Povestea cutremurătoare a unui fotbalist moldovean. Viața bate filmul

Pantelimon a fost arestat în 1941, în timpul unui control de identitate. Ieșise să cumpere mâncare…

Ce a urmat citiți mai jos.

 

Buna ziua,
Am găsit articolul dvs. despre Sporting Chișinău făcând o căutare pe Google pe Pantelimon Sabatin. Sunt nepoata lui, Patricia Sabatin.
Am fost foarte emoționată să citesc numelebunicului meu în acest articol. Pentru asta, mulțumesc!
Pantelimon a fost arestat în 1940 și deportat în Siberia. Ulterior, a dispărut, familia noastră nu mai știe nimic despre el. Am crescut cu amintirile tatălui meu și, în special, cu poveștile despre pasiunea sa fanatică pentru fotbal.
Dacă aveți alte informații despre „Pantiusa”, sau poate fotografii de arhivă cu Sporting Chisinau unde este prezentat, mi le puteți trimite? Nu am văzut niciodată o fotografie cu el.
Cu sinceritate,
Patricia Sabatin.

 

Această scrisoare de la nepoata unuia dintre cei mai importanți fotbaliști basarabeni din perioada interbelică am primit-o pe pagina de blog de pe Facebook. De obicei eu eram cel care găsea nepoții sau strănepoții pionerilor fotbalului nostru. Dar aici a fost invers. Datorită comunicării ulterioare cu Patricia am avut ocazia să aflu istoria cutremurătoare a vieții lui Pantelimon Sabatin, unul dintre fondatorii celei mai bune echipe de fotbal din Basarabia anilor 30 ai secolului trecut, Sporting Chișinău.

 

Nepoata fostului jucător și antrenor, Patricia Sabatin, a redat povestea lui pe scurt, dar cu atâta afecțiune, încât la final m-au copleșit emoțiile…

Vă invit să aflați, în premieră, drama unui om, care, fiind de origine rusă, a cunoscut deportarea și s-a pierdut pe drumul suferinței dintre Siberia și Moldova.    

 

”Pantelimon Sabatin s-a născut în 1904, în Rusia. Familia sa paternă, originară din St.Petersburg, și cea maternă, originară din Odesa, erau ambele familii de militari.

Unul dintre unchii săi materni a servit în Garda Imperială până în 1917, iar Pantelimon a fost destinat unui liceu militar de către părinții săi.

 

Revoluția bolșevică îl hotărăște pe unchi să părăsească Rusia, luându-și cu el nepotul, la cererea mamei, care se temea că singurul ei fiu va fi atras în luptele războiului civil. Văduvă, va rămâne în Rusia cu cele două fiice ale sale.

 

Unchiul și nepotul au plecat mai întâi la Odesa, apoi foametea din anii 1921-1922 i-a împins să emigreze la Chișinău.

 

Potrivit bunicii mele, Chișinăul în anii 1920 era un oraș plin de viață și vesel. Nu foarte bogați, dar nici prea săraci, tineri de douăzeci de ani, ca Pantelimon, locuiau acolo fără griji. Acolo a cunoscut-o pe bunica mea, Ludmila Vorobiev, al cărei tată, rus, se stabilise la Chișinău la începutul secolului.

 

Ludmila spunea că Pantiuşa era foarte popular printre domnişoarele vremii, pentru că era chipeş, sportiv şi elegant, dar mai presus de toate îi plăcea să râdă şi să petreacă. S-au căsătorit în 1929, iar fiul lor Igor, tatăl meu, s-a născut pe 27 septembrie a aceluiași an. Bunica mea a refuzat întotdeauna să recunoască că al doilea eveniment a fost cauza primului, dar se referea adesea la „nunta mea de primăvară” cu un zâmbet amuzat.

 

Sunt anii 20 și 30, anii fotbalului, pe care îi cunoști mai bine decât mine. Ei locuiau în apropierea catedralei, la Strada Regina Maria nr. 2, care este astăzi Strada Vlaicu Parcalab, între Strada Columna și Strada Alexei Șciusev: vezi Harta germană a Chișinăului din 1941.

