Sandu Grecu

Acum, că s-a retras azi și Sandu Epureanu de la Națională, voi face un lot de 18 jucători, care au jucat în trecut la Națională, de la independență încoace. Este o versiune pur subiectivă, inventată în acest moment. N-am pregătit-o din timp și s-ar putea să mai omit pe cineva. De aceea, dacă aveți vreun nume de fost internațional, care credeți că ar fi meritat să facă parte din lotul all-time, nu ezitați să îl scrieți în comentarii. Așadar: 1. Sergiu Dinov 2. Sergiu Secu 3. Alexandru Epureanu 4. Valeriu Catânsus 5. Ion Testemițanu 6. Alexandru Gațcan 7. Serghei Covalciuc 8. Alexandru Curtianu 9. Sergiu Dadu 10. Sergiu Epureanu 11. Sergiu Cleșcenco 12. Ilie Cebanu 13. Alexandru Guzun 14. Alexandru Covalenco 15. Igor Oprea 16. Boris Cebotari 17. Viorel Frunză 18. Sergiu Rogaciov Cam asta ar fi Naționala mea din perioada de după independență.  Acesta este un material de relaxare. Respectiv, relax și nu săriți în cap ))))).  Aștept nume scăpate, în comentarii.

Moldova a promovat în Liga a 3-a valorică, Liga C, a Ligii Națiunilor. Calificarea Nu s-a produs pe teren, pentru că fostul selecționer, Alexandru Spiridon a ratat obiectivul și s-a clasat abia pe locul 3 în urma Belarusului și a Luxemburgului. S-a întâmplat pentru că UEFA a modificat formatul competiției. Astfel, din sezonul 2020/21 primele două ligi valorice, A și B, vor avea 16 echipe, nu 12 ca până acum. În Liga C vor fi tot 16 echipe, cu una în plus față de sezonul trecut, iar Liga D va avea 7 echipe, nu 16 ca în ediția trecută. Echipele au fost repartajate conform clasamentului general al primei Ligi a Națiunilor. În urma acestor modificări Moldova a urcat în Liga C de pe ultima poziție (am prins trenul din mers) și vom avea adversari mai tari în următorul turneu: Grecia, Albania, Muntenegru, Georgia, Macedonia de Nord, Kosovo, Belarus, Cipru, Estonia, Slovenia, Lituania, Luxemburg, Armenia, Azerbaidjan sau Kazahstan. La fel ca la prima ediție, primele clasate din f

Ieri, Agenția Proprietății Publice mi-a trimis un email la ora 10.07 prin care m-a anunțat că la ora 13 va avea loc o conferință de presă pe tema Arena Chișinău. Asta așa, printre altele, despre amatorism.  Ce ne-au spus cei de la APP. Că terenul pe care se construiește Arena poate fi oricând prihvatizat, în cazul în care Statul nu-și va respecta obligațiunile contractuale deochiate, incluse în contract de guvernarea pedistă: Gaburici, Candu și ceilalți crescători de moldove. Acum înțelegem că Moldova în limba lor se traduce ”buzunarul propriu”. Nu degeaba Filip vrea să-și întoarcă țara înapoi. Adică jucăria. Sau vaca de muls. Revin la Arena. În suma finală de construcție NU au fost incluse costurile pentru comunicații, care nu există în acea zonă și trebuiesc executate de la zero, inclusiv proiectarea. Adică pe lângă cele 43 de milioane de euro, statul va trebui să mai scoată din buzunar alți bani pentru că ”profesioniștii” din PD n-au prevăzut asta în contract.  Doar pen

