Adevărul despre FC Beşiktaş
După un an de excepţie, în care a reuşit promovarea în Divizia Naţională, echipa FC Beşiktaş Chişinău s-a desfiinţat, stârnind un val uriaş de comentarii şi nedumeriri. Cum a fost posibil să dispară un club care era dat drept al doilea Sheriff din Moldova şi care timp de un an a lăsat impresia că are o potenţă financiară solidă, capabilă să facă concurenţă „granzilor” fotbalului moldovenesc? Nimic mai fals. Dar să o iau de la început.
În vara anului 2007 cetăţeanul Turciei, Tarkan Ozdemir, m-a invitat la el în birou şi mi-a expus proiectul creării unui super-club de fotbal. Recunosc, am fost impresionat de acel proiect. Era foarte credibil şi argumentat alcătuit, cu idei moderne, dar în primul rând, de lungă durată şi dezvoltare treptată în timp. În plus, Tarkan arăta a bărbat solid, la costum, cu oficiu mare şi cu maşini de lux. Am căzut în capcana turcului şi am acceptat postul de director, urmând să mă ocup de selecţia jucătorilor şi de crearea imaginii clubului. În doar 2 săptămâni am adunat circa 30 de jucători, iar într-o lună aveam deja scheletul echipei. Printre cei selectaţi au fost două nume grele din fotbalul nostru: Ruslan Barburoş şi Marcel Reşitca, ultimul fiind desemnat şi căpitanul echipei. În rest, jucători foarte tineri şi fără experienţă, care, în proporţie de 80%, au acceptat un salariu de 100 (o sută) de dolari pe lună (!!!) şi o primă de victorie de 5000 (cinci mii) de lei pentru toată echipa. Asta însemnând câte 250 de lei pentru fiecare jucător. Pentru comparaţie, cea mai săracă echipă din Divizia Naţională, Politehnica Chişinău, avea un buget de 2-3 ori mai mare. Cu toate acestea FC Beşiktaş era cea mai mediatizată echipă din ţară. Şi asta pentru că echipa câştiga meci după meci, iar proiectul turcului părea să prindă viaţă.
Până în luna noiembrie 2007 totul mergea strună. Semne de criză au apărut la finalul primei părţi a campionatului. Jucătorii au plecat în vacanţă, iar turcul anunţa prime mari de sărbători. Numai că, stupoare (!), Beşiktaşul a rămas fără bani de Crăciun! Mai mult decât atât. După ce anunţase echipa despre un cantonament în Antalia, turcul a dispărut şi n-a mai fost de găsit până în primăvară. Echipa n-a mai făcut niciun cantonament. Jucătorii s-au pregatit individual, iar eu le-am organizat câteva meciuri amicale înainte de retur, ca să nu ne facem de râs.
Începuse returul, însă jucătorii nu-şi mai primiseră salariile de 4 luni, din noiembrie! Ce spunea Tarkan? Se jura pe tot ce are mai sfânt că banii vor fi mâine, mâine, mâine. Aşa în fiecare zi. La un moment dat fotbaliştii au decis că nu vor mai ieşi la următorul meci dacă nu-şi vor încasa banii. Am scris o scrisoare turcului, semnată de toată echipa, prin care îl anunţasem despre acest fapt. Abia atunci Tarkan a găsit nişte bani, nu toţi, pe care i-a împărţit jucătorilor. În acel moment, luna aprilie 2008, am decis să plec de la club pentru că nu mai suportam să mă întâlnesc în fiecare zi cu oameni pe care i-am adus eu la club şi cărora le-am promis că totul va fi bine. Am refuzat atunci să fac declaraţii pentru presă spre binele echipei. Nu vroiam ca adversarii să ştie în ce situaţie dificilă se află clubul. Speram ca problemele se se rezolve. N-a fost să fie.
La finalul sezonului Beşiktaş şi-a atins obiectivul sportiv – calificarea în Divizia Naţională. Şi iarăşi Tarkan a început să mă sune, să mă convingă de faptul că problemele lui financiare au fost de moment şi că totul se va stabiliza în scurt timp. Avea nevoie de mine pentru licenţierea clubului la FMF. I-am pus atunci nişte condiţii dure şi am făcut şi un contract pe care l-a semnat şi s-a obligat să-l respecte. Dar turcul e tot turc, chiar şi în Moldova. După ce am convins cu mare greu Comisia de Licenţiere FMF să amâne pentru 2 săptămâni analiza actelor FC Beşiktaş (fapt pentru care le mulţumesc), Tarkan n-a găsit 4 mii de dolari să achite o restanţă financiară către clubul Zimbru. Din cauza acestei datorii, FC Beşiktaş n-a primit licenţa şi dreptul de a juca în Divizia Naţională. Pe rând, jucătorii au primit „liber” de la federaţie din cauză că nu-şi mai primiseră salariile de câteva luni. Staful tehnic al FC Beşiktaş n-a văzut salarii din noiembrie 2007. FC Beşiktaş s-a desfiinţat. Pe Tarkan l-am vazut ultima dată acum 2 luni urcând într-o rutieră.
