Pe micile bulevarde ale fotbalului

tabela de marcaj a stadionului din Călărășeuca

Greu de comentat ceea ce s-a întâmplat astăzi la adunarea conducătorilor de cluburi din Divizia Națională. Chiar am stat și m-am gândit cine are dreptate și cine nu. Pe de o parte e Marin Livădaru cu proiectele lui. Pe de alta e Sheriff Tiraspol cu planurile sale. De altfel, cireașa de pe tortă în scandalul de azi a fost omisă de toată presa noastră și anume faptul că Livădaru a acuzat conducerea Sheriffului de faptul că i-a propus lui personal ca echipa Iskra să se dea bătută în meciul direct din campionat (partidă încheiată ulterior la egalitate, 2-2). De asta a plecat Tarhnișvili supărat înainte de încheierea ședinței, refuzând să vorbească cu presa. 

Referitor la crearea Ligii Profesioniste de fotbal în Moldova prefer să nu mă pronunț deocamdată. Cert este că avem nevoie de această ligă. Însă formatul și modalitatea de activitate urmează a fi stabilite în timp și cu mare grijă. Pentru că atunci când va apărea Liga vor veni și primele probleme adevărate legate de respectarea unor contracte financiare în partea stângă a Nistrului. Din altă parte, să nu uităm că Sheriff înseamnă cred că vreo 50%, adică jumătate din fotbalul moldovenesc la nivel de club. Așa că proiectul Liga este unul extrem de delicat...

În același timp, la Vadul lui Vodă e liniște. Ion Caras e șeful bazei în aceste zile premergătoare meciului cu Muntenegru. Ședințe de pregătire, urmate de seri cu escapade nocturne prin Chișinăul cu gropi. Da, ceea ce fac unii tricolori îmi amintesc de anii copilăriei, pioneriei (mulți dintre actualii jucători ai naționalei nu știu care a fost sensul cuvântului ”pioner” în copilăria mea și a lui Curtianu). Când venea seara și se anunța stingerea prin căsuțele taberei pionerești ”Orlionok”, așteptam până șefii pionerești se adunau în foișor, ca să ne putem strecura printre copaci, să sărim gardul și, așteptați de câțiva amici pe biciclete, să demarăm în trombă spre satul vecin, pe terenul școlii. Așa, pur și simplu, de dragul peripețiilor. Noi însă eram copii. Nu pretindeam că suntem profesioniști și nu jucam fotbal pe zeci de mii de dolari, ci din dragostea pentru balon.