Jurnaliști, care au revoluționat fotbalul
Joao Saldanha
Fără introducere. Antrenorul, care a format cea mai bună selecționată din istoria fotbalului, Brazilia anului 1970, a fost ziarist. Joao Saldanha lucra la un ziar din Sao Paulo, când a fost numit selecționer al Braziliei la sfârșitul anului 1968.
Selecao era în derivă după un campionat mondial ratat (Anglia, 1966), iar fotbalul brazilian era preocupat mai mult de bătăliile interne, decât de Națională. Atunci, președintele federației, Havelange, viitorul șef de la FIFA, a decis să-i împace pe toți și să pună selecționer un jurnalist.
Saldanha fusese un jucător mediocru, un anonim. Dar ca tehnician s-a dovedit a fi genial. A adunat în primul 11 tocmai 5 jucători care erau nr.10 la echipele lor de club. Și cu 2 ani înainte de Mondial a făcut anunțul: ”Cu ăștia vom juca în Mexic”. Gerson, Tostao, Rivelino, Everaldo și Pele.
Acea echipă avea să fie declarată cea mai bună din istoria fotbalului. A câștigat Mondialul din 70 la pas, însă fără selecționerul care i-a adunat pe toți la un loc. Din cauză că l-a refuzat pe dictatorul care conducea Brazilia în acele timpuri. Acesta îi ceruse să includă în lotul de 22 pe o rudă de-a sa, jucător de duzină, iar Joao Saldanha i-a replicat: „Ar fi mai bine ca preşedintele să se gândească la ales miniştrii, să nu se mai bage în chestiuni serioase”.
A doua zi a fost dat afară, iar laurii pentru titlul mondial i-au revenit lui Zagallo.Saldanha s-a întors în presă și a comentat fotbal 50 de ani.
Aldyr Garcia Schlee
Un alt ziarist brazilian devenit celebru este Garcia Schlee. El este cel care a desenat tricoul galben-verde al Naționalei Braziliei, devenit celebru în întreaga lume. Se întâmpla în anul 1953, pe când avea doar 18 ani și de atunci până astăzi Selecao joacă în tricouri galbene.
Gabriel Hanot
Ziarist francez, care a inventat turneul Cupa Campionilor, predecesoarea Champions League. Tot el este autorul ideii decernării trofeului pentru cel mai bun fotbalist al Europei, ”Balonul de Aur”.
Hanot a jucat fotbal înainte de Primul Război Mondial. Asta înseamnă cam anii 1910-1914. A adunat chiar câteva selecții pentru selecționata Franței. Dar ce însemna să fii selecționat în acea perioadă, când existau doar câteva echipe.
După ce s-a lăsat de fotbal a devenit ziarist. Iar într-o zi, la vârsta de 56 de ani, a fost numit selecționer tehnic la Naționala Franței. Era de fapt antrenor principal. Ca selecționer n-a rupt gura târgului. Ba din contră. A avut o serie de 4 înfrângeri în 5 meciuri și știți ce a făcut? A scris un material în ziarul L'Equipe, în care a cerut ca selecționerul să fie demis pentru rezultate proaste. Adică, el să fie demis!
A doua zi avea să fie dat afară. Dar cel mai important este că în acel material, Hanot a scris despre toate problemele fotbalului francez văzute de el din interior. Și soluțiile pentru rezolvarea acestor probleme. Iar Federația a ținut cont nu doar de recomandarea de a-l demite, dar și de celelalte propuneri ale ziaristului-selecționer, pe care le-a aplicat. În câțiva ani fotbalul francez a ajuns printre liderii mondiali.
Iar Hanot nu s-a oprit aici. A propus, pe modelul sud-american, crearea Cupei Campionilor, competiție, care să desemneze cel mai bun club de fotbal din Europa. UEFA a acceptat și în 3 ani se disputa deja prima ediție, câștigată de Real Madrid după o finală câștigată în fața unei formații franceze, Stade de Reims.
Apoi, în calitate de redactor-șef la revista France Football, Hanot a inițiat trofeul ”Balonul de Aur”. În 1956 și-a rugat colegii să aleagă 5 cei mai buni fotbaliști ai Europei. 16 jurnaliști au votat primul Balon de Aur al Europei, pe britanicul Stanley Matthews.
Acestea sunt doar câteva exemple de ziariști sportivi, care au revoluționat fotbalul.
