Cum am ajuns eu la Pro TV. După 20 de ani

Sfârșitul anului 1998, începutul anului 1999. Eram angajat la Antena C. Într-o zi a trecut pe la noi pe la redacție Angela Sîrbu de la CIJ, care mi-a zis printre altele că n-ar fi rău să merg la o preselecție la un nou post de radio, Pro FM. M-am dus. 

Clădirea Ministerului Agriculturii, etajul 17. Era depozit. Praf de 2 cm, păiangeni pe hol, întuneric. Parcă eram într-un castel de groază. Am intrat într-un birou. O masă lungă pe centru și multe scaune vechi în jurul mesei. La un capăt de masă stătea Cătălin Giosan, Vasile Botnaru și Lorena Bogza. La alt capăt - Tania Țîbuleac, Lina Botnaru și Angela Gonța. 

- Bună. Am venit la concursul Pro FM. 
- Poftim, ia loc. Ce știri ne dai mâine, m-a întrebat Giosan.

Și eu i-am spus ce știri, fără să stau o clipă pe gânduri. Iar el mi-a zis ok, ești angajat. De azi, la muncă...

Așa am început eu munca la Pro. Bine, că pe urmă am avut scandal. Eu NU doream să lucrez la TV, ci în radio! Cu greu am fost convins că televiziunea e mai importantă. 

La început eram 7 reporteri locali, care făceam știri pentru Jurnalul de la București. 
Lorena Bogza, Tatiana Țîbuleac, Lina Botnaru, Angela Gonța, Dorin Scobioală, Natalia Cheptine și eu. Sper că nu am încurcat nimic. Apoi, peste 2-3 luni au mai venit Iulian Bercu, Viorica Vladîca și Sergiu Reniță. Sper că nu am omis pe cineva )))))))).

Vasile Botnaru era director de știri, dar în paralel îi plăcea să facă munca de cameraman. Prima mea filmare am făcut-o cu el, la școala de hipism. Am făcut stand up călare pe cal. Domnul Vasile alerga prin grajd cu o bandură de VHS pe umăr )))))))). Veselie mare!

Cornel Durnescu - producător. Andrei Zapșa - director tehnic. Mai era Adriana de la montaj și Iura Bacalu, administratorul, sărmanul, care a decedat. Giosan - big boss. Și Radu Balan, șeful cu reclama. Cam asta era toată cantora. 

Cea mai frumoasă parte a fost cea cu școlarizarea, care se făcea în paralel cu reparația de la etajul 17 al Ministerului Agriculturii. Între două lecții de dicție mai spălam câte o podea sau mai căram ceva pe scări, de la 1 etaj, ceva materiale de construcție. Aveam traineri buni și frumoși: Peter Barabaș, Corina Dănilă... Dar tot mai buni erau ai noștri: Vasile și Lorena.

Păcat că Giosan n-a știut să păstreze acea echipă. A fost cea mai tare echipă din care am făcut parte vreodată. De departe cea mai tare. Și în general sunt absolut convins că, fără falsă modestie, prima echipă de la Pro TV Chișinău este cea mai tare din istoria presei moldovenești.