În vara anului 2007 cetăţeanul Turciei, Tarkan Ozdemir, m-a invitat la el în birou şi mi-a expus proiectul creării unui super-club de fotbal. Recunosc, am fost impresionat de acel proiect. Era foarte credibil şi argumentat alcătuit, cu idei moderne, dar în primul rând, de lungă durată şi dezvoltare treptată în timp. În plus, Tarkan arăta a bărbat solid, la costum, cu oficiu mare şi cu maşini de lux. Am căzut în capcana turcului şi am acceptat postul de director, urmând să mă ocup de selecţia jucătorilor şi de crearea imaginii clubului. În doar 2 săptămâni am adunat circa 30 de jucători, iar într-o lună aveam deja scheletul echipei. Printre cei selectaţi au fost două nume grele din fotbalul nostru: Ruslan Barburoş şi Marcel Reşitca, ultimul fiind desemnat şi căpitanul echipei. În rest, jucători foarte tineri şi fără experienţă, care, în proporţie de 80%, au acceptat un salariu de 100 (o sută) de dolari pe lună (!!!) şi o primă de victorie de 5000 (cinci mii) de lei pentru toată echipa. Asta însemnând câte 250 de lei pentru fiecare jucător. Pentru comparaţie, cea mai săracă echipă din Divizia Naţională, Politehnica Chişinău, avea un buget de 2-3 ori mai mare. Cu toate acestea FC Beşiktaş era cea mai mediatizată echipă din ţară. Şi asta pentru că echipa câştiga meci după meci, iar proiectul turcului părea să prindă viaţă.
Până în luna noiembrie 2007 totul mergea strună. Semne de criză au apărut la finalul primei părţi a campionatului. Jucătorii au plecat în vacanţă, iar turcul anunţa prime mari de sărbători. Numai că, stupoare (!), Beşiktaşul a rămas fără bani de Crăciun! Mai mult decât atât. După ce anunţase echipa despre un cantonament în Antalia, turcul a dispărut şi n-a mai fost de găsit până în primăvară. Echipa n-a mai făcut niciun cantonament. Jucătorii s-au pregatit individual, iar eu le-am organizat câteva meciuri amicale înainte de retur, ca să nu ne facem de râs.
Începuse returul, însă jucătorii nu-şi mai primiseră salariile de 4 luni, din noiembrie! Ce spunea Tarkan? Se jura pe tot ce are mai sfânt că banii vor fi mâine, mâine, mâine. Aşa în fiecare zi. La un moment dat fotbaliştii au decis că nu vor mai ieşi la următorul meci dacă nu-şi vor încasa banii. Am scris o scrisoare turcului, semnată de toată echipa, prin care îl anunţasem despre acest fapt. Abia atunci Tarkan a găsit nişte bani, nu toţi, pe care i-a împărţit jucătorilor. În acel moment, luna aprilie 2008, am decis să plec de la club pentru că nu mai suportam să mă întâlnesc în fiecare zi cu oameni pe care i-am adus eu la club şi cărora le-am promis că totul va fi bine. Am refuzat atunci să fac declaraţii pentru presă spre binele echipei. Nu vroiam ca adversarii să ştie în ce situaţie dificilă se află clubul. Speram ca problemele se se rezolve. N-a fost să fie.
La finalul sezonului Beşiktaş şi-a atins obiectivul sportiv – calificarea în Divizia Naţională. Şi iarăşi Tarkan a început să mă sune, să mă convingă de faptul că problemele lui financiare au fost de moment şi că totul se va stabiliza în scurt timp. Avea nevoie de mine pentru licenţierea clubului la FMF. I-am pus atunci nişte condiţii dure şi am făcut şi un contract pe care l-a semnat şi s-a obligat să-l respecte. Dar turcul e tot turc, chiar şi în Moldova. După ce am convins cu mare greu Comisia de Licenţiere FMF să amâne pentru 2 săptămâni analiza actelor FC Beşiktaş (fapt pentru care le mulţumesc), Tarkan n-a găsit 4 mii de dolari să achite o restanţă financiară către clubul Zimbru. Din cauza acestei datorii, FC Beşiktaş n-a primit licenţa şi dreptul de a juca în Divizia Naţională. Pe rând, jucătorii au primit „liber” de la federaţie din cauză că nu-şi mai primiseră salariile de câteva luni. Staful tehnic al FC Beşiktaş n-a văzut salarii din noiembrie 2007. FC Beşiktaş s-a desfiinţat. Pe Tarkan l-am vazut ultima dată acum 2 luni urcând într-o rutieră.