Fără introducere. Antrenorul, care a format cea mai bună selecționată din istoria fotbalului, Brazilia anului 1970, a fost ziarist. Joao Saldanha lucra la un ziar din Sao Paulo, când a fost numit selecționer al Braziliei la sfârșitul anului 1968.
Selecao era în derivă după un campionat mondial ratat (Anglia, 1966), iar fotbalul brazilian era preocupat mai mult de bătăliile interne, decât de Națională. Atunci, președintele federației, Havelange, viitorul șef de la FIFA, a decis să-i împace pe toți și să pună selecționer un jurnalist.
Saldanha fusese un jucător mediocru, un anonim. Dar ca tehnician s-a dovedit a fi genial. A adunat în primul 11 tocmai 5 jucători care erau nr.10 la echipele lor de club. Și cu 2 ani înainte de Mondial a făcut anunțul: ”Cu ăștia vom juca în Mexic”. Gerson, Tostao, Rivelino, Everaldo și Pele.
Acea echipă avea să fie declarată cea mai bună din istoria fotbalului. A câștigat Mondialul din 70 la pas, însă fără selecționerul care i-a adunat pe toți la un loc. Din cauză că l-a refuzat pe dictatorul care conducea Brazilia în acele timpuri. Acesta îi ceruse să includă în lotul de 22 pe o rudă de-a sa, jucător de duzină, iar Joao Saldanha i-a replicat: „Ar fi mai bine ca preşedintele să se gândească la ales miniştrii, să nu se mai bage în chestiuni serioase”.
A doua zi a fost dat afară, iar laurii pentru titlul mondial i-au revenit lui Zagallo.Saldanha s-a întors în presă și a comentat fotbal 50 de ani.
Aldyr Garcia Schlee
Un alt ziarist brazilian devenit celebru este Garcia Schlee. El este cel care a desenat tricoul galben-verde al Naționalei Braziliei, devenit celebru în întreaga lume. Se întâmpla în anul 1953, pe când avea doar 18 ani și de atunci până astăzi Selecao joacă în tricouri galbene.
Gabriel Hanot
Ziarist francez, care a inventat turneul Cupa Campionilor, predecesoarea Champions League. Tot el este autorul ideii decernării trofeului pentru cel mai bun fotbalist al Europei, ”Balonul de Aur”.
Hanot a jucat fotbal înainte de Primul Război Mondial. Asta înseamnă cam anii 1910-1914. A adunat chiar câteva selecții pentru selecționata Franței. Dar ce însemna să fii selecționat în acea perioadă, când existau doar câteva echipe.
După ce s-a lăsat de fotbal a devenit ziarist. Iar într-o zi, la vârsta de 56 de ani, a fost numit selecționer tehnic la Naționala Franței. Era de fapt antrenor principal. Ca selecționer n-a rupt gura târgului. Ba din contră. A avut o serie de 4 înfrângeri în 5 meciuri și știți ce a făcut? A scris un material în ziarul L'Equipe, în care a cerut ca selecționerul să fie demis pentru rezultate proaste. Adică, el să fie demis!
A doua zi avea să fie dat afară. Dar cel mai important este că în acel material, Hanot a scris despre toate problemele fotbalului francez văzute de el din interior. Și soluțiile pentru rezolvarea acestor probleme. Iar Federația a ținut cont nu doar de recomandarea de a-l demite, dar și de celelalte propuneri ale ziaristului-selecționer, pe care le-a aplicat. În câțiva ani fotbalul francez a ajuns printre liderii mondiali.
Iar Hanot nu s-a oprit aici. A propus, pe modelul sud-american, crearea Cupei Campionilor, competiție, care să desemneze cel mai bun club de fotbal din Europa. UEFA a acceptat și în 3 ani se disputa deja prima ediție, câștigată de Real Madrid după o finală câștigată în fața unei formații franceze, Stade de Reims.
Apoi, în calitate de redactor-șef la revista France Football, Hanot a inițiat trofeul ”Balonul de Aur”. În 1956 și-a rugat colegii să aleagă 5 cei mai buni fotbaliști ai Europei. 16 jurnaliști au votat primul Balon de Aur al Europei, pe britanicul Stanley Matthews.
Acestea sunt doar câteva exemple de ziariști sportivi, care au revoluționat fotbalul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu