Denilson și Je m'appelle Chiperi

Cu Denilson și Alfonso. Anul 2002

Are 5 milioane de abonați pe Instagram și 3 milioane pe Twiter. Este moderatorul unei emisiuni umoristice despre fotbal, din Brazilia, cu o audiență de 2 milioane de oameni. Pe piața media din Brazilia este cel mai cotat personaj, avânt contracte de reclamă cu producători de tot soiul, de la bere până la țeve de canalizare. El este din nou în Top. 

Pentru generația tânără, faceți cunoștință cu cel mai scump fotbalist al Planetei din anul 1998 - Denilson. Pentru cei mai bătrâni, ca mine, bine l-am regăsit din nou pe acest mega-jucător, campion mondial cu Brazilia în 2002 și fost mijlocaș la Betis Sevilla, echipa care a adunat câteva mii de spectatori în timpul antrenamentului pe Stadionul Republican, înaintea meciului cu Zimbru din Cupa UEFA (0-2).   

Denilson a costat 30 de milioane de euro în 1998, fiind cel mai scump jucător din lume la moment. Acest record a rămas neatins până astăzi de Betis Sevilla.

Septembrie 2002. Zimbru a eliminat IFK Goteborg (Suedia), după 3-1 și 2-2 și s-a calificat în 1/64 de finală a Cupei UEFA, unde urma să întâlnească una dintre cele mai bune echipe spaniole din acea perioadă, Betis Sevilla. Denilson, Joaquin, Alfonso sau Fernandes erau vedete de 24 de carate din lotul ibericilor. Denilson, proaspăt campion mondial, Joaquin, noua vedetă din La Liga, după care alergau granzii Barca și Real. 

Lucram la un post tv și m-am dus la hotelul Seabeco, unde erau cazați spaniolii. Am stat în hol și i-am așteptat să iasă la cină. Am reușit să le iau câteva fraze despre meciul de a doua zi. Erau atât de simpli și de pământeni... Probabil, cea mai omenească echipă mare de fotbal pe care am văzut-o la Chișinău. 

cu Victor Daghi, pe Stadionul De Lopera, Sevilla

Apoi am fost la Sevilla. La returul cu Zimbru (2-1). Și acea fază umilitoare cu ziaristul, care s-a ridicat în picioare și l-a aplaudat pe directorul Zimbrului, Vladimir Camerzan, când acesta ne-a spus, reprezentanților presei, că a doua zi dimineață, după meci, urmează să mai mâncăm o dată la hotel. Sărăcia atunci era mult mai mare decât acum, vă asigur. Dar nici să bați din palme pentru o masă...

Și tot la Sevilla a căzut liftul la hotel. Și tot cu presa noastră în el. Și tot acolo s-a produs faza cu ”Je m'appelle Ion Chiperi”. La bazin. Cu ”palma” încasată de regretatul Ion Chiperi, unul din ”șefii galeriei” echipelor moldovenești, mai ales peste hotare. O ”palmă” de la o blondă focoasă. 

Revenind la Denilson, în momentul în care Betis l-a cumpărat de la Sao Paulo, acesta a semnat un contract pe 11 ani. Dar n-a jucat decât 7, timp în care a adunat mai multe cartonașe galbene decât goluri. Însă punctul lui forte nu erau golurile, ci driblingul. Avea un dribling nimicitor, nu degeaba era cel mai faultat fotbalist din campionatul Spaniei. 

S-a dus apoi prin țări exotice după bani lungi, la fel cum a făcut și când a ales Betis în detrimentul Barcei, tot pentru bani. La 32 de ani a pus ghetele în cui. Iar astăzi este din nou pe val. Și nu regretă nimic. Pentru că, spune el, părinții lui au de toate, dar în primul rând o casă, lucru pe care el în copilărie nu l-a avut.