Frumoasa istorie din punc de vedere jurnalistic, dar foarte trista pt fotbalul moldovenesc. Faza cu rutiera, e chiar adevarata, sau e o figura de stil?
RăspundețiȘtergereAdevarata 100%. Si cu troleul zice lumea ca l-a vazut.
RăspundețiȘtergereSandule, spre linistea ta iti pot spune ca nu esti unicul care a cazut in capcana unui excroc. Un asazis Tarcan a facut ravagii si in fotbalul portughez. Istoricul club portughez Boavista Porto se confrunta acum aproximativ un an cu o extraordinar de mare criza financiara, vorbindu-se chiar de o iminenta desfintare. Jucatorii nu-si mai primisera salariile de circa 4 luni si amenintau cu greva inaintea fiecarui meci. Doar la ora partidelor se prezentau si jucau, facand-o chiar bine, demonstrand ca sunt cu adevarat profesionisti. Doar ca dramele familiare prin care treceau, au ajuns materie prima pentru ziaristi, care prin articolele lor, exercitau in fiecare zi mare presiune asupra principalelor organe fotbalistice din tara: Federatia de profil, Liga Profesionista si Sindicatul Jucatorilor Profesionisti de Fotbal carora le cereau implicare si rezolutia problemei Boavistei. Presa demonstra o solidarietate incredibila cu fotbalistii. Pusese-ra in miscare o adevarata campanie. In acelasi timp, suporterii Boavistei pichetau zile la rand langa sediul clubului, cerand si ei o solutie urgenta. Situatia devenea aproape incendiara, dar cu toate acestea conducerea administrativa a Boavistei nici de cum nu reusea sa gaseasca o solutie, iar problema clubului lua anvergura nationala. subictul ajunsese chiar in Parlament. Intr-una din zile, presedintele clubului a aparut la rampa anuntand cu fast si pompa ca in sfarsit a gasit solutia si ca situatia va fi rederesata in maxim 2-3 zile. Eroul, sau salvatorul acestui club istoric, Boavista Porto, era anuntat ca fiint un tip pe numele lui Sergio Silva. Acesta se prezentase ca mare om de afaceri ce-si petrecuse ultimii 10 ani in Marea Britanie sustinand ca ar fie putred de bogat si ca va ajuta Boavista cu cea mai mare placere. Si presa a reactionat din nou, de aceasta data urcandu-l in slavi pe acest Sergio Silva. "Salvatorul" a aparut pe prima pagina a tuturor ziarelor din tara, (nu exagerez) a fost invitat in studiou la mai mlte emisiuni cu profil sportiv si chiar la unele editii de jurnale a canalelor TV din Portugalia. Si-a facut un nume .... in doar 3-4 zile cum nu reusesc multi politicieni intr-o cariera. Daca intrebi pe cineva in Portugalia cine e Sergio Silva cu siguranta va sti raspunsul. Povestea asta toata a avut un final cu totul si cu totul neasteptat. Acest Sergio Silva declarase ca e gata sa investeasca 40 de milioane de euro in jumatate de an, doar ca in contrapartida vrea ca toti jucatorii clubului sa fie trecuti in coproprietate cu el ca persoana fizica. Actionarii Boavistei s-au reunit si au hotarat sa accepte aceasta conditie, doar ca la randul lor au impus conditia, ca "marele om de afaceri" sa injecteze imediat 12 milioane de euro in bugetul clubului. Zis si facut! Sergio Silva a scos cu dezinvoltura un cec din mapa diplomat scriind pe el cifra corespunzatoare celor 12 milioane. Toata lumea a rasuflat usurata, doar ca peste jumatate de ora avea sa se detoneze "bomba". Cecul n-avea acoperire. Presedintele Boavistei a chemat imediat politia si Sergio Silva sau daca vrei "Tarcan" din Portugalia :-) a fost arestat. Dupa investigatii a fost condamnat la inchisoare. A doua zi, presedintele s-a demis, iar clubul a fost preluat de un grup de afaceristi din orasul Porto. Incidentul nu a ramas totusi fara urme pentru boavista. La sfarsitul campionatului Federatia Portugheza de fotbal a decis depromovarea in liga secunda a echipei Boavista, pentru neplata obligatiilor financiare fata de jucatori si fata de terte cluburi. Asa ca draga, Sandule, excrocii uneori reusesc sa pacaleasca o tara intreaga...
