Micii fotbalului
Moldova - Austria 1-2
”Mă râd italienii că sunt din Moldova...”, scria în timpul meciului pe Facebook un fost fotbalist moldovean stabilit în Italia.
Alt antrenor, dar același joc: fără idei în atac, lipsit de orice scheme ofensive, fără legături de joc, doar apărare cu întreaga echipă și mai mult nimic, cu mingi degajate aiurea și joc de pase inexistent.
”Armeanul nostru” s-a crezut Guardiola. A vrut să joace ca Barcelona, fără vârfuri împinse. Numai că Dedov și Picușciac, iar în a doua repriză Sidorenco nu sunt nici pe departe Messi sau Neymar. Nu sunt nici măcar Pedro. În consecință, retragerea în apărare a extremelor noastre îi aducea pe austrieci cu tot efectivul la 30 de metri de poarta noastră. Unde s-a mai văzut asta? A, în campionatul Spaniei, când joacă Barca sau Real contra unei echipe de la retrogradare. Numai că Moldova a fost echipa de la retrogradare. Echipă care a vrut să câștige fără atacanți. Un plan kur-teyan.
În consecință, din nou omul meciului a fost portarul nostru Cebanu. Dar nici el nu poate face minuni la infinit. La golul 2 al austriecilor fundașii noștri l-au lasat singur pe Cebanu cu un jucător advers, care avea să-l incomodeze, chiar să-l faulteze în opinia mea, decisiv pe portarul nostru. Cum naiba să-l lași pe acela pe linia porții? Nu s-a dus nimeni să-l împingă de acolo?! Chiar așa să-ți tremure chiloții ca să-l uiți pe austriac lângă portarul tău?
Cu 5 fundași, dintre care 3 centrali e greu să te califici undeva. Nici nu vreau să mă gândesc cum vom juca cu Suedia sau Rusia, dacă noi ne bagăm în poartă cu Austria, care e departe de a fi o echipă de top.
Am jucat 10 minute cu un om în plus, dar n-am știut să punem în pericol poarta adversă decât din faze fixe, după 2 cornere bătute consecutiv, Sidorenco a ratat ocazia meciului.
S-a încheiat 1-2, deși mai corect era 0-1, pentru că arbitrul portughez a inventat 2 penaltyuri, câte unul în fiecare poartă. Și am ajuns la ceea ce spuneam într-o postare anterioară: prefer să pierdem cu 3-5 decât cu 0-2. Pentru că fotbalul este un spectacol, unul pentru spectatori, pentru oameni, nu pentru ca cineva să-și facă CV de antrenor. Datorită oamenilor, care umplu tribunele, fotbalul există și pentru ei trebuie să joace fotbaliștii. Altfel, nu vom avea niciodată fotbal în Moldova.
 |
| foto: Evgheni Balaniuc (Facebook) |
Alt antrenor, dar același joc: fără idei în atac, lipsit de orice scheme ofensive, fără legături de joc, doar apărare cu întreaga echipă și mai mult nimic, cu mingi degajate aiurea și joc de pase inexistent.
”Armeanul nostru” s-a crezut Guardiola. A vrut să joace ca Barcelona, fără vârfuri împinse. Numai că Dedov și Picușciac, iar în a doua repriză Sidorenco nu sunt nici pe departe Messi sau Neymar. Nu sunt nici măcar Pedro. În consecință, retragerea în apărare a extremelor noastre îi aducea pe austrieci cu tot efectivul la 30 de metri de poarta noastră. Unde s-a mai văzut asta? A, în campionatul Spaniei, când joacă Barca sau Real contra unei echipe de la retrogradare. Numai că Moldova a fost echipa de la retrogradare. Echipă care a vrut să câștige fără atacanți. Un plan kur-teyan.
În consecință, din nou omul meciului a fost portarul nostru Cebanu. Dar nici el nu poate face minuni la infinit. La golul 2 al austriecilor fundașii noștri l-au lasat singur pe Cebanu cu un jucător advers, care avea să-l incomodeze, chiar să-l faulteze în opinia mea, decisiv pe portarul nostru. Cum naiba să-l lași pe acela pe linia porții? Nu s-a dus nimeni să-l împingă de acolo?! Chiar așa să-ți tremure chiloții ca să-l uiți pe austriac lângă portarul tău?
Cu 5 fundași, dintre care 3 centrali e greu să te califici undeva. Nici nu vreau să mă gândesc cum vom juca cu Suedia sau Rusia, dacă noi ne bagăm în poartă cu Austria, care e departe de a fi o echipă de top.
Am jucat 10 minute cu un om în plus, dar n-am știut să punem în pericol poarta adversă decât din faze fixe, după 2 cornere bătute consecutiv, Sidorenco a ratat ocazia meciului.
S-a încheiat 1-2, deși mai corect era 0-1, pentru că arbitrul portughez a inventat 2 penaltyuri, câte unul în fiecare poartă. Și am ajuns la ceea ce spuneam într-o postare anterioară: prefer să pierdem cu 3-5 decât cu 0-2. Pentru că fotbalul este un spectacol, unul pentru spectatori, pentru oameni, nu pentru ca cineva să-și facă CV de antrenor. Datorită oamenilor, care umplu tribunele, fotbalul există și pentru ei trebuie să joace fotbaliștii. Altfel, nu vom avea niciodată fotbal în Moldova.
Comentarii
Trimiteți un comentariu