Sandu Grecu

Alexandru Gațcan este unul dintre cei mai titrați fotbaliști moldoveni. Ajuns  astăzi la 36 de ani , Gațcan a fost de 4 ori ales ”Cel mai bun fotbalist moldovean al anului” (2013, 2015, 2016 și 2017), a câștigat Cupa Rusiei (2014) și a fost vicecampion al Rusiei (2016) cu FC Rostov. În 2018 a fost decorat cu Ordinul ”Gloria Muncii”.   În prezent evoluiază la echipa Krilia Sovetov Samara. Gațcan este lider la capitolul performanțe notorii printre mijlocașii centrali moldoveni din ultimii 30 de ani.   Mai jos am făcut o listă din 25 de mijlocași centrali moldoveni, care s-au remarcat de la independența Republicii Moldova.   Alege 10 cei mai buni dintre ei și fă o postare pe pagina ta de Facebook! 25 de mijlocași centrali din Moldova, care s-au remarcat în ultimii 30 de ani: 1. Alexandru Gațcan 2. Sergiu Iepureanu 3. Serghei Covalciuc 4. Alexandru Curtianu 5. Artur Ioniță 6. Boris Cebotari 7. Cătălin Carp 8. Oleg Șișchin 9. Radu Rebeja 10. Vadim Boreț 11. Alexandru S

În prima jumătate a secolului trecut, Moldova a mai avut un jucător mare, care a evoluat alături de celebrități cu renume Mondial, la una dintre marile echipe ale lumii. Și nu oricunde, dar tocmai în America de Sud, în țara, care avea să devină simbolul fotbalului, Brazilia.   foto:  ”o Craioveno” Waldemar Zaclis (primul din dreapta, rândul de sus). Basarabeanul a fost component al echipei care a făcut ca "moneda să cadă în picioare" (la expresie vom reveni mai jos). Fotografia este de la meciul de debut al lui Leonidas la São Paulo, în 1942, o partidă cu o audiență record de 70.000 de spectatori: cea mai mare din istoria stadionului Pacaembu. Waldemar al nostru s-a născut pe 24 aprilie 1918, la Telenești, la mai puțin de o lună după unirea dintre Republica Democrată Moldovenească și Regatul României. Tatăl său, Carlos Zaclis, deținea o mică proprietate rurală și era președintele Cooperativei Fermierilor din Telenești. Împreună cu soția sa, Clara, și cei șase copi

În prelungirile primei reprize a meciului Polonia – Moldova, arbitra din Olanda a eliminat-o mult prea ușor pe jucătoarea noastră, Anastasia Toma. Aceasta a părăsit terenul, iar de la vestiare a mers direct în tribune, de unde a urmărit partea a doua a meciului.  Într-un anumit moment în jurul ei s-a făcut o adevărată ”coadă vie”. Copilași mai mici și mai mari prezenți la meci au înconjurat-o, cerându-i autograful. Faza a durat minute bune. Până și televiziunea locală care a transmis partida, în lipsă de evenimente fierbinți pe gazon, s-a focusat pe sesiunea de autografe a Anastasiei, menționând că fotbalista noastră a luat Oscarul pentru rolul principal în acest meci.  Nu pentru că azi e 8 martie. Dar pentru că fotbalul feminin este într-adevăr ceva deosebit. Ceva mult mai omenesc decât fotbalul masculin, care de multe ori întrece limita. Fotbalul feminin parcă ne reamintește că acesta este doar un sport, pe care trebuie să-l tratăm ca pe un sport, iar pe sportivi să-i re