Sandu Grecu

Revista France Football a publicat astăzi în ediția tipărită numele celor mai buni fotbaliști din istoria finalelor Campionatului European de tineret Under 21. Printre cei mai buni 10 se numără și Igor Dobrovolski, campion european cu URSS în 1990.  Atunci, Sbornaia a învins de 2 ori în finală selecționata similară a Iugoslaviei, 4-2 în deplasare și 3-1 acasă. Dobrovolski a marcat în ambele meciuri. În primul, golul 4, din penalty, în minutul 82. Partida s-a jucat la Sarajevo. În retur, la Simferopol, Dobrik a deschis scorul în minutul 12.  Pentru selecționata Iugoslaviei au jucat viitori fotbaliști cu renume mondial: Boban, Boksic, Prosinecki, Jarni, Suker, Mihajlovic, Mijatovic... Interesant este că acestea au fost singurele 2 meciuri jucate de Dobrovolski la Under 21. În acea perioadă el era deja jucător de bază la Naționala mare a URSS.  France Football l-a inclus pe Dobrovolski într-un Top-10 cei mai buni fotbaliști ai finalelor CE de tineret, alături de celebrități

Divizia Națională 2019 la ecuator. Favorita: Șerif defilează din nou în campionat. Nici SG Suruceni, nici Speranța și nici Dinamo n-au reușit să oprească tiraspolenii din drumul lor spre încă un titlu. Deși tiraspolenii sunt mult peste celelalte echipe la toate capitolele.  Revelația: Sfântul Gheorghe Suruceni. A terminat prima jumătate pe locul 3 - cel mai bun rezultat din istoria clubului și a jucat finala Cupei, încă o premieră pentru echipa din Suruceni. Dar cel mai important este că aceste rezultate nu sunt întâmplătoare. Echipa chiar joacă bine și își merită locul, poate chiar mai mult. Decepția: Marea decepție este Zimbru. Cel mai mare club din Moldova traversează cel mai prost sezon din istorie. După 14 meciuri Zimbru are doar o singură victorie și se clasează a doua de la coadă, la 3 puncte de retrogradare. Cei mai buni pe posturi după prima jumătate a campionatului: Portar: Nicolae Cebotari (Sfântul Gheorghe) Fundaș: Veaceslav Posmac (Șerif) Mijlocaș: Alexandr

Voi fi foarte laconic. Naționala are nevoie de un restart. Doar cu un antrenor STRĂIN TOTAL fotbalului nostru, care nu are nicio tangență cu impresarii moldoveni, cu rudele de la Federație și cu cumătrii.  FĂRĂ NEPOTISM LA NAȚIONALĂ!!! Numai atunci vom avea o echipă Națională adevărată, susținută de toată lumea. Iar până atunci ne vom lamenta în continuare că a fost convocat fiul lui X sau fratele lui Y, care abia merg pe teren și care niciodată n-o să pună suflet.  Cumătria a dus de râpă Naționala! Albania - Moldova 2-0 Marcatori:  Cikalleshi (66), Ramadani (90+2) Albania:  1 Etrit Berisha, 3 Ermir Lenjani (21 Odise Roshi, 59), 4 Elseid Hysaj, 5 Frederic Veseli, 6 Adrian Ismajli, 9 Ylber Ramadani, 10 Armando Sadiku (16 Sokol Cikalleshi, 58), 11 Myrto Uzuni, 15 Mergim Navraj, 20 Ergys Kaçe (8 Kristi Qose, 84), 22 Amir Abrashi Antrenor: Edoardo Reja Moldova:  23 Alexei Koşelev, 2 Oleg Reabciuk, 4 Igor Armaş, 5 Ștefan Efros, 8 Cătălin Carp, 9 Eugeniu Cebotaru, 11 Rad

Zi istorică pentru sportul moldovenesc. Fostul premier Pavel Filip și-a pus astăzi semnătura pe actul de vânzare a Stadionului Republican - simbolul sportului basarabean. Cât de legală este această vânzare urmează să aflăm, în condițiile în care Moldova are de câteva zile un nou prim-ministru, Maia Sandu, în timp ce vechiul guvern, baricadat în clădirile guvernamentale continuie să semneze decizii bizare pe bandă rulantă.  Filip a vândut stadionul americanilor, care intenționează să construiască acolo noua ambasadă.  Eu nu știu cât de mult își doresc americanii să-și facă ambasadă lângă clădirea lui Șor, lângă corturi de tenis și case vechi care stau să se dărâme, dar sper ca aceștia să refuze ”cadoul” lui Plahotniuc și pur și simplu să ignore o hârtie semnată de un guvern impostor.  În caz contrat Pavel Filip va intra în istorie ca omul care a vândut simbolul sportului moldovenesc.

Mulți vor zice ”ce se mai bagă și ăsta cu fotbalul lui”? Țara arde, iar baba se piaptănă...  Am urmărit azi cu atenție tot ce s-a întâmplat. N-am mai fost atât de atent la evenimente încă din 2009, adică de 10 ani. Iar până atunci din 1989, adică de vreo 30 de ani. Cu excepția campionatelor mondiale... Am stat împreună cu tata, care a șters butoanele de pe telecomandă toată ziua, de la un canal la altul. De la Natașa la popa-pedofilu, de la Cozer la trollii plătiți din miliardul furat. A fost o zi plină. De speranțe în primul rând. Pentru că de vreo 30 de ani tot sperăm. La o viață mai bună. La o țară fără bandiți...  Iar seara - fotbal. Exact în momentul în care Plaha a apărut pe post de jertfă, de patriot al neamului și de salvator. Am ratat și golul lui Armaș din cauza lui. Cam cum am ratat tot din cauza lui. Și nu doar eu, dar toată țara.  Astăzi mi-am petrecut sora peste hotare. A plecat cu toată familia. A lăsat totul și a plecat pentru că nu mai încăpea aici de mizeri

Moldova - Andorra.  8 iunie, ora 19.00, stadionul Zimbru foto: FMF Să bagi jucătorii Naționalei să se antreneze pe sub balcoane și printre copaci, în condițiile în care ai cel puțin 2 terenuri perfecte pentru antrenament... iar explicația pe care o dai este una halucinantă: ”să nu stricăm iarba de pe teren”... în condițiile în care baza din Vadul lui Vodă a fost concepută tocmai pentru echipele naționale, dar principalul - pentru Naționala Mare... Și nu mai dați vina pe diferiți directori. Decizia a fost a selecționerului Spiridon și doar a lui. Spiridon într-un disperat exces de zel, poate-poate se mai agață de câteva meciuri la Națională. Pentru că Spiridon înțelege că dacă nu ia minim 4 puncte în meciurile cu Andorra și Albania are șanse mari să fie demis.  După o campanie dezastruoasă în Liga Națiunilor, Spiridon a pierdut încrederea suporterilor. Iar după startul rușinos, ca joc în primul rând, dar și ca rezultat, pentru că Turcia ne-ar fi putut da vreo 8 în prelim