Adevărul despre fotbalul moldovenesc. Vin alegerile. Episodul I

Cred că a venit timpul de dat niște replici unor susținători ai lui Radu Rebeja, deputat în Parlament pe listele Partidului Democrat, fost secretar de stat la Ministerul Educației, fost consilier al prim-ministrului Chiril Gaburici, protejat al fostului ministru al educației Monica Babuc, om de încredere în partidul condus de Vlad Plahotniuc, fapt cu care cineva manipulează în interes propriu, dar acesta este deja un alt subiect. 

La moldoveni memoria este scurtă. Octavian Țîcu a uitat că a luptat cu înverșunare pentru a da jos regimul dictatorial al lui Plahotniuc. Sau poate că el nici nu a luptat sincer dacă își dorește cu atâta ardoare ca un exponent al acelui regim, Radu Rebeja, să preia conducerea Federației de fotbal? Care Octavian Țîcu era sincer și adevărat, acel care lupta cu regimul sau acesta care vrea să pună un om al regimului într-un post cheie pentru sportul național?

Astăzi Țîcu îl susține deschis pe Rebeja și umblă de mânuță cu un alt susținător înflăcărat al ”protejatului” lui Plahotniuc, Ivan Testemițanu. Acest Ivan, spune lumea, va fi numit de Țîcu în calitate de vicepreședinte la partidul PUN, sponsorizat de fostul ministru al transporturilor din perioada Ghimpu, Anatol Șalaru. De aici și explicația de ce presa lui Șalaru atacă Federația...


Testemițanu. Nu mai spun că are un discurs incoerent și plin de aberații, în care acuză toată lumea de toate relele și insuccesele lui personale. Acest om a ajuns să fie detestat de toate personalitățile marcante din fotbalul nostru. Și cum să nu fie așa dacă el declară repetat că atunci când intri în Federație nu mai găsești niciun om de fotbal? Cum să-l respecte după astfel de declarații foștii lui antrenori Anatol Teslev și Ion Caras, ambii angajați ai Federației? Cum să-l respecte foștii săi coechipieri de la Zimbru și de la echipa Națională: Serghei Cleșcenco, Marin Spânu, Denis Romanenco, Serghei Butelschi, Sergiu Epureanu - toți angajați ai Federației? Cum?   

Aseară, la o emisiune pe net, Testemițanu a declarat că nimeni nu ia în seamă Federația de fotbal din cauza rezultatelor proaste ale echipei Naționale... 

Chiar așa să fie? Dar oare când au început aceste rezultate proaste ale echipei Naționale? Vă spun când: exact începând cu anul 2008, atunci când Radu Rebeja a fost numit vicepreședinte FMF, RESPONSABIL de echipele naționale. Din acel an 2008 Naționala noastră a coborât constant în clasamentul FIFA (puteți verifica pe saitul FIFA). Timp de aproape 5 ani cât Rebeja a fost direct responsabil de Națională noi am căzut și am degradat constant. 

A plecat Rebeja și a venit Testemițanu. Apropo, Rebeja a plecat atunci cu tam-tam de la Federație, iar Testemițanu ”l-a ajutat” să plece, luându-i fotoliul de la FMF... Și în acel fotoliu de vicepreședinte al Federației, RESPONSABIL de echipele Naționale, Testemițanu a avut aceleași rezultate dezastruoase ca și Rebeja. Naționala a coborât stabil în clasamentul FIFA, iar Testemițanu a fost plecat de la FMF tocmai după o reuniune a membrilor UEFA la care el a fost prezent și ar fi avut, zice lumea, un comportament mai puțin adecvat. 

Și acum despre faptul că nimeni nu ne ia în seamă. Așa de tare nu ne ia nimeni în seamă că recent Naționala Moldovei a jucat cel mai tare amical din istoria ei, contra cvadruplei campioane mondiale, Italia! Pentru cine nu este inițiat în fotbal, echipe mici ca Moldova joacă extrem de rar, o dată la câțiva ani buni, meciuri amicale cu formații de Top.    


Da, Naționala noastră are rezultate foarte proaste în ultimii câțiva ani. Înainte avea rezultate proaste, iar acum sunt foarte proaste. Cu toții ne dorim ca aceste rezultate să fie mai bune. Să mai câștigăm și noi măcar câte un meci la câțiva ani, așa cum se întâmpla pe timpuri. Pentru că noi uneori mai câștigam contra unor echipe de talie medie gen Finlanda. Clar că aceste rezultate erau întâmplătoare. Din 10 meciuri Finlanda ne-ar fi bătut de 9 ori. Dar cineva manipulează cu aceste rezultate: chipurile, ce mai rezultate aveam noi pe timpuri și ce dezastru este acum. 

Nu, fraților, nu este adevărat! Noi niciodată nu am avut rezultate în fotbal. Nici când jucau Rebeja cu Testemițanu nu am avut. Ne băteau nemții cu 6-1 de fiecare dată când ne prindeau pe la ei. Și Suedia ne-a bătut cu 6-0. De altfel, acestea sunt primele 3 cele mai categorice înfrângeri din istoria Naționalei în meciurile oficiale!!! 

Mai mult decât atât, echipa Națională nu a câștigat niciun meci în campaniile preliminare timp de 6 ani cu Rebeja și Testemițanu în teren: din 15 noiembrie 1995, când am bătut Georgia acasă 3-2 (lumea zice că ar fi fost o înțelegere atunci, dar nu e demonstrat, ca de obicei) și până în anul 2001, când am învins Azerbaidjan cu 2-0, pe 1 septembrie, acasă. Așa de mare echipă aveam în anii 90, despre care Rebeja spune că lumea venea la meci să-l vadă pe el )))). Lumea venea să-l vadă pe Klinsmann sau pe Maldini, la fel cum vine acum să-i vadă pe Pogba și Mbappe! Nimic nu s-a schimbat!


Ok. Voi mai reveni și cu alte comentarii la declarațiile aruncate în spațiul public de legendele noastre. Pe azi atât. La final doar vreau să accentuez că actualul președinte al FMF, Leonid Oleinicenco se află în funție de doar 1 an și jumătate. Pentru fotbal această perioadă este nimic. Nu poți avea rezultate într-o perioadă atât de scurtă. Și nici nu s-a urmărit acest scop: de a arunca praf în ochi oamenilor. 

Scopul FMF după alegerea lui Oleinicenco este de a construi o generație de oameni care să iubească fotbalul. Oameni care să joace fotbal, să vină la stadion, să vorbească despre fotbal, să investească în fotbal, să facă legi care să permită dezvoltarea fotbalului - să creeze cultura fotbalistică în societatea moldovenească. Abia după asta vor veni și rezultatele. Vorbesc de rezultate scontate, programate, bazate pe valoare, NU pe întâmplare.


Mult succes și sărbători frumoase tuturor!!! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Taxele de participare în campionatul Moldovei la fotbal și achitarea arbitrajului

7 lucruri înainte de meciul secolului

Victoria istorică a Moldovei asupra Poloniei. Cum am văzut-o din tribune