Ce a fost aseară pe teren în meciul cu Turcia a văzut toată lumea. O primă repriză bună, când echipa noastră a fost în câteva rânduri aplaudată la scenă deschisă. Și o a doua repriză catastrofală, în care n-am văzut mingea, cu niște modificări cel puțin stranii făcute de selecționerul Altman. Astăzi m-am întâlnit întâmplător cu unul din cei mai mari fotbaliști din istoria Moldovei, Sergiu Cleșcenco, actualmente selecționer la Under21. Un domn direct, care mi-a recunoscut că în mare parte e vina selecționerilor, dacă la Națională vin cei mai buni jucători, iar rezultate nu-s. Iar eu i-am răspuns așa: greșeala antrenorilor este la selecție. Pentru că antrenorii caută să convoace cei mai buni jucători, dar de fapt, ar trebui să convoace cei mai buni luptători. Pentru că, la moment, NU avem noi fotbaliști. Îi numeri pe degete. Și dacă tot nu putem juca fotbal, măcar să luptăm pe teren. Măcar atât. Oamenii vor aprecia. Și acum, concret. 2 jucători au anunțat că refuză să mai vină la

Moldova joacă azi cu Islanda în preliminariile Campionatului European din 2020. Islanda, care acum 25 de ani era cam de nivelul nostru în materie de fotbal, poate un pic mai sus. Dar ce a reușit Islanda în ultimele două decenii este de-a dreptul miraculos. Totul a pornit în 1995 atunci când islandezii au introdus fotbalul în școli. Au construit de urgență 8 complexe sportive mari, cu terenuri pentru fotbal și bazine pentru înot. Capitala Reykjavik alocă anual 3 milioane de euro pentru premierea celor mai buni copii, care practică fotbalul în comun cu succesele de la școală. S-a elaborat un sistem prin care copiii adună punctaj, iar în baza acestui punctaj încasează o anumită sumă de bani sau, la alegere, inventar sportiv. Deci oamenii au gândit într-atât de bine mecanismul, încât peste 20 de ani acesta a început să dea roade concrete. Islanda - o țară cu 300 de mii de locuitori, adică de vreo 10 ori mai puțini oameni decât sunt în Moldova - a devenit o prezență constantă a turn

Sfârșitul anului 1998, începutul anului 1999. Eram angajat la Antena C. Într-o zi a trecut pe la noi pe la redacție Angela Sîrbu de la CIJ, care mi-a zis printre altele că n-ar fi rău să merg la o preselecție la un nou post de radio, Pro FM. M-am dus.  Clădirea Ministerului Agriculturii, etajul 17. Era depozit. Praf de 2 cm, păiangeni pe hol, întuneric. Parcă eram într-un castel de groază. Am intrat într-un birou. O masă lungă pe centru și multe scaune vechi în jurul mesei. La un capăt de masă stătea Cătălin Giosan, Vasile Botnaru și Lorena Bogza. La alt capăt - Tania Țîbuleac, Lina Botnaru și Angela Gonța.  - Bună. Am venit la concursul Pro FM.  - Poftim, ia loc. Ce știri ne dai mâine, m-a întrebat Giosan. Și eu i-am spus ce știri, fără să stau o clipă pe gânduri. Iar el mi-a zis ok, ești angajat. De azi, la muncă... Așa am început eu munca la Pro. Bine, că pe urmă am avut scandal. Eu NU doream să lucrez la TV, ci în radio! Cu greu am fost convins că televiziunea e mai

Stadionul din Orhei arată ca după război. Mă uitam ieri la imaginea jalnică de pe transmisiunea meciului Speranța - Petrocub 1-3 și nu-mi venea să cred. Arena este neîngrijită, buruienile aproape cât gardul, gazonul galben spre cafeniu, iarba uscată. Ce se întâmplă la Orhei? Direcția stadionului, care aparține Consiliului raional, dar care se autogestionează, dă vina pe clubul Milsami, care ar avea datorii istorice pentru arendă. Bine, Milsami are datorii istorice, dar pe lângă Milsami acolo mai arendează și Speranța, care plătește la timp? Sau poate nici ei nu plătesc? Apoi mai vin și ceva bani de la FMF pentru diferite meciuri internaționale.  De ce stadionul arată atât de oribil? Cineva din localitate mi-a răspuns scurt: management defectuos.Gazonul nu este udat la timp pentru că ”e scumpă apa”. Lumea spune că directorul arenei, Dumitru Buhaniuc ar fi o rudă de-a unui mare activist al Partidului Democrat, care l-au pus în funcție în perioada în care aceștia erau la putere. Ia