luni, 7 septembrie 2009

Altfel despre meciul cu Luxemburg

E clar, naționala Moldovei a jucat foarte prost cu Luxemburg. Dobrovolski a încurcat tot, inclusiv pe el s-a încurcat. Iar asta s-a văzut cel mai bine. Au văzut toți. Și toate oalele s-au spart în capul lui, pe bună dreptate. Numai că, analizând la rece tot ce s-a întâmplat sâmbătă seara pe teren și văzionând încă o dată meciul la DVD, am constatat niște lucruri clare, despre care majoritatea jurnaliștilor au evitat să scrie sau să spună.

Arbitrajul. Am avut parte de un arbitraj extrem de prost. Pe alocuri chiar ostil. Un arbitraj care ne-a dezavantajat în condițiile în care luxemburghezii au practicat un joc dur, uneori violent. Centralul lutuanian Mazeika a dat de înțeles că va lăsa jocul liber, englezesc cum se spune, dar a scăpat meciul de sub control. În consecință, oaspeții i-au bătut pe ai noștri peste picioare de i-au rupt. Toate sub privirile acestui nenorocit din Lituania, care parcă a fost luat de pe ringul de kickbox. În plus, nici asistenții nu erau mai breji, câteva faulturi grosolane fiind comise chiar sub ochii lor. Aceștia însă au rămas fără reacție, de parcă ar fi fost niște impotenți, nu se mai ridica stegulețul. Așa arbitraj nu vezi nici în Divizia A a Moldovei. Nu știu cum ajung astfel de handicapați să arbitreze o partidă internațională, fie ea chiar și una dintre două echipe de semi-amatori.

Timpul. Ploaia și vântul apărute din senin au dezavantajat clar echipa noastră. Mult mai tehnică, dar totodată inferioară la capitolul date fizice, naționala Moldovei a fost vădit incomodată de capriciul naturii. Terenul ud i-a avantajat pe oaspeți, care au băgat alunecări cât pentru un campionat întreg. Și nu contează dacă erau la minge sau nu. Oricum se juca fără arbitru. Timp perfect pentru o echipă care se apără și invers, ghinion pentru cei care atacă. Iar sâmbătă au atacat ai noștri. Sau cel puțin trebuia să atace.

Guy Hellers. Antrenorul german al luxemburghezilor, care l-a surclasat net pe Dobrovolski, la toate capitolele. Hellers a citit tot jocul moldovenilor. A știut pe cine să blocheze (Calincov, Bugaiov) și pe cine să-l lase, că oricum nu va face nimic (nu dau nume). A ales perfect tactica de joc, ca să obțină ceea ce și-a propus – un punct. Cei care au fost la meci au văzut la final cum și cât s-au bucurat oaspeții de acest egal. O remiză regizată și produsă de Hellers, omul cheie al meciului, care a arătat ce înseamnă antrenor, spre deosebire de al nostru.





foto: Boris Harcenco

2 comentarii:

  1. Ai perfecta dreptate! oricum, mie nu mi-a placut cum a jucat Luxemburg! Au fost penibili pe alocuri, chiar hazlii la acele lufturi din finalul meciului. Atunci am simtit cel mai bine cu cine am jucat...

    RăspundețiȘtergere
  2. As spune ca au fost enervant de penibili. Cu toate acestea in prima repriza ei au avut 2 suturi pe poarta, iar noi nici unul

    RăspundețiȘtergere