Întâmplări cu Pavel Ciobanu. Un sfert de secol pe stadion

Sunt în presă de aproape 25 de ani, din septembrie 1994, când am debutat la ziarul Fotbal Hebdo. Dintre aceștia, 22 de ani i-am trăit, i-am muncit, când mai bine, când mai rău, dar cu Pavel Ciobanu președinte la Federația de fotbal - de departe cea mai influientă organizație sportivă din Moldova, mai influientă și decât Comitetul Olimpic, un Stat în Stat.

Relația mea cu domnul Pavel a fost mereu ca un zig zag. În 22 de ani au fost atâtea că aș putea să scriu o carte. Și acum îmi vin pe rând în minte diferite întâmplări, cum ar fi cea din Malta, când stăteam cu Arcadie Zaporojanu la stația de autobuze, iar la un moment dat lângă noi a oprit o mașină cu geamuri fumurii. După câteva secunde unul dintre aceste geamuri s-a deschis, iar de acolo a ieșit capul lui Pal Gheorci: ”Voi ce căutați aici? Ce, vreți să vă rătăciți? Mergeți chiar acum la hotel!”. Era luna martie, anul 1999.

Probabil că eu am fost cel care l-am criticat cel mai mult dintre jurnaliștii sportivi. Am avut perioade când nu eram lăsat să intru nici măcar pe holul federației. Și atunci îl sunam direct pe domnul Pavel și îi spuneam tot ce cred eu despre asta. Dar peste o săptămână era deja la mine în studio. ”Întrebă-mă tot ce vrei! Nu mă interesează. Îți răspund la toate întrebările”, era răspunsul lui atunci când îl întrebam dacă ar dori să cunoască subiectele emisiunii. 

Odată am scris pe blog un material în care l-am făcut cu ou și cu oțet. A doua zi, la ora 8 dimineață, sună telefonul. Pavel Ciobanu. ”Sașa, la mulți ani!”. Era ziua mea. Și de fiecare dacă, de ziua mea m-a felicitat, indiferent că mă suna sau îmi trimitea un mesaj. Indiferent de relațiile bune sau rele în care eram. Un om puternic, Cu o personalitate puternică. Un om care n-ar fi rezistat atâta timp în această funcție, dacă n-ar fi fost cu adevărat o valoare.

Eu, chiar dacă l-am criticat de multe ori, mereu l-am simpatizat pe domnul Pavel. El îmi amintea de bunelul Nică, cel care mi-a implantat dragostea pentru fotbal. ”Ze Maria”. Cred că au caractere similare, dar și la chip se aseamănă. El a lăsat o urmă adâncă în fotbalul moldovenesc. În primul rând o infrastructură la care alte țări din spațiul sovietic doar visează. 

Dar să revin la încă un caz pe care mi l-am amintit chiar acum. Eram în Cipru, la un turneu al Naționalei. Cineva ne-a spus că vom juca și noi un meci amical cu ziariștii din Cipru. Ne-am echipat frumos, noi, cei câțiva ziariști și restul din delegația oficială, inclusiv președintele FMF. Ne-am adunat toți la el în camera de hotel. Acolo, indicații de meci, tot cum se cuvine. Am făcut o poză, pe care o găsiți mai jos, apoi cineva ne-a spus că a fost o farsă, pe care ne-a făcut-o Ciobanu. Nu era niciun meci între ziariști...

Și multe au mai fost. Poate că voi mai scrie dintre ele. Păcat că timpul trece atât de repede. Eu sunt sigur, domnule Pavel, că încă ne vom întâlni în viața asta și vom mai avea ocazia să glumim, să facem o emisiune sau un interviu despre secretele de la federație. Oricum cred că funcția de președinte onorific o meritați din plin! Respect!