De ce nu avem rezultate

Cu toţii vrem să avem rezultate în fotbal, dar şi în celelalte domenii. Dar nu le avem sau le avem foarte puţine şi periodic, ceea ce înseamnă că sunt mai mult sau mai puţin întîmplătoare. În fiecare zi mass-media, dar şi suporterii sau specialiştii încearcă să motiveze lipsa performanţelor. Cineva (nu vreau să dau nume) spunea recent că nivelul fotbalului nostru corespunde valorii economice a societăţii noastre. Alţii dau vină pe selecţionerul Dobrovolski, pe patronii echipelor, pe federaţie, pe cine vreţi. Parţial toată lumea are dreptate, numai că adevarul se ascunde mult mai profund, părarea mea, ÎN ŞCOLI. În şcolile de fotbal care nu sunt capabile să „prelucreze” acea „materie primă” de care dispun. Cu alte cuvinte NU AVEM ANTRENORI DE COPII. Fotbalul nostru nu dispune astăzi, şi înclin să cred că nici în trecut, de antrenori de valoare, care ştiu să crească un fotbalist. Ce avem noi este la nivel de amatorism, iar asta nu poate aduce decât rezultate cu care suntem obişnuiţi. Din diferite motive antrenorii de copii din Moldova nu progresează, nu învaţă şi sunt cu zeci de ani în urma noilor metode de predare a lecţiilor de fotbal pentru copii.
“Munca campionilor este zilnică şi silnică, spunea dr. Victor Stanculescu, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de sport din România, dar trebuie să fie concepută, organizată, desfăşurata, controlată, perfecţionată de antrenori, de o ştiinţă şi cultură fotbalistică, care se formează pentru orice specialist în circa 15-20 de ani. În tot acest timp motivaţia, progresul în trepte, dorinţa de a se autoeduca şi învinge pe sine însuşi, sunt elementele principale.” Aceasta ar trebui să fie definiţia antrenorului de fotbal, dar şi de alte sporturi.
Rezistenţa în condiţii de stres este chiar denumirea modernă a antrenorului, la condiţiile jocului modern. Rezistenţa este noţiunea completă de care depind toată viaţa şi performanţele noastre individuale.
Totul este dependent de valoarea antrenorilor pentru copii. Ei trebuie să cunoască care este substratul psihofiziologic, biochimic, farmacologic sau managerial al concepţiei de performanţă naţionala (dacă există) sau individuală (în dependenţă de stadiul de dezvoltare şi perfecţionare profesională)!
Aş putea filosofa aici mult pe tema rezistenţei, dar mă tem că nu voi fi înţeles. Ca sa finalizez ideea, rezistenţa este legată de valoarea stilurilor de joc, de ştiinţa jocului pe grupe cu număr redus sau de valoarea jucătorilor în echipă.
Pun pariu că niciun antrenor de copii din Moldova nu cunoaşte aceste lucruri fundamentale, recomandate insistent de cei mai buni profesori din lume.
Nu spun acum cine ar trebui să aibă grijă de antrenorii pentru copii. Cei care sunt responsabili se vor autosesiza, sper. Dar cel mai important, iarăşi sper, măcar vor încerca să schimbe ceva.