 

Tatăl meu mi-a spus că își petrecea timpul între școală, parcul Ștefan Cel Mare și restaurantul condus de părinți. Își făcea temele în bucătăria restaurantului, cât mai repede posibil să iasă să joace mingea cu tatăl său, care i-a promis că îl va antrena ''serios'' când va fi la liceu, dar cu condiția că va avea note bune.

 

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Pantelimon și Ludmila s-au temut de venirea sovieticilor și au luat în considerare plecarea la București. Pantelimon solicită și obține naționalitatea română (Monitorul Oficial al Regatului României din 15 martie 1940, pag. 9). Totodată obține și un post de funcționar public, în speranța că acest lucru îi va permite să solicite transferul la București. În așteptarea acestui transfer, bunicii mei au rămas la Chișinău, în ciuda venirii sovieticilor, în iunie 1940.

 

Primele arestări ale NKVD au vizat notabili, militari, politicieni și înalți funcționari publici, dar, în curând, „brigăzile roșii” puse în funcțiune de NKVD au căutat „dușmanii poporului” printre funcționarii publici și comunitatea rușilor ”albi”. Pantelimon a fost arestat în 1941, în timpul unui control de identitate. Ieșise să cumpere mâncare…

Numele lui l-am găsit printre listele de deținuți politici și deportați, publicate de o asociație din România (La litera ”S”, pagina 2, SABATIN, Pantelimon. N. în 1904. Din Chişinău, str. Regina Maria, nr. 2, Basarabia. Funcţionar. Deportat în 1941).

 

Ludmila nu va avea nicio veste oficială, doar relatarea vecinilor, care ar fi asistat la scena cu reținerea. Se zvonea că sovieticii împușcă prizonieri, în special rușii ”albi”. Câteva luni mai târziu, în vara anului 1941, când armata română a preluat Basarabia, bunica și tata au plecat la Sibiu. Acolo Ludmila avea veri materni, care i-au primit în casa lor.

Asta e tot ce știam despre bunicul meu de ani de zile.

 

Am plecat din România în 1976 în Canada, iar toată această istorie era departe, atât în timp, cât și în spațiu.

Iată... cade un zid la Berlin, cade și URSS, Kishinev redevine Chișinău.

Pe la 1995, un prieten al tatălui meu mi-a trimis o carte: memoriile unui ofițer român, arestat în 1941 la Chișinău și deportat în Siberia. Povestește deportarea cu trenul și numește printre tovarășii săi de nenorocire pe un anume Pantiușa Sabatin, ''un colos, care ne-a întrecut pe toți cu un cap''. Au trăit în Gulag până la moartea lui Stalin, după care au fost eliberați. Unii au rămas în Siberia, alții au încercat să revină la vechea lor viață. Pantelimon i-a scris Ludmilei, anunțând-o despre eliberare. Printr-o minune ea a primit scrisoarea trimisă din Siberia la Chișinău, retransmisă de vecinii din Chișinău la Sibiu, apoi de verii din Sibiu - la Craiova unde locuia atunci. Potrivit scrisorii, Pantelimon a întreprins călătoria spre Chișinău pe jos. Dar nu a mai ajuns la destinație. S-a pierdut pe drum…”

 

Așa s-a scris povestea dramatică de viață a lui Pantelimon Sabatin, unul dintre fotbaliștii emblematici ai Moldovei anilor 1920-30. Este povestea lui, dar este și a unei întregi generații de moldoveni. Istoricii spun că în anii 40 câteva sute de mii de moldoveni au fost deportați în Siberia. Cred că toată acea generație merită amintirea noastră respectuoasă. În contextul evenimentelor actuale este și mai important să nu uităm.

  


 Poză din cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc”, publicată de Federația Moldovenească de Fotbal cu ocazia celor 110 ani de la apariția fotbalului în Chișinău.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pentru CE votăm la alegerile Comitetului Olimpic?

Durerea Feroe. Profitorii de ocazie. Rezultate remarcabile

Cum să câștigi din pariuri sportive. Corect