Onorabil. 1-2 cu Ucraina. Comentariu și video

Cineva scria pe facebook că Estonia a luat doar 3 de la Olanda, iar la pauză a fost 0-0. Aluzie la faptul că naționala României a fost umilită cu 4-0. E diletantism pur să compari una cu alta. Și asta pentru că România a încercat să joace fotbal cu Olanda, pe cât i-a permis adversarul, în timp ce Estonia doar s-a apărat, a distrus jocul adversarului. 

Cam asta a făcut și naționala Moldovei la Odesa. Adică s-a apărat. În aceste condiții era normal să pierdem onorabil. Dar NICIODATĂ să scoatem măcar punct. Și asta pentru că, am scris înainte de meci și pe facebook, superstiția la echipa națională a luat locul gândirii adecvate. Jucăm cu același 11 ca și acum 4 zile. Doar Bugaiov în locul lui Gațcan, suspendat, și portarul. 

Apropo, apariția lui Namașco între buturi a fost cea mai inspirată decizie a selecționerului Caras. Aici chiar s-a ținut cont de jocul adversarului și era clar că avem nevoie de un portar înalt, care să iasă mult pe centrări. Pe acest profil Pașcenco nu se preta nicicum. Deși făcuse meciul vieții cu Muntenegru, acesta a fost înlocuit. 

Cam la fel trebuia să se întâmple și cu jucătorii de câmp. Nu au încă atâta forță fizică cei din campionatul Moldovei încât să joace 2 meciuri cu o încărcătură infernală în doar 4 zile. De asta am spus când am văzut componența: în repriza secundă încasăm cel puțin 2 goluri. Doar din cauza oboselii. Cu regret, așa și s-a întâmplat.

Și din nou schimbările au venit prea târziu pentru a mai fi de folos. Și din nou prima înlocuire a fost cu ghinion. Doroș a marcat în propria poartă. Stau și acum și nu pot înțelege: ce căuta singurul nostru atacant din teren la 2 metri de propria poartă, la o fază fixă a ucrainenilor? În Kazahstan și Azerbaidjan poți să câștigi niște bani, dar fotbal nu o să înveți niciodată. 

În schimb a impresionat Suvorov cu un gol senzațional. Mi-a plăcut și apărarea noastră. Chiar dacă am primit 2 goluri. Bordian, Bulgaru, Golovatenco și în special Epureanu au arătat de ce joacă în Rusia, campionat care intră în primele 10 din Europa.

Concluzia după meciurile cu Muntenegru și Ucraina. Am învățat să ne apărăm. Încă nu putem să construim. Nu avem curaj, dar potențial este. Nu avem atacanți. Deloc. Și cu asta ar trebui să se ocupe acum în primul rând selecționerii noștri - să găsească de urgență un atacant. În rest, le doresc doar inspirație și rațiune. Selecționerilor. Cu așa joc locul 5 e al nostru. Nu vă faceți griji. Până la urmă trebuie să recunoaștem că am anticipat cu toții că aceasta e valoarea naționalei Moldovei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Taxele de participare în campionatul Moldovei la fotbal și achitarea arbitrajului

7 lucruri înainte de meciul secolului

Victoria istorică a Moldovei asupra Poloniei. Cum am văzut-o din tribune