapă a sezonului 1996/97, când a pierdut derbyul cu Tiligul, 1-2, fiind înlocuit cu Ion Caras (acesta, în paralel, era selecționerul Moldovei).

martie 1999. Malta. Împreună cu Spiridon
În perioada 1996-1999 a mai activat scurt timp la echipele Unisport Chișinău și Tiligul Tiraspol. 
A revenit pe banca Zimbrului în vara anului 2000, când l-a înlocuit pe ucraineanul Skripnik. Dar despre asta voi scrie mai jos…

16 decembrie 1999. Debutează pe banca Naționalei Moldovei, alături de Alexandru Mațiura, în amicalul cu Grecia 0-2, la Larisa. Lui Ivan Danilianț îi expirase contractul cu Federația, care a decis că amicalul cu Grecia trebuie pregătit de cuplul de antrenori Mațiura – Spiridon. În acel amical, la Naționala mare au debutat Veaceslav Rusnac, Alexandru Covalenco, Valeriu Catănsus și Vladislav Lungu.

Ulterior FMF avea să-l aleagă pe Mațiura principal la Națională, iar Spiridon avea să fie numit principal la U21.
 
Februarie 2001. Israel. Eu împreună cu Spiridon și Leonid Istrati
25 aprilie 2000. Debutează pe banca tehnică a Naționalei de tineret, 3-0 cu San Marino, amical, jucat la Seravale. Au marcat Comlionoc, Druță și Frunză. În meciul de debut i-a promovat la U21 pe Edic Grosu, Adrian Maimescu, Melenciuc, Budanov, Marțun și Savinov.

Următorul meci, pe 3 iunie 2000, am fost umiliți la Minsk de Belarus cu 5-0. În acel meci au debutat la U21 Covalciuc, Valuță și Stăvilă.

13 meciuri a fost Spiridon principal la tineret. Bilanț: 4 victorii (cu San Marino 3-0, Malta 2-1, Macedonia 3-0 și Estonia 5-3), 2 remize și 7 înfrângeri. Golaveraj: 13-22

A fost înlocuit cu Vladimir Gosperschi în vara anului 2001, înainte de încheierea preliminariilor CE, deoarece el a trecut interimar la Naționala mare în locul lui Mațiura, care demisionase după 0-6 în Suedia.

Al doilea său meci pe banca Naționalei mari antrenorul Spidion l-a avut pe 15 august 2001, la Faro, contra Portugaliei, 0-3. Au debutat la Națională în acel amical Serghei Covalciuc, Ghenadie Olexici, Victor Comlionoc și Valeriu Andronic. 

A stat doar 4 meciuri pe banca Naționalei, 3 dintre ele în preliminariile CM. Bilanț: 1 victorie (2-0 cu Azerbaidjan) și 3 înfrângeri. Golaveraj: 4-10

FMF nu i-a prelungit contractul, preferându-l pe Viktor Pasulko. În schimb, lui Spiridon i s-a propus postul de secund al lui Pasulko. El însă a refuzat.

În sezonul 2000/01, în paralel cu Naționala U21, Spiridon a fost antrenor principal la Zimbru. În pauza de iarnă avea 9 puncte avans față de a 2-a clasată, Sheriff, dar a pierdut campionatul în fața tiraspolenilor, la o diferență de 1 punct. Din acel sezon a început dominarea Sheriffului în fotbalul moldovenesc. 

Meciul direct, decisiv, dintre Zimbru și Sheriff s-a jucat pe Stadionul Republican în primăvara anului 2001. La meci au asistat 6 mii de spectatori și s-a încheiat cu victoria tiraspolenilor 3-1. Atunci s-a pierdut titlul. 

Lucram la Pro TV, iar după meci am mers să iau sincroane de la jucători la ieșirea de pe teren. Ambele echipe plecaseră la vestiare și doar Spiridon stătea pe bancă și se ținea cu mâinile de cap. Eu i-am zis cameramanului: ”filmează-l”. Eram la vreo 10 metri distanță de el și Spiridon a auzit cuvintele mele. A ridicat capul, s-a uitat la mine și pe un ton arogant a zis: ”Filmează, jurnalistule, filmează!”…

Spiridon a fost demis de la Zimbru.

2005. Împreună cu Spiridon și Arcadie Zaporojanu, premiile VIP
Datorită lui Arcadie Zaporojanu a fost secund și translatorul lui Mircea Lucescu la Șahtar Donețk (2004-2016).

”De la așa echipe nu se pleacă”, era fraza preferată a lui Spiridon atunci când jurnaliștii îl întrebau dacă vrea să vină selecționer la Naționala Moldovei…

A ajuns pe banca Naționalei abia după ce a rămas fără lucru. Lucescu a preluat selecționata Turciei, iar Spiridon nu mai avea loc în staful tehnic, pentru că nu mai putea fi folosit inclusiv ca translator.

Spiridon s-a înțeles cu Federația încă din toamna anului trecut. Am scris despre aceasta, în exclusivitate, aici, pe blog cu 2 luni înainte de anunțul oficial făcut de FMF. 

În noul mandat la Națională, Spiridon n-a obținut până acum nicio victorie!

A redebutat pe bancă cu o înfrângere, pe 27 ianuarie 2018, în Antalia, într-un amical cu Coreea de Sud 0-1.  De atunci Naționala Moldovei a jucat sub bagheta lui 7 meciuri în care a marcat UN gol! Bilanțul este catastrofal: ZERO victorii, 3 egaluri (cu Azerbaidjan, Armenia și Belarus, toate încheiate cu același scor, 0-0) și 4 înfrângeri. Golaveraj: 1-10

A continuat să promoveze jucători tineri la Naționala mare. Deocamdată doar 2: Oleg Reabciuk și Ion Nicolăescu, ambii de 20 de ani. 

Următorul meci, Naționala Moldovei îl va juca pe 12 octombrie, la Chișinău, cu San Marino.

miercuri, 12 septembrie 2018

Concluzii după ce Moldova a ratat calificarea la Euro 2020

Moldova - Belarus 0-0


foto: fmf.md
Din nou fără victorie, deși jucăm cu echipe de nivelul nostru. Ultima dată Moldova a câștigat cu un an și jumătate în urmă, într-un amical cu San Marino 2-0, când selecționer era Dobrovolski. Iar ultimul meci oficial cu o echipă serioasă câștigat a fost acum 5 ani, cu Muntenegru 5-2 în deplasare, cu Ion Caras pe bancă. Deocamdată Spidion nu are nicio victorie la timona Naționalei în al doilea său mandat.

Voi scrie pe scurt ce a fost bine și ce a fost prost în meciul cu Belarus, în viziunea mea:

Negativ: 
- Apatia lui Ioniță, care așa și n-a ajuns liderul Naționalei, deși toată lumea așteaptă de la el să tragă echipa în spate. Și în meciul cu Belarus Ioniță a fost invizibil. 
- Stadionul pe jumătate gol. Părerea mea că biletele au fost prea scumpe pentru adversari de nivelul nostru. Valabil și pentru meciurile de acasă cu Luxemburg și San Marino. Ne place sau nu ne place, dar în Moldova lumea vine la stadion în funcție de cât de mare este echipa vizitatoare.
- Frica de a urca peste ei. Spiridon a jucat mult mai prudent decât a făcut-o în Luxemburg. Deja n-au mai fost acele rupturi de linii (asta e la pozitiv). Echipa a jucat compact și nu s-a aruncat spre poarta adversă, fapt care denotă că Spiridon a luat în calcul și un rezultat de egalitate, care practic ne-a scos din lupta pentru primul loc. 
- Jucătorii noștri nu știu să șuteze la poartă din afara careului. Al doilea meci consecutiv când șutăm în vrăbii de la 16 metri.
- Țipetele lui Spiridon de la marginea terenului - rămășițe ale educației sovietice.

Pozitiv: 
- Apariția jucătorilor tineri în primul 11: Nicolăescu (20 ani), Reabciuk (20), Graur (23). La schimb a intrat Damașcan (19). Deși am întârziat cu întinerirea echipei, e bine că ea se face.
- Se poate! Avem fundași laterali rapizi și orientați pe atac, așa cum se joacă în fotbalul modern. Atât Reabciuk, cât și Graur au jucat foarte bine și au pus umărut serios la salvarea lui Spiridon.
- Dăruirea cu care au jucat majoritatea jucătorilor și seriozitatea din teren.
- În sfârșit am jucat un un atacant pur sânge în primul 11 - Nicolăescu, care a făcut un meci foarte bun.

