Au ”murit” frumos. Bravo, tricolori!
Naționala Moldovei a făcut cel mai bun meci din ultimii câțiva ani. Ultima dată naționala noastră a jucat așa frumos cu Ungaria, în deplasare, în ”era Balint”. Actualul selecționer a avut marele merit de a mobiliza echipa la maxim, i-a motivat perfect pe jucători. Dar tot Ion Caras a pierdut meciul, prin acea schimbare neinspirată la un corner la poarta noastră, dar mai ales prin lipsa de reacție la golul oaspeților.
La 0-1, bagă imediat încă un atacant. Mai bine zis - primul atacant, pentru că până atunci am jucat fără un vârf pur-sânge, Sidorenco fiind mijlocaș de meserie. Un antrenor n-are dreptul să fie luat de val, să cadă pradă sentimentelor exact în momentul în care echipa avea cea mai mare nevoie de el. Ion Caras, însă, a părut resemnat odată cu încasarea golului și nici măcar n-a încercat să schimbe ceva.
Gațcan a făcut unul dintre cele mai bune meciuri la națională, la fel ca și alți câțiva colegi mai vechi, cum ar fi Bordian. Înainte de startul partidei chiar îi spuneam vecinului de la masa presei, unui jurnalist din România, că Bordian este mai bun decât Bozovic, care a fost la Rapid București, iar acum e la Mordovia. Și mă bucur că Bordian a demonstrat prin joc afirmația mea, iar spre final, jurnalistul român mi-a confirmat că Bordiat este un jucător de certă valoare, peste muntenegreanul Bozovic.
Revenind la Gațcan, n-avea dreptul să ia 2 cartonașe galbene în doar 20 de secunde! Primul pentru proteste, iar al doilea la pachet cu primul. Fără el va fi mai greu la Odesa, dar poate astfel descoperim încă un jucător tânăr, la fel cum s-a întâmplat cu Ioniță în meciul cu Muntenegru. Cu câtă ambiție au jucat toți din garda tânără aseară! Iar acest lucru i-a făcut să se miște și pe ”veterani”. Aseară s-a văzut clar că avem jucători, putem avea echipă, dar ne trebuie antrenor. Muntenegru se butea de bătut aseară. E o echipă mult mai mică decât o arată cifrele. O echipă de iepuri, care a început să tragă de timp cu o selecționată care e clasată cu peste 100 de poziții mai jos în clasamentul FIFA. De ce nu i-am atacat când au rămas în inferioritate? De ce nu am introdus imediat un atacant în teren, având avantaj numeric? Cât o să ne fie frică de oameni ca noi? Când să mai ataci și să încerci victoria dacă nu atunci când merge jocul?
Noi nu suntem Spania. Nu suntem nici măcar... Aseară am fost mândru de echipa mea, iar asta contează cel mai mult.
Din păcate jucătorii moldoveni nu au mentalitatea de învingători (poate doar cu excepţia meciurilor cu San Marino) şi asta ne joacă festa. Plus la asta lipsa de cooperare între jucători, lucru vizibil în special în fazele de atac. Noi am avut mult mai multe ocazii de a înscrie, însă din cauza lipsei de inventivitate, dar şi a timidităţii de a ataca, ne-am ales cu 0 puncte. Da, am jucat mai bine decât în meciurile cu Anglia şi Polonia, însă nu ne putem lăuda cu mare performanţe. Nici nu putem pretinde la mare rezultate din moment ce investim atât de puţin...
RăspundețiȘtergere