Onicaș, Ninu, Ionescu, Stancu și polonezul care mi se împleticește limba când încerc să-i pronunț numele le-au demonstrat scoțienilor de la Motherwell o lecție de fotbal modern, cu pase dintr-o bucată, scheme de joc însușite la perfecție și mentalitate de învingător. Cum a recunoscut și un ziarist scoțian după meci, s-a văzut diferența dintre o echipă mare și una care a ajuns în cupele europene datorită premiului fair-play instituit de UEFA.
Mi-a plăcut mult de tot Steaua de aseară. Chiar dacă unii zic că a avut în față un adversar modest. Să nu uităm că acești scoțieni au umilit Flamurtari cu 8:1. Iar acest scor spune ceva. Cei care au văzut meciul de aseară știu că scoțienii au alergat de mama focului și s-au bătut pentru fiecare balon. Ăștia sunt britanicii. Iar ca să pasezi atât de lejer și să creezi atâtea faze în viteză în fața unui adversar foarte mobil, trebuie să poți. Să ai valoarea s-o faci. Steaua a demonstrat că are valoare.
Am revăzut aseară echipa de care m-am îndrăgostit acum 23 de ani. Steaua! Cred că în acest an Steaua va lua titlul în România. Forza Steaua!
Pentru că nu aveam zile de odihnă decât atunci când ne îmbolnăveam, duminicile noastre le petreceam pe stadioane, săli de sport sau în aeroport. De ce aeroport? Pentru că de fiecare dată întâlneam echipele vizitatoare imediat după aterizarea în Chișinău, ca să fim primii care luăm o reacție de la adevăratele vedete ale sportului. Astfel i-am cunoscut pe Henrik Larson (foto), Fredrik Ljungberg, Paulo Maldini, Jurgen Klinsmann, Lothar Matthaus și alte vedete de top-class.