Poate mai sunt și altele, dar îmi scapă la moment. Le puteți adăuga în comentarii.

Concluzia după aceste 2 meciuri: aproape imposibil să ocupăm primul loc în grupă - adio turneu final al Campionatului European 2020. Trebuie urgent să schimbăm obiectivul, iar următoarea țintă trebuie să fie formarea unei echipe competitive, cu care să atacăm turneul preliminar. Asta înseamnă în primul rând întinerirea lotului și depistarea unui viitor selecționer cu mentalitate de învingător și metode moderne de pregâtire și gândire a fotbalului. 

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Spiridon, demisia! Luxemburg - Moldova 4-0. PENIBIL

Moldova a suferit azi cea mai rușinoasă înfrângere din istorie. Să te bată cu 4-0 o echipă formată pe jumătate din jucători semi-amatori este strigător la cer! 

Majoritatea celor care au participat la această umilință ar trebui să se lase de fotbal și să-și găsească altă meserie, pentru că e clar că valoarea lor de fotbalist este una jalnică. Iar antrenorul Spiridon ar trebui să revină la funcția de secund și translator, pentru că principal nu îi este dat să fie. N-are de unde... 

Ne-a bătut și Luxemburg prima dată în istorie. Au șters pe jos cu noi, 4-0... Este cea mai categorică victorie obținută de Luxemburg pe teren propriu din istorie!… Unde am ajuns, Spiridoane?

Mai bine stăteam acasă, nu cheltuiam bani și pierdeam la masa verde cu 0-3…

Spiridon este un fricos, se citea pe fața lui încă din startul partidei. N-a schimbat nimic la Națională comparativ cu precedenții 5-6 selecționeri. Aceeași tactică, același sistem fricos de joc, cu un semi-atacant, aceeași jucători, cu mici excepții.

Și contra Luxemburgului Spiridon a început meciul fără atacanți pe teren. L-a băgat pe primul abia în minutul 63, când pierdeam deja cu 0-2. Gânsari nu e vârf autentic și nu poate juca pe acest post. Asta e clar de câțiva ani. Numai selecționerii noștri nu văd asta. Nu știu de ce, dar ultimii selecționeri cred că noi suntem Barcelona și putem juca fără vârf împins. Ei bine, noi nici măcar Luxemburg nu mai suntem. 0-4. ZERO LA PATRU.

Reabciuc se vede că joaca alt fotbal, diferit. Altă școală. E ofensiv, totul pe atac, încrezător și serios. E viitorul nostru. Dar ca el nu mai sunt, pentru că nu are cine-i aduce. Și pe acesta am fost la un pas să-l pierdem. Întrebați-l pe Slava Rusnac de ce...

Epureanu și Gațcan la nivel, ca de obicei. În rest - varză!

Gânsari foarte lent, oprea toate atacurile rapide ale echipei noastre din startul partidei. Spiridon, marele specialist, a jucat nu doar cu vârf lent, dar și rolul de al doilea atacant i-a revenit unui mijlocaș, Cociuc, care este și mai lent decât Gânsari!

Nu știu de ce, dar Spiridon a considerat că acest Cociuc trebuie să execute toate fazele fixe ale echipei noastre. 6 cornere în prima repriză toate parașurate în careu, fără a crea gram de pericol, pradă ușoară pentru portarul gazdelor sau pentru fundașii adverși. Pentru comparație, gazdele au avut un singur corner, dar bătut ca la carte, din care a ieșit și primul gol cu largul concurs al adormitului Posmac.

Ok, să zicem că ai greșit, Spiridoane. Dar nu faci nicio schimbare la pauză: Tot pe Cociuc îl lași să strice toate fazele fixe?

Spiridon, de câte ori ai fost în Azerbaidjan să-l vezi la treabă pe Cociuc? Dar pe Dedov? Stop. A jucat și Dedov azi, că nu l-am văzut?…

Ion Dragan de la Speranța joacă pe postul lui Cociuc. Este mult mai rapid, are șut mai bun, centrări mai bune. Gândește mai rapid și fără aere de vedetă. După mine Dragan e 3 clase peste Cociuc. Dar selecționerul n-are ochi pentru alți jucători. Aceleași fețe de fiecare dată. Și același rezultat prost. De această dată, însă, s-a depășit orice limită. ZERO LA PATRU! Cu Luxemburg!

