10 ani de la moartea Patriarhului Ioan CHIRILĂ 25 octombrie 1925 - 21 noiembrie 1999 Biografie Ioan Chirilă s-a născut la data de 25 octombrie, 1925, în oraşul Ismail din sudul Basarabiei - o localitate care aparţine în prezent Ucrainei. Tatăl său, Ştefan G. Chirilov, născut în anul 1890 în comuna Cairaclia, judeţul Ismail, era agricultor şi industriaş, primar al comunei Cairaclia, preşedinte al Băncii Populare din aceeaşi comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, ordinele Coroana României şi Steaua României în Gradul de Cavaler. Mama, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din insula Andros. Ioan Chirilă încă nu împlinise cincisprezece ani, când un cumplit vârtej al istoriei - smulgerea Basarabiei din trupul României şi alipirea acesteia la Uniunea Sovietică - l-a rupt brutal de locurile copilărei. Aşa a ajuns să treacă Dunărea, împreună cu familia sa, stabilindu-se la Galaţi, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul, şi mai târziu la Bucureşt...
Orașul celor 4 semafoare, dintre care unul nu funcționează demult, iar altul s-a defectat exact când stopasem la roșu. Oraș cu drumuri pe care nu se poate circula din cauza densității de gropi pe metru pătrat. Orașul în care stadionul arată ca după război, cu tribune sau mai bine zis cu tribună, pentru că din a doua au rămas doar cioturile de la scaunele din lemn care se pare că au dispărut o dată cu Uniunea Sovietică. În fine, orașul în care la un meci din Divizia A, în spatele uneia dintre porți vreo 10 inși (dintre care unul în uniformă militară) turnau vin din bășică și cinsteau pe rând dintr-un păhar, iar în loc de tost îi tunau câte o înjurătură portarului oaspeților care se încăpățâna să nu lase mingea să intre în poartă. 
La drept vorbind, nici nu a avut cum să intre balonul în plasa echipei Ursidos atâta timp cât gazdele de la Speranța (așa se numește echipa) n-au dat niciun șut pe poartă. 
Probabil că unii s-au prins din start, iar alții pe parcurs. Orașul-minune (a nu se confunda cu Adrian Copil-Minune) este ”capitala” Sudului - Cahul. Am fost prima dată la Cahul. Cu multe peripeții. Am mers prin Comrat, ca apoi să revenim la Cantemir, dar prin Leova. Am făcut 225 km până acolo, în condițiile în care în mod normal trebuia să parcurgem doar 170 km. În fine, ploaia m-a întâmpinat la intrarea în Cahul și tot ea m-a petrecut. Poate și de asta Cahulul mi s-a părut un oraș atât de trist încât nu mi-aș dori să mai revin acolo niciodată.
Da. Și câteva cuvinte despre meciul la care am fost. Speranța - Ursidos 0-4. A fost primul meci al lui Gabi Stan pe banca celor de la Ursidos. Oaspeții au dominat categoric și așa s-a scris istoria, cu trei goluri marcate de un oarecare, la moment, Morari, despre care veți mai auzi cu siguranță la anul în Divizia Națională.
Tot pe drumuri. Şi eu care verificam din oră-n oră dacă nu apare cumva ceva informaţie pe blog.
RăspundețiȘtergereMă bucur că scrii. Te urmăresc cu frecvenţă mai mare decât pe gsp sau pe facebook, deşi tu scrii mai rar decât pe facebook sau gsp...
Cât priveşte articolul, emoţionantă imaginea cu Gabi Stan pe o bancă mizerabilă. Numai la noi pe judeţ la Cluj mai vezi aşa...
salut sa stii sandule ca nu e atit de trist cum creyi tu ai prins probabil cea mai trista zi din an a orashului cahul , si apropo ai utat sa zici ca aici la cahul nu au putu marca dacia, si zimbru. si te rog sa mai vii o data intro zi cu soare si cu buna dispozitie si cred ca nu o ma i vrei sa pleci sa vii prin septembrie dupa renovarea stdionului bafta si te asteptam.
RăspundețiȘtergereok. mersi pentru invitatie.
Ștergere:)