Rababa

Nu ştiu care sunt motivele, dar cei de la Moldova 1 TV au refuzat să dea pe post repotajele mele direct din Germania, chiar dacă am găsit la Berlin posibilitatea de a monta materialele filmate şi de a trimite acasă subiectele bune de pus direct pe post.

După meciul Ecuador – Germania trebuia să mă întâlnesc cu Ana, regizoarea moldoveancă, care îmi comandase sala de montare aproape gratis şi care trebuia să mă ajute şi cu nişte filmări la Berlin şi Potsdam, acolo unde s-a stabilit naţionala Ucrainei. Am fixat întâlnirea cu Ana în cartierul Alexander Platz, unul dintre cele mai frumoase din capitala Germaniei. O părticică din Berlin creată parcă special pentru tineret şi turişti, în care barurile şi terasele cu ecrane uriaşe sunt arhipline pe perioada campionatului mondial.

Din Piaţa Teodor şi până la Alexander Platz am ajuns într-o jumătate de oră cu metroul. Ana mă aştepta deja la locul stabilit. Nu am cunoscut-o pentru că stătea pe o bicicletă, echipată într-un costum sport, dar elegant. Dacă ai vedea-o aşa în Chişinău, ai zice că ceva nu e în ordine. În Germania însă este un lucru normal. Aici chiar şi drumul este împărţit în trei părţi: pentru maşini, pentru pietoni şi pentru biciclişti – toate fiind marcate în modul corespunzător.

Am mers două cartiere pe jos până am ajuns la o terasă uriaşă, cu parcare special amenajată pentru biciclete şi cu câteva ecrane mari, special amplasate pentru ca toţi vizitatorii localului să poată vedea meciurile de la turneu. Urma partida din grupa „B” dintre Anglia şi Suedia, de aceea terasa era pe jumătate plină cu suporteri din Albion care consumau bere în cantităţi industriale şi care nu s-au sfiit să îmbrace pereţii localului cu drapeluri britanice. Am comandat şi noi câte o bere rece ca să potolim setea provocată de o căldură insuportabilă ce a invadat Berlinul la sfârşit de iunie. Dar nu pur şi simplu o bere, ci bere cu Sprite, un cocktail care nu m-a impresionat deloc, dar pe care a trebuit să-l beau până la capăt ca să nu dau de gol ideea Anei...
...După o bere cu sprite de 3 euro şi 25 de grame de wiskey cu cola, Ana mi-a propus să gust ceva din bucatele casei. S-a dus şi a vorbit ceva cu patroana pe care o cunoaşte de mult timp şi în 10 minute am primit un desert exotic de care n-am mai auzit până atunci. “Rababa” este numele lui şi este făcut din rădăcinile plantei cu acelaşi nume, griş şi îngheţată de vanilie. La gust “Rababa” seamănă cu dulceaţa de caise, un pic acrie, dar totodată dulce şi răcoritoare, senzaţie dată de îngheţata nemţească foarte consistentă. Planta Rababa am înţeles că se aseamănă la exterior cu brusturele care creşte şi la noi. Din rădăcinile ei în Germania se prepară mai multe feluri de bucate printre care şi ceea ce am gustat eu şi mi-a plăcut atât de mult.

La sfârşit i-am spus Anei că nu mai am nevoie de sala de montare, fapt care n-a deranjat-o deloc, pentru că ea tocmai începuse lucrul la un nou film artistic de scurt metraj. Mi-a spus pe scurt şi despre subiectul filmului, care are ca erou principal un moldovean venit în Germania la muncă. În rol principal urma să se filmeze chiar fratele ei, care are deja experienţă în domeniu. S-a mai produs într-un film de-al Anei, chiar dacă nu are tangenţă cu actoria. Pelicula a avut succes, câştigând mai multe premii la diferite conscursuri. Aşa trăiesc ai noştri tineri talentaţi la Berlin.

(Fragment din cartea POVESTEA UNUI VIS DE VARĂ, dedicată CM 2006)