Tu pierzi Spiridon și nu faci nicio schimbare la pauză, nu bagi nici un atacant, deși ai 2 pe bancă… În schimb țipi că se aude de la Chișinău. Ce țipi așa, Spiridoane, parcă te apucă belka. Serios. Îți auzeam zbieratul isteric peste vocea comentatorului. Penibil!

Ca o paranteză, azi am văzut Belarus - San Marino 5-0. La cum joacă belarușii vor mătura pe joc cu noi. Au cel puțin 2 viteze în plus. Au jucători, au echipă. 

În fine, e târziu și sunt prea multe de spus pentru a încăpea toate într-o singură postare. Mai jos voi pune notă fiecărui jucător care a fost azi pe teren în istorica rușine a fotbalului moldovenesc, 0-4 cu Luxemburg:

Coșelev - 3, Reabciuk - 5, Epureanu - 6, Posmac - 3, Graur - 5, Carp - 4, Gațcan - 6, Dedov - 3, Antoniuc - 4, Cociuc - 2, Gânsari - 3. 
Rezerve intrate după minutul 63: Nicolăescu - 4, Plătică - 4, Cojocari - 4.

Marți, Moldova joacă la Chișinău cu Belarus. Într-o țară cu oameni civilizați acest meci ar trebui să înceapă cu un alt selecționer și cu o formulă nouă de joc, cu echipa schimbată în proporție de cel puțin 50%. Nu știu de ce, dar sunt absolut convins că la noi nu se va schimba nimic. Pentru că la noi fiecare își face interesul îngust acolo unde are intrare. Iar fotbalul nu este o excepție într-o țară în care corupția, minciuna și hoția e la ordinea zilei. 

Hai, noroc!

miercuri, 18 iulie 2018

Guvernul Filip vinde Stadionul Republican

Întrebare: cum rămâne cu Legea despre INTERZICEREA schimbării destinației terenurilor sportive, pe care tot voi ați votat-o?

Fac această postare absolut calm, după câteva ore de înjurături și blesteme la adresa celor care au luat decizia să vândă Stadionul Republican, fără a oferi o alternativă. Și sunt sigur că nu sunt singurul care a avut azi o reacție similară.

Cred că toată lumea a văzut, inclusiv guvernanții, ce impact are fotbalul asupra societății. Mă refer la Campionatul Mondial din Rusia. Și dacă voi, guvernanții nu ați tras nicio concluzie înseamnă că nu vă pasă de societate, dar vă pasă doar de buzunarul vostru. Altfel nu pot înțelege cum e posibil ca să bagi atâția bani și resurse într-un proiect al unei săli de sport, Arena Chișinău, în detrimentul unui stadion. Mai ales că în Moldova NU avem un stadion Național. 

La fel cum nu înțeleg de ce a fost nevoie de 70 ha de pământ pentru o sală de sport, care ar fi încăput lejer pe cele 5 ha de pământ, pe care a fost cândva amplasat Stadionul Republican - un loc simbolic pentru sportul moldovenesc. Cred că timpul le va lămuri pe toate. Vom vedea ce se va construi până la urmă pe cele 70 ha de pământ. Atunci vom afla exact răspunsul la întrebarea mea.

Și la final. Pe ce vor fi cheltuiți banii luați de la americani în urma vânzării Stadionului Republican? Dacă pentru construcția unui Stadion Național, atunci jos pălăria! Dacă nu, atunci lăsați-vă de sport, că nu vă pricepeți. Și faceți drumuri. Numai nu așa cum au făcut rușii stadioane...

vineri, 22 iunie 2018

De ce Messi NU va ajunge niciodată așa de MARE ca Maradona

Da, țin cu Argentina la acest Mondial. De fapt, țin cu Argentina de când am deschis ochii în fotbal, din 1986, de când l-am văzut prima dată pe Maradona. 