RăspundețiȘtergereda sincer imi pare rau ca asa o echipa a disparut, sa cred eu ca fotbalistii nu au disparut si se antreneaza mai departe, cred eu ca totul se va rezolva de la sine, tot ce se face se face spre bine. iti urez succes tie cu deschiderea acestui blog in sfirshit voi fi la curent cu stiri de sport din tara
RăspundețiȘtergereSe intimpla asemenea escrocherii in Portugalia, atunci ce sa mai zicem de Moldova, unde la fiecare colt de strada ne intilnim cu chestii din astea
RăspundețiȘtergereTotusi,in Portugalia s-a gasit o persoana careia sa-i pese
La noi, e TACERE,e INDIFERENTA,iar astea au dus la prabusirea unei echipe, care pot spune ca a intrat in istoria fotbalului moldovenesc prin performantele sale obtinute intr-un an
PACAT de echipa,PACAT,PACAT,PACAT :(
sergio, elena, nu cred ca aveti dreptate.
RăspundețiȘtergerede ce acest caz este "escrocherie"?
escrocheria este atunci cand prin inselaciune cineva isi atribuie o anumita avere.
or, din textul de mai sus am inteles ca turcul FINANTA echipa si la un moment dat a incetat sa o mai finanteze. prin urmare, a cheltuit niste bani, dar nu si-a atribuit.
banuiesc ca s-a intamplat ceva in viata omului, ar fi avut niste probleme sau s-ar fi dezamagit in fotbalul din moldova.
a vrut omul sa faca un proiect, dar a inteles ca nu poti face afaceri in fotbalul din moldova.
asa ca mie doar imi pare rau pentru el.
(comparatia cu Boavista e chiar un pic trasa de par, scuze pentru remarca, sergio).
O solutie ar fi fost atragerea de noi sponsori. Reimpartirea actiunilor clubului de fotbal, sau in caz ca clubul avea statut necomercial, lucrurile ar fi fost si mai simple - schimbarea denumirii si atragerea unei companii mari, Vitanta de exemplu(ori Tihman in persoana), ori a unui om de afaceri pentru a tutela clubul - cineva de tipul lui Stati. Acest lucru nu a fost posibil?
RăspundețiȘtergereProblema era in Tarkan, care n-a acceptat sub nicio forma sa renunte la club. A fost un investitor care i-a oferit 200 de mii de euro, dar turcul a refuzat. El spera sa revina intr-o zi, peste cativa ani.
RăspundețiȘtergerePentru Marcel Spatari:
RăspundețiȘtergeremarcel, chiar daca poate comparatia cu Boavista sa fie trasa de par, eu continua sa vad in aceste doua cazuri asemanare. Si anume, an ambele cazuri avem cate un personaj, care a pacalit destul de multa lume. In cazul concret al lui tarkan, pai asta sunt de acord ca a cheltuit ceva bani, dar hai sa vedem si ce a castigat. Cred ca nu stii ca daca dai un serch pe net cu cuvantul cheie Besiktas Chisinau, vei vedea ca turcul a reusit prin manevra lui, (si Besiktas dupa mine a fost o manevra de asi face publicitate), sa devina popular nu numai in Moldova ci si in tara sa de origine. In Turcia Televiziunile i-au dat timp de antena in prime-time si cine stie daca turcul nu a avut ca obiectiv anume imaginea proprie in Turcia pentru a fi vazut ca o persoana potenta finaciar si pentru a reusi in anumite afaceri. Ca sa obtina acestea, el s-a folosit de o mana de oameni onesti pe care i-a pacalit, promitandu-le soarele si luna si privandu-i de esential, adica de sursa pentru o viata normala. In acest caz, imi pare rau ca te contrazic, dar raman la parerea ca Tarkan e EXCROC.
Draga Marcel, cred eu ca esti la curent, ca atunci cind finantezi un club sportiv si investesti bani in alta tara esti scutit de impozite in tara ta de origine, si crede-ma ca el impozitele in moldova le-a platit cu mult mai putin, cum ar fi putut face la el in tara, dar cum ti-a zis si sergio, a avut numai plusuri: tv, popularitate, si apoi, clubul juca destul de bine, si cu asta el in tara sa capata stima si faima din partea colegilor sai, ne mai vorbind de bani. e clar ca nu vroia sa vinda clubul, ca a dat faliment, ori s-a intimplat cu el ceva pe noi nu ne prea intereseaza, ca nu suntem fanii lui, ci vorbim de echipa si clubul care au suferit mult, ca au fost inselati e escrocherie neta, din pct de vedere juridic. e pacat ca procuratura nu s-a apucat de capul lui, din caltea trebuie noi cumva sa punem punct cu acesti investitori straini de doua zile, Segio are dreptate, n-are cine sa lupte pt fotbalistii nostri ca in portugalia, ca demult TARKAN era retinut si condamnat de excrocherie.
RăspundețiȘtergere