Prima mare performanţă internaţională

Istoria fotbalului moldovenesc

"Anii de studenţie se asociază fotbalistic cu prima mare performanţă a fotbalului autohton. Doi moldoveni get-beget, unul de la Orhei, Grigore Ianeţ, şi celălalt născut în mahalaua din vecinătatea gării feroviare din Chişinău, Anatol Teslev, devin în 1966 campioni europeni de juniori în componenţa selecţionatei Uniunii Sovietice. Este adevărat, cu puţin noroc sportiv, dar fotbalul de performanţă este de neimaginat fără baftă. Asta deja, însă, este o altă poveste, fiindcă rămîne în istorie, pînă la urmă, rezultatul final.

Mă duc să-i văd la un antrenament. Prind cu urechile, din tribună, un schimb de vorbă moldovană. Stilatul Anatol Teslev (foto) iese apoi la discuţie cu fanii. Este îmbrăcat fercheş, ca un dandi. Parcă-i scos din cutie. Avea gust rafinat. Capacitatea de a fi mereu în pas cu moda a fost şi este una dintre caracteristicele sale.

Aveam să aflu mai tîrziu, cînd mă afirm deja ca ziarist, că o pereche de pantofi iugoslavi de calitate superioară îl irită la culme pe un şef de la Nistru, determinînd, într-un fel, plecarea lui Teslev la Ciornomoreţ, dar să nu alunec prea mult în detalii picante…

Cum, totuşi, ai ajuns să joci în selecţionata URSS, unde era teribil de greu să răzbaţi? – îl întreb într-un moment de sinceritate, la o halbă de bere, în speranţa că am să aflu ceva inedit.

Simplu de tot. Fotbalul a fost mama, tata, Dumnezeul meu, pînă sub 30 ani. Altceva, în afară de el, nu aveam în cap -, a urmat răspunsul franc, edificator pentru toţi cei care doresc cu adevărat să realizeze performanţe notabile.Grigore Ianeţ (foto) este chemat să joace la Torpedo Moscova.

Prinde cu regularitate “unsprezecele” de bază şi fotografia sa de pe prima pagină a publicaţiei de profil “Futbol-Hokkei”, la stîlpul porţii, în timpul executării unei lovituri de colţ, reînvie în memorie, cu plăcere, cînd culeg la computer aceste amintiri. În final de carieră este chemat de Viktor Korolkov la Nistru. Un început de burtică se profilează prin tricoul vedetei, iar viteza de joc, deplasarea, lasă de dorit în unele faze.

Semnalez imprudent situţia într-o conferinţă de presă susţinută de Viktor Gheorghievici. Ce avea să răspundă unui începător în ale ziaristicii reputatul antrenor? Să recunoască că un novice are dreptate? Sigur că nu. Şi se lansează spectaculos într-un monolog despre necesitatea completării fazei ofensive a echipei cu atacurile surpinzătoare, pe extreme, ale fundaşilor laterali, ca imperativ al timpului, noilor exigenţe ale fotbalui modern. Ştia şi să vorbească convingător, cu argumente."

Sursa: Zimbru 47

Foto: www.football.md