În 2005 am făcut un material la Fotbal Hebdo despre Messi, care devenise campion mondial cu Argentina la tineret și care părea a fi viitorul Maradona. Abia de era rezervă la Barca atunci. Lumea încă nu auzise de el...

În 2006, la Mondialul din Germania, unde am fost prezent, eram supărat foc pe selecționerul Argentinei pentru că nu-l băga să joace decât pe final de meci. Probabil că dacă l-ar fi folosit mai mult, Argentina ar fi fost campioană mondială...

Messi a jucat senzațional doar la Barcelona, acolo unde a avut coechipieri de senzație: cei 2 genii ai fotbalului, Xavi și Iniesta. La Naționala Argentinei n-a rupt niciodată gura târgului, nici măcar în 2014, când argentinienii au ajuns în finală. Cu toate acestea eu l-am admirat mereu și îl consider în continuare unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului (în Top-5). 

Dar haideți la subiect: de ce totuși Messi nu va fi niciodată așa de MARE ca Maradona...

Pur și simplu diferența dintre cei 2 este atât de mare, încât Messi pur și simplu nu are cum să ajungă ca Maradona.

Maradona era lider înăscut. Atunci când echipei îi era cel mai greu, el ieșea în față și trăgea toată echipa în spate. Era locomotiva echipei. Prin jocul său, prin golurile sale. Maradona era lider în teren, în vestiar și în afara jocului. Toți se raportau la el, pentru că toți știau că atunci când va fi greu, el îi va scoate la mal. Avea carismă, avea tupeu, avea inimă... De câte ori l-am văzut plângând pe teren. De bucurie, ori de necaz atunci când pierdea... Maradona dădea tot sufletul pentru fotbal.

Pe Messi nu l-am văzut niciodată plângând. Poate cineva dintre voi l-a văzut. Eu nu. L-am văzut, în schimb, vomitând pe teren... Dar plângând - nu. Cum nu l-am văzut să-și îndemne coechipierii să lupte... Nu l-am văzut să rezolve măcar un meci SINGUR la Naționala Argentinei. Dacă echipa nu joacă - nu joacă nici el. N-are caracter, n-are voință, n-are carismă. E ca un pui plouat, care, dacă nu-i merge jocul, nici nu se vede, nici nu se aude... Dacă te uiți la fața lui pe ea parcă ar scrie: absent... Parcă e mereu cu gândul în altă parte decât la meci...

Cam asta e diferența dintre cei 2. La atitudine și la caracter. Dacă nu ai aceste 2 calități, degeaba ai tot ce ți-a dat mama natură în materie de fotbal. Iar Messi nu le are. Și nu va ajunge. NICIODATĂ atât de MARE ca DIEGO ARMANDO MARADONA!

joi, 24 mai 2018

Cum s-a organizat finala Cupei la TV8. Culise

Nu avem comentator, nu avem reluări, nu avem cameră mobilă, nu avem satelit, dar cel mai important - nu avem experiență de transmisiune live a unui meci de fotbal. De la asta a început transmisiunea finalei Cupei Moldovei Orange (Milsami - Zimbru 2-0) - prima din istoria TV8. Și sincer, ne-am fi oprit doar la discuție dacă n-ar fi fost ambiția directorului Veaceslav Pîslari. Datorită lui a fost posibil acest lucru.

El a zis: ”Sandu, o facem! Așa cum este...”. Mă cunoaște prea bine. Slava a făcut o mișcare inteligentă, ca la șah, calculându-mi mișcarea mea ulterioară. Iar mișcarea mea era faptul că voi face tot posibilul ca să obțin maxim din ceea ce NU aveam atunci. Mulțumim Oleg Zapșa. Pentru pregătirea tehnică. Pentru că a făcut din bucăți un car improvizat de transmisiuni. Am 20 de ani de televiziune, dar n-am mai văzut așa ceva! 

Cu 3 zile înaintea finalei aveam comentator, aveam reluări, aveam cameră mobilă, aveam semnat pe net (verificat la meciul Zimbru - Petrocub, când am transmis meciul doar pentru noi și semnalul a fost perfect). Tot ce ne-a mai rămas din lista de lipsuri de la început era lipsa experienței (cu excepția autorului, pentru că eu am mai transmis 4 meciuri la Publika, atunci când televiziunea aparținea lui Sorin-Ovidiu Vântu. Însă atunci, de fiecare dată a venit carul din România).

Din toată această listă eu m-am ocupat doar de comentator. Toți cei care comentează meciuri în Moldova sunt angajați la alte televiziuni. Este aproape imposibil să-i aduci. În Moldova sunt cel puțin 3 comentatori pe care i-aș fi adus cu plăcere să comenteze. După ce am discutat cu 2 dintre ei am înțeles că șanse nu-s. Pur și simplu nu sunt lăsați de televiziunile la care sunt angajați. Atunci a apărut varianta pe care am utilizat-o în 2 rânduri, în trecut, cu aducerea comentatorului din România. 

Adi Dobre a povestit pe blogul său cum l-am convins să vină. Dar n-a spus tot. Adi a venit pentru că este prietenul meu. A venit FĂRĂ ca să pună condiții financiare! A acceptat din PRIETENIE! Puțini Oameni sufletiști au mai rămas. Dar ei există. M-am convins de asta! Mersi, Adi, frate!

Eu nu cunosc detaliile contractului dintre FMF și TV8. Nici n-am vrut să le cunosc. Așa dorm mai bine. Dar susținerea pe care am avut-o în organizarea meciului din partea Federației de fotbal a fost totală! Leonid Oleinicenco (director FMF), jos pălăria în fața acestui om! Alina Capațîna (director stadion Zimbru) ne-a asigurat absolut tot ce am cerut la arenă. Până și apă ne-a trimis la terasa noastră improvizată de transmisiuni, pentru că la un moment dat ne sufocam de căldura, iar tensiunea transmisiunii nu ne lăsa să părăsim locul de muncă. Mulțumim!

În ziua meciului am transmis de la stadion 3 ediții speciale. Una la ora 11.00 (30 minute), alta la 16.00 (30 minute) și ultima la 18.00 (10 minute). Apoi am avut live (Igor Grițco) de la stadion în jurnalul cu Angela Gonța de la ora 19. Toate le găsiți pe pagina de facebook tv8.md și pe saitul cu același nume. Mersi colegilor de la știri! Și celor de pe net!

Înafară de asta, în ultimele 3 zile până la meci am avut câte 3 știri despre finală, despre cele 2 finaliste și despre Cupa Moldovei în buletinele de știri. Am chemat lumea la meci. Am anunțat oamenii despre eveniment. Faptul că în tribunele arenei au fost circa 9 mii de spectatori este și meritul echipei TV8. 

Da. Transmisiunea a avut și lacune. Una dintre ele a fost imaginea ștearsă pe alocuri. Internauții au făcut glume că parcă am transmite cu Nokia 3310 ))))))). Bună gluma. Am savurat-o! Motivul a fost calitatea deplorabilă a internetului. Am făcut maxim ca să avem cea mai bună imagine. Dar n-am ținut cont că vor fi 9 mii de oameni într-un spațiu atât de mic și majoritatea cu telefoane cu net. E greșeala noastră și ne-o asumăm. Vom face tot posibilul să o reparăm. Cerem scuze! Au mai fost greșeli de titrare. De asta vorbitorii de limbă rusă ar trebui să învețe limba țării în care trăiesc, ca să nu mai scrie ”taim” în loc de ”repriză”. Dar am intervenit promt la observațiile prietenilor și am corectat greșeala în timp real. Mulțumim celor care ne-au sesizat! Au mai fost și alte mici lacune. Unele nu le pot explica nici eu. Toate aceste greșeli vor fi analizate minuțios, astfel încât, pe viitor să nu se mai repete.


Dar am avut și lucruri făcute excelent: Reluări de pe 3 camere diferite. Cameră mobilă, axată în special pe loja VIP și pe oamenii de fotbal prezenți în tribune. Iurie Cuțu a fost cel care ne-a prezentat tribuna de vizavi așa cum ne-ar fi prezentat-o doar camerele de Champions League. Intervenția imediat după meci, direct de pe gazon, cu eroul finalei, Max Antoniuc a fost exclusiv la noi: gol dedicat pentru fratele său, de ziua lui, care fusese și el pe teren! Foarte frumos și emoționant!
La fel și cameramanul Vlad Coroban. El a stat lângă cei 2 antrenori, la camera secundă. Cu siguranță pot spune că ei ar fi putut face parte lejer din echipa unui car de Champions League. Mulțumesc! Mulțumim și lui Andrei! Știe el care... Și celor 2 cameramani de pe linia de 16 metri: Tudor Bigu și Oleg Cozlov.


Regia. Oleg Gălățeanu. Mergeți cu încredere la el ca să-l întrebați cum se face regia unui meci live. El deja știe. Moldova a avut regizori care au transmis o viață meciuri, dar care nu s-au mai învățat s-o facă ca lumea. Oleg a înțeles din prima! Bravo! Și Vania Moraru. L-am zăpăcit cu reluările. Dar s-a descurcat. În premieră! Toni Calancea, la sunet. La fel și producătorul de la Sport8, colega de facultate Tanța Țurcan. Pentru implicare și dăruirea cu care au muncit. 

Toți acești oameni sunt istoria unei finale transmise live la TV8.

Această postare nu este o explicație a erorilor făcute, cum nu este nici o laudă a unui lucru realizat. Această postare este doar o constatare a unui fapt împlinit, cu detalii care nu s-au văzut ori s-au văzut, dar trebuiau explicate pentru ca, în timp, cei pasionați de fotbal și de jurnalism să știe despre cum s-a organizat prima transmisiune LIVE a unui meci de fotbal important la TV8.



marți, 1 mai 2018

Înregistrări telefonice cu Nicolae Juravschi. Plus Stenograma


Nicolae Juravschi nu mai este doar dublu-campion olimpic. Mai nou este și dublu mincinos că vine la emisiune. Prima dată s-a întâmplat înaintea ultimelor alegeri de la CNO, când mi-a promis că vine la emisiunea Lumea Sportului și m-a mințit. N-a venit, anunțându-mă cu 2 ore înainte de emisiune că s-a răzgândit. 

Acum, la un an și jumătate distanță, a mers și mai departe. Ne-a păcălit că vine la SPORT8 și cu 15 minute înainte de emisiune că este pe drum, după care a zis că nu mai vine. 

Cum a fost invitat Nicolae Juravschi la emisiunea SPORT8 de la TV8. Dovada că Juravschi ne-a mințit: text și audio.

27 aprilie call_15.00 
Producător SPORT8: Am vrea să vă facem o invitație pentru luni să veniți la emisiunea noastră? 
Juravschi: La cine la emisiune? 
Producător SPORT8: La Sandu Grecu. 
Juravschi: Asta voi vreți sau el vrea? 
Producător SPORT8: Noi toți vrem. O să discutăm despre Arena Chișinău și alte subiecte, probabil. 
Juravschi: Ok. Da, e bine.
Producător SPORT8: Sunteți de acord? 
Juravschi: Da, desigur.

30 aprilie, call_09.41 
Producător SPORT8: Nu s-a schimbat nimic, noi vă așteptăm diseară? 
Juravschi: La ce oră, încă o dată? 
Producător SPORT8: La fără 15 opt trebuie să fiți la noi. 
Juravschi: Îhî. E ok... 
Producător SPORT8: Vă mai sun înainte sau e bătut în cuie? 
Juravschi: S-ar putea pe la vreo 3, dar da, vin. 
Producător SPORT8: Merci mult și o zi bună. 

30 aprilie, call_16.53
Producător SPORT8: Vă mai sunt ca să vă reamintesc și să fiu sigură că veniți. 
Juravschi: Așa, la 8, da? 
Producător SPORT8: Da 
Juravschi: Eu nu vin la cravată? Vin în tricou. Ok.  

30 aprilie, call_19.45
Producător SPORT8: Domnule Juravschi, unde sunteți?
Juravschi: Iată vin, ajung imediat. Parchez imediat. Hi-hi. Mai este cineva sau numai eu? 
Producător SPORT8: Este și domnul Carp. 
Juravschi: Cine-i aista? 
Producător SPORT8: Coleg de-al dvs. 
Juravschi: A, nu, nu vin eu. Trebuia să mă preîntâmpinați că-i Carp, șmarp. Nu am eu treabă cu Carp. La revedere, gata. Astea sunt variantele lui Sandu Grecu, la revedere.