Un dialog la telefon... Istorii din fotbal

Ioan Andone, bossul lui Adrian Bogdan de la Astana, se afla în negocieri cu Amkar Perm, din Rusia. Acum câțiva ani. Sună telefonul. Răspund. ”Sandu, noroc, ce faci?”. Noroc. Bine... ”Șiman sunt, ai un minut?”. Sigur...

Pentru cei ce nu cunosc, Vasile Șiman este patronul echipei Sportul Studențesc, proaspăt retrogradată în Liga a 3-a și exclusă din campionatul României din cauza problemelor financiare. Șiman, moldovean din regiunea Cernăuți, student fiind, a câștigat bani frumoși prin anii 90 cu ”contrabasul”, implicându-se ulterior în fotbal. Eu îl cunosc doar vizual, l-am întâlnit o singură dată, când colaboram cu Arcadie Zaporojanu, dar nici atunci nu am comunicat.

Și începe Vasea să-mi povestească de ce Tibi Bălan costă 2 milioane de euro. Mai mult decât atât, îmi spunea că Bălan este un jucător excepțional doar dacă îl are în teren pe Dacian Varga, jucător care costă și el 1 milion de euro. Deci în total ar fi 3 milioane de euro. Mi-a povestit despre cei 2 vreo 2 ore la telefon. Nu exagerez. 

Plictisit de poveștile lui, că numai el vorbea, l-am întrerupt și l-am întrebat: ”Bine, dar ce treabă am eu cu acești jucători?”. A fost nevoie să-i pun întrebarea de încă 2-3 ori, pentru că el parcă nici nu mă auzea, ca într-un final să-mi zică: ”Andone este de acord să-i ia cu el la Amkar. Trebuie doar tu să fii de acord...”.

Nu-mi mai amintesc exact cum am ajuns la faza în care el m-a întrebat: ”Sandu, tu ești? Sandu Guzun?...”. Nu, Sandu Grecu. După 2 ore de vorbăraie la telefon, am înțeles ce vroia Vasile Șiman de la mine - pe Sandu Guzun.