Echipa copilăriei mele

Sheriff - Dinamo Kiev

În copilărie, când abia începeam să mă îndrăgostesc pe viață de fotbal, țineam cu Dinamo Kiev. Era echipa mea de suflet. M-am născut în URSS, iar Dinamo Kiev era un simbol al fotbalului sovietic - cel mai titrat club din Imperiu. Am crescut cu Blohin, Demianenko, Ceanov, Bessonov, Zavarov, Protasov, Letovcenko, Raț și alți kieveni, care formau scheletul pentru ”Sbornaia”, conduși de pe banca tehnică de regretatul Valeri Lobanovski. 

Îmi amintesc cât de intens trăiam derbyurile cu Spartak Moscova și cum scriam într-un caiet gros, de 4 copeici, clasamentul după fiecare etapă, marcatorii golurilor și cel mai bun jucător al meciului, versiunea personală. La sfârșitul anilor 80, în URSS, fotbal se dădea la televizor mai puțin decât dă acum Moldova 1. Mult mai puțin. Se transmiteau doar meciurile selecționatei și partidele din cupele europene, care erau mult mai puține (se juca după un sistem mai simplu), plus câteva meciuri mai interesante din campionat. De aceea așteptam cu sufletul la gură fiecare meci la TV, iar când în sat se mai stingea lumina (asta se întâmpla de fiecare dată când ploua), copil fiind plângeam din cauză cu nu puteam să văd meciul. 

Acum 20 de ani URSS s-a destrămat. Moldova a devenit stat independent, la fel și Ucraina, Rusia, etc. Încet-încet, fără să observ, am încetat să mai fiu suporter al lui Dinamo Kiev. În anii 90, odată cu tendința de românizare, m-am apropiat cu sufletul definitiv de Steaua. Apoi, după ce Spiridon a ajuns la Șahtar, am început să țin cu echipa din Donețk. Astfel anii și istoria au șters orice urmă de suporter kievean din mine. 

Joi, Dinamo Kiev joacă la Tiraspol cu Sheriff în grupele Europa League. Dinamo Kiev - echipa copilăriei mele...