Sandu Grecu

Scurt. Activez în fotbalul moldovenesc din anul 1994. Aproape de la înființarea lui într-un stat independent, nou format. Iar fotbalul nu a fost o excepție, ci mai degrabă o regulă a procesului de dezvoltare al Republicii Moldova. A călcat dintr-o strachină în alta, a căzut de nenumărate ori, dar de fiecare dată s-a ridicat și a mers înainte. Eu am crescut fotbalistic cu generația lui Curtianu și Testemițanu, cu Cleșcenco și Rebeja. Știu cum au evoluat. Ei ca jucători, eu ca jurnalist. Știu de vodca pusă la fiert, care a incendiat una dintre căsuțele de lemn de la baza Zimbru. Acum a rămas doar una – muzeul. Atunci erau toate din lemn. Pentru titlul de campioni jucătorii de la Zimbru primeau câte un televizor color Alfa...  La Fălești era și mai grav. Ca să nu înghețe iarna de frig, jucătorii echipei Cristalul scoteau parchetul din camera de hotel și făceau focul direct în centrul camerei. Mergeau la meciuri cu un autocar vechi, fabricat prin anii 50. De la Chișinău până la Făle

Când eram copil jucam fotbal pe terenul școlii, care a fost făcut în pantă. Pe-o parte, cum spuneam noi. Așa e relieful și așa a rămas, de la mama natură.  Mie îmi plăcea să joc mai mult pe partea din vale, să urc cu mingea în deal și să șutez. Invers era mai greu. Pentru că balonul se ducea la vale și era greu să îl controlezi, dar mai ales să alergi după el. La lecțiile de educație fizică jucam mai rar fotbal. Dar și când jucam, ne împărțeam în 2 echipe: de băieți și de fete. Eu preferam, însă, să joc în echipa fetelor. În primul rând pentru că nu trebuia să pasez. Jucam doar eu cu mingea. Adevărat că îl luam și pe Costea Brașoveanu în echipă, care era cel mai bun fundaș și nu trecea nimeni de el. Așa și câștigam, datorită lui.  În clasă mai aveam 2 greci. Doi frați gemeni, care aveau numele de familie Grecu. Noi le spuneam ”cei doi totuna”. Nu sunt rudă cu ei. Unul era mai sensibil. Și când glumeam după meci că au luat bătaie de la echipa de fete începea să plângă...   

Introducerea celor 2 lecții de fotbal în cadrul orelor de educație fizică, doar la clasele primare, s-a făcut cu scopul popularizării fotbalului printre copii ! Trebuie să fii naiv să crezi că vei avea fotbaliști mai buni dacă vei face lecții de fotbal în clasele 1-4. Pentru cine nu a știut, despre un copil poți spune aproximativ dacă va ajunge sau nu fotbalist abia după 15 ani. Repet - aproximativ. Nimeni nu garantează. Adică cei care vorbesc, scriu sau cred că Federația vrea să crească fotbaliști în clasele primare - sunt naivi sau intenționat duc lumea în eroare, având alte scopuri.  Iar scopul Federației, în cazul programului ”Educație fizică prin fotbal”, este unul singur: popularizarea fotbalului printre copii. Sau formarea culturii fotbalistice , cum este la modă să se spună în occident.  Ce beneficii ar aduce asta? În primul rând ar crește oameni care iubesc fotbalul. Oameni care joacă fotbal din plăcere, care merg la stadion, care procură și consumă produse fotbali

Gunter Mast: Marketingul reprezintă "arta și știința de a vinde" . La 2 ani după ce Pele câștiga a treia Cupă Mondială, iar lumea nu mai avea niciun dubiu că fotbalul brazilian este cel mai tare de pe planetă, doi ”nebuni” din Germania semnau un contract, care avea să revoluționeze fotbalul.  Jägermeister și Braunschweig. Aceste denumiri nu spun mare lucru microbiștilor din secolul 21. Dar ele joacă un rol important în istoria fotbalului. Gunter Mast. Sursa: alchetron.com Acum 50 de ani pe tricourile echipelor de fotbal era printat doar numărul și logoul clubului. Dar într-o zi, în 1972, afaceristul german Gunter Mast le-a propus celor de la echipa Eintracht Braunschweig să-i reclameze afacerea de familie, lichiorul Jägermeister. Grație acestei înțelegeri, cluburile din Bundesliga au ajuns astăzi să încaseze zeci de milioane de euro! În 2006, în premieră, veniturile cluburilor germane, doar din reclama de pe tricouri au depășit 100 de milioane de euro